⬆
Tema săptămînii
Pagina 23
„A avut soarta unui stejar plantat într-un ghiveci”. Interviu cu Monica PILLAT
Stimată doamnă, faceți parte dintr-o familie care, vreme de mai multe generații și în moduri diferite (confiscarea averii, pușcăria și tortura, interdicții de tot felul), a avut de suferit crunt din cauza regimului comunist, traumele provocate neputînd fi cuantificate în vreun fel. Cu ce sentimente priviți înapoi la destinul familiei dumneavoastră?
Mai mult ca viața
Ca în seriale: la precedentul Dosar al Dilemei vechi la care am contribuit scriam despre Ovid S. Crohmălniceanu, insistînd asupra vocației sale de biograf en miettes. Uitasem să spun atunci că autorul Literaturii între cele două războaie... avea, măcar sub raportul acestei înzestrări, un „geamăn” exemplar.
Obiectivul „PION” în documentele Securității din anii ʼ50
Pentru mine, lectura Dosarului de Urmărire Informativă a lui Dinu Pillat a însemnat prima „luare de contact” cu adevăratul chip al Securității. Trăisem 28 de ani în comunism, vorbisem cu prietenii sau cu alți cunoscuți de nenumărate ori despre Securitate, securiști, informatori, agenți, urmărire etc, aveam suspiciunile noastre despre posibilii informatori din jurul nostru, proiectasem diverse imagini asupra a ceea ce ar putea fi un asemenea monstru, însă în momentul în care am deschis volumele u
Plecat și totuși inefabil aproape
„Biografia artistului începe, aș spune, nu cu anul nașterii, ci cu anul morții. Cine nu trăiește post-mortem, crescînd după aceea mereu, nu-i obiect de biografie”, era de părere G. Călinescu. Dinu, fiul lui Ion Pillat, este un exemplu în acest sens.
Biruința unei vieți
Dintre intelectualii grupați în ceea ce s-a numit Lotul Noica-Pillat, împotriva cărora regimul comunist a intentat odiosul proces din primăvara anului 1959, prozatorul, criticul și istoricul literar Dinu Pillat (19 noiembrie 1921 – 5 decembrie 1975) a primit pedeapsa maximă – 25 de ani muncă silnică şi 10 ani de degradare civică –, dar a rămas printre cei mai puțin cunoscuți publicului larg, în timp ce operele unor N. Steinhardt, Constantin Noica și Alexandru Paleologu s-au tipărit și retipărit
Orbirea idolilor
Spre deosebire de iubirea necondiționată, care vede defectele, dar le acceptă, idolatria nu vede nici un defect.
Idoli, idolatri și idolătrăi
Idolătrăii foarte buni sînt marii cîștigători la bursa escrocheriilor de imagine.
Est modus in rebus
Dacă fanaticul se întîlnește în mod tradițional în religie – cu corolarul politic –, fanul se manifestă în industria divertismentului – film, muzică, sport etc.
Socluri prea înalte
Există o graniță invizibilă care pe unii îi atrage și pe unii îi ține la distanță?
Paznici egolatri ai propriei vieți
Fragilitatea condiției umane induce adesea un comportament de colecționar.
Este idolatria o iubire toxică de sine?
Esența formelor de idolatrie pare a fi, întotdeauna, proiectarea a tot ceea ce idolatrul simte degajat de energia sa, în energia altcuiva, proiectarea lăuntricului în ceva exterior.
Vițelul de pixeli
Omniprezentă, omniscientă și magnanimă – taman cum ne plac nouă zeitățile.
Cînd idolii ne trădează
Cînd imaginea poleită se prăbușește ca o statuie cu cap de aur și picioare de lut, ne este știrbită nu doar speranța naivă, ci și imaginea lumii întregi.
Cazul Milli Vanilli
Au apărut primele semne de întrebare dacă ei sînt cu adevărat cei care cîntă.
De la îndoiala carteziană la revelația freudiană
Contribuția majoră a lui Freud a fost aceea de a fi redefinit simptomele subiectului uman – fie ele simbolice sau somatice – drept resturi ale aceluiași „ceva” care ne scapă atît la nivel formal, cît și la cel factual, inconștient („conștiința transcendentală”), și corpul („obiectul transcendental”).
Dincoace și dincolo de logică
Vastele dezbateri logic-epistemologice despre certitudine pălesc în fața micilor (in)certitudini din viața de zi cu zi.
Universul neștiut
Nici un dezastru nu se compară cu nesiguranța pe care o avem cu privire la existența spațiului și a timpului.
Certitudini fără frontiere
Amăgirea, deși îi insuflă purtătorului certitudini de nezdruncinat, este o bombă cu ceas, care tinde să-i explodeze în față cînd îi e lumea mai dragă.
Tăria opiniunilor de sub patrafirul biților
Comunitățile construite pe rețelele sociale ajung să scoată la iveală bătăile cu pumnul în masă ale unor persoane care s-au trezit invitate pe autostrada informațională.
Ucenici ai lui Iisus sau „clientelă” a lui Dumnezeu
Dacă oamenii pot primi prin har credința, au nevoie însă să o simtă în legătura personală cu Dumnezeu.
Certitudinea teoriilor conspirației
Teoriile conspirației sînt niște fake-news în formă continuată și organizată.
Epoca incertitudinii
Fiecare grup de prieteni virtuali reprezintă un veritabil ziar la care membrii săi au acces permanent și în care fiecare publică tot felul de lucruri, cu o cenzură minimă.
Să ne cunoaștem mai bine…
Am încercat să fixăm în acest Dosar cîteva repere ale istoriei minorității maghiare pornind de la expoziția „Prezentul ce a trecut”.
Maghiarii în comunism. O scurtă istorie
Pentru maghiarii din România, ideile și practicile de omogenizare au însemnat diminuarea, apoi dispariția diferențelor etnice.
O privire asupra presei maghiare din România
TVR, în prag de faliment, a redus drastic, pînă spre zero, sumele pentru producția emisiunilor destinate minorităților naționale.
„Nu există artă fără un destinatar” - interviu cu Attila KISPÁL
În învățămîntul public lipsește educația vizuală care le-ar permite tinerilor să se apropie de arta contemporană.
Baász sau publicul real
La aniversarea a 60 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, în 1981, s-a organizat o amplă expoziție pentru artiștii plastici din județ.
Editura Kriterion: o megainstituție minoritară - interviu cu BARTHA Katalin Ágnes
Editura Kriterion poate fi considerată cea mai mare întreprindere editorială în limba maghiară din afara graniţelor Ungariei.
„Prezentul trecut” e o poveste despre noi - interviu cu KINIZSI Zoltán
„Toate experiențele de viață ale părinților și bunicilor noștri au lăsat urme și în noi.”
Suspiciunea ca frînă
Există și oameni care nu cred nici după ce văd și nici după ce simt.
Suspiciunea din spatele teoriilor conspiraţiei
Cuvintele-cheie din discursul unor minţi suspicioase sînt, cred, libertate şi mîndrie; mîndrie pentru tot ce e al nostru doar pentru că e al nostru.
Sînt cu ochii pe tine
Sînt oameni care percep lumea și fiecare zi ca pe o luptă, care așteaptă să fie dezamăgiți pentru a-și confirma tipare cognitive și a-și întări convingeri că lumea e un loc periculos și că cei din jur doar asta așteaptă: să-i rănească.
Încredere fără credibilitate?
Încrederea pînă la abandonare rămîne apanajul celor naivi, cu inima mare.
Cîteva reguli
Nu încerca să îi explici ceva unui suspicios! Dacă vei încerca să îi explici ceva clar și la subiect, te va bănui de intenții mîrșave.
„Încrederea e măcinată de impresia prea bună pe care o avem despre noi înșine“ - interviu cu profesorul și politologul Cristian PREDA
S-a găsit de fiecare dată un motiv pentru a-l păcăli pe cel cu care ai pornit la drum la un moment dat.
Suspiciunea, soră cu românul
Este neîncrederea scrisă în genele naționale? Greu de demonstrat, dar sigur e că sîntem printre cei mai suspicioși europeni.
Încrederea sau aerul nostru de fiecare clipă
În economie, lipsa încrederii și a cooperării se traduce prin decizia de a înșela primul.
„Ce planetă ciudată!”
În pandemie, hulita singurătate a devenit „dezirabilă”, cel puțin la nivel de discurs.
Despre pereți și labirinturi
Dacă nu ar exista agora artei, bănuiesc că ne-am îmbolnăvi foarte repede de o singurătate radicală și ar fi război pe fiecare străduță, de îndată ce am ieși din case.
Să dormi singur
Frica de singurătate se învață în familie. Dar la fel și bucuria de a fi singur.
Cînd se stinge lumina
Dacă singurătatea e distanța care ne separă de ceilalți, nicăieri nu ești mai singur ca în spațiu.
O iarnă cu Thoreau
Singurătatea este un bun profesor de științele naturii: te învață să observi manifestările naturii, să-i descifrezi semnele și să reții detalii (ultima pasăre care mi-a ținut companie a fost o ciocănitoare neagră cu cîntecul ei straniu și frumos), te învață să te bucuri de sunete, culori, mișcări.
Harta însingurării
Nu există manuale de singurătate. Nu-ţi oferă nimeni vreodată oferta atractivă a unui curs de alungare a ei.
Un gînd pe care nu îl împart cu nimeni
Cea mai cruntă singurătate care există în viața unui artist, care are legătură cu scena, e momentul de dinainte de-a intra în scenă.
Singulus și urmașii lui
În prezent, conotaţiile aproape exclusiv negative ale lui singur(ă) sînt întreținute prin utilizarea sa în cîteva tipuri de discursuri.
Să ne redescoperim țara?
E oare atît de dificil sau neinteresant să scriem despre noi înșine?
Călătorind la gurile Dunării, în epoca fanariotă
Importanța datelor furnizate de călătorii străini este considerabilă pentru reconstituirea istoriei Țărilor Române, mai ales în perioada medievală și premodernă, fapt conștientizat pentru prima oară pe deplin de către Nicolae Iorga.
„Nu mai avem răbdare cu noi ȋnşine şi cu propria noastră ţară” - dialog cu Mirel BĂNICĂ
Nu am fost şi nu vom fi niciodată un popor care să ştie să facă turism, nu aveam ȋn sînge acea ospitalitate puţin ipocrită, dar atît de necesară, a popoarelor care ştiu să facă turistul să se simtă bine.
Drumurile noastre toate
În România „profundă” nu este loc pentru România normală și nici pentru România educată, orice pot însemna cele două cînd ne deplasăm cu autostopul.