Un gînd pe care nu îl împart cu nimeni

István TÉGLÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Un gînd pe care nu îl împart cu nimeni jpeg

Uneori e momentul acela inexplicabil în care nu înțeleg care e rostul vieții, dar nici nu doresc să mi-l explic. E o stare de spirit care nu poate fi influențată din exterior. Multă vreme am inventat relații și prietenii, ca să pot fugi de ea. Acum, în plină pandemie, singurătatea m-a primit înapoi. Ea însăși e o stare în care ești conectat și izolat de toată lumea în același timp. Iar ce trăim acum mi se pare înfricoșător, dar într-un fel e ideal, pentru cum văd eu singurătatea. S-ar putea să fiu printre puținii care spun asta și recunosc că adolescența mea neobișnuită – cu episoade periodice de izolare – își spune cuvîntul acum. Însă ce lipsea atunci există acum, și anume această conexiune cumva impersonală cu lumea înconjurătoare. Voiam să fiu printre oameni, dar fiind nesigur pe mine, fiindu-mi frică adică, aveam nevoie de un fel de ecran care să mă protejeze de ceilalți. Acum, că acest lucru s-a materializat, trebuie doar să învăț cum să mă descurc cu el, pentru că de cele mai multe ori, pînă acum, am dat-o în bară. Am pierdut zile întregi în fața ecranelor și m-am ales cu tot felul de stări fizice ciudate. Nemișcarea și statul în fața ecranelor au un efect nociv asupra mea, deoarece durerile din corp devin din ce în ce mai prezente. Fac contracturi pe toată zona spatelui și o întoarcere bruscă a capului sau a umerilor e ca un cuțit între coaste. Cea mai frecventă însă e durerea de cap, prezentă mai tot timpul. De durerea asta scap cel mai greu, pastile iau deja, și dacă cîndva mi se părea că e un moft să iei o pastilă pentru așa ceva, acum mi-am cam schimbat părerea.

Singurătatea de obicei e plină de durere, uneori chiar fizică. E ca momentul acela în care ne luăm liber să ne odihnim sau să ne relaxăm după o perioadă lungă de muncă, stres, nervi, dar ne apucă toate problemele. Răcim, ne stricăm la burtă sau facem puroi în gît. Și de unde ar trebui să ne fie bine pentru că, în sfîrșit, ne-am luat timp pentru noi, ne trezim că ni s-au năruit toate planurile. În timp ce tremurăm într-o cameră de hotel, cu cămașa de noapte transpirată de febră, și nu reușim să ne concentrăm decît asupra gîndurilor noastre primitive, știm că sîntem singuri. În realitate, nu poate fi nimeni alături de noi. Asta nu înseamnă că nu poate încerca.

Un alt gen de singurătate care mă fascinează e a oamenilor cunoscuți, care simt nevoia să se adreseze tuturor necunoscuților de parcă ar fi rudele lor. Chiar și cînd sînt efectiv singuri pe stradă emană un aer care îți dă senzația că oricînd ar putea să te oprească pentru o eventuală critică asupra vremii sau a felului în care ești îmbrăcat. Ei au nevoie, de fapt, să vorbească singuri, nu să-i contrazici tu. Acești oameni singuri se simt datori, prin prezența lor directă, să-ți confirme faptul că ei știu că tu îi știi, și asta e de ajuns. Altfel, ar trebui să se prezinte, să te cunoască pe bune, dar asta ar presupune să aibă un fel de curiozitate față de tine, și nu față de ei înșiși.

Dar cea mai cruntă singurătate care există în viața unui artist, care are legătură cu scena, e momentul de dinainte de-a intra în scenă. Nu se întîmplă foarte des, doar în anumite momente, cînd faci ceva total nou pentru tine, pe deasupra într-un spațiu necunoscut. Pur și simplu nu reușești să mai percepi lumea de-afară în nici un fel, te apucă o doză de frică și o curiozitate atît de intensă și de comprimată în același timp, că ai senzația că poți să și mori. Am fost paralizat, culmea, nu cînd mi se întîmpla mie, ci cînd am observat această clipă de singurătate la alți colegi.

István Téglás este actor.

Sursa foto: Facebook István Téglás

image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca
image png
Imperiul salaryman-ilor
Îmi place să cred că, atunci cînd femeile vor fi mult mai numeroase în cîmpul muncii remunerate și balanța dintre forța muncii masculine și feminine va fi mai echilibrată
image png
Cultul muncii în comunism
În mai puțin de un an au început să și apară aceste uniuni, însă sus-amintita întrebare și-a păstrat cumva relevanța pînă la finele guvernării comuniste.
image png
„De pămînt trîntesc condeiul, meseria o urăsc”
Ce deplînge Heliade este tocmai acest cîmp al profesiunii scrisului, care e generos cu impostorii.
image png
Trei schiţe despre munca fără fiţe. În Elveţia
Au terminat în 50 de minute. Eu am fost concediat la sosirea la Geneva.
p 14 Chaplin, Timpuri noi jpg
Despre muncă și sufletul omului
Depinde de noi să gestionăm în favoarea sufletului nostru această schimbare.
AMSandu NOU jpg
Prima frază
Cei care fac o revistă săptămînală știu bine cum e să o iei iar și iar de la capăt.
p 10 la Andrei WC jpg
Vremuri cețoase
Începutul e asociat adesea cu necunoscutul, dar și cu deschiderea către orice posibilitate.

Adevarul.ro

image
Femeia care a călătorit peste 3.000 de kilometri pentru o primă întâlnire. Ce surpriză a avut
O tânără în vârstă de 30 de ani a parcurs peste 3.000 de kilometri pentru a se întâlni cu bărbatul pe care l-a cunoscut printr-o aplicație de întâlniri.
image
Taxa de protecție la „licitație”, model de șpagă „brevetat” de inspectoare ITM din Bihor. Cum au fost date în vileag
Trei inspectoare de muncă prinse în flagrant cu mită de procurorii DNA Oradea au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăției, documentele validate de instanță scoţând la iveală că femeile încasau „taxe de protecţie” pentru că „la nivelul instituţiei era o practică primirea de sume necuvenite".
image
De ce ar trebui să dormi întotdeauna cu ușa dormitorului închisă: este posibil să ai la dispoziție doar 3 minute
Cercetări recente arată că este crucial ca noaptea să dormim cu ușa închisă la dormitor.

HIstoria.ro

image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?