Un gînd pe care nu îl împart cu nimeni

István TÉGLÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Un gînd pe care nu îl împart cu nimeni jpeg

Uneori e momentul acela inexplicabil în care nu înțeleg care e rostul vieții, dar nici nu doresc să mi-l explic. E o stare de spirit care nu poate fi influențată din exterior. Multă vreme am inventat relații și prietenii, ca să pot fugi de ea. Acum, în plină pandemie, singurătatea m-a primit înapoi. Ea însăși e o stare în care ești conectat și izolat de toată lumea în același timp. Iar ce trăim acum mi se pare înfricoșător, dar într-un fel e ideal, pentru cum văd eu singurătatea. S-ar putea să fiu printre puținii care spun asta și recunosc că adolescența mea neobișnuită – cu episoade periodice de izolare – își spune cuvîntul acum. Însă ce lipsea atunci există acum, și anume această conexiune cumva impersonală cu lumea înconjurătoare. Voiam să fiu printre oameni, dar fiind nesigur pe mine, fiindu-mi frică adică, aveam nevoie de un fel de ecran care să mă protejeze de ceilalți. Acum, că acest lucru s-a materializat, trebuie doar să învăț cum să mă descurc cu el, pentru că de cele mai multe ori, pînă acum, am dat-o în bară. Am pierdut zile întregi în fața ecranelor și m-am ales cu tot felul de stări fizice ciudate. Nemișcarea și statul în fața ecranelor au un efect nociv asupra mea, deoarece durerile din corp devin din ce în ce mai prezente. Fac contracturi pe toată zona spatelui și o întoarcere bruscă a capului sau a umerilor e ca un cuțit între coaste. Cea mai frecventă însă e durerea de cap, prezentă mai tot timpul. De durerea asta scap cel mai greu, pastile iau deja, și dacă cîndva mi se părea că e un moft să iei o pastilă pentru așa ceva, acum mi-am cam schimbat părerea.

Singurătatea de obicei e plină de durere, uneori chiar fizică. E ca momentul acela în care ne luăm liber să ne odihnim sau să ne relaxăm după o perioadă lungă de muncă, stres, nervi, dar ne apucă toate problemele. Răcim, ne stricăm la burtă sau facem puroi în gît. Și de unde ar trebui să ne fie bine pentru că, în sfîrșit, ne-am luat timp pentru noi, ne trezim că ni s-au năruit toate planurile. În timp ce tremurăm într-o cameră de hotel, cu cămașa de noapte transpirată de febră, și nu reușim să ne concentrăm decît asupra gîndurilor noastre primitive, știm că sîntem singuri. În realitate, nu poate fi nimeni alături de noi. Asta nu înseamnă că nu poate încerca.

Un alt gen de singurătate care mă fascinează e a oamenilor cunoscuți, care simt nevoia să se adreseze tuturor necunoscuților de parcă ar fi rudele lor. Chiar și cînd sînt efectiv singuri pe stradă emană un aer care îți dă senzația că oricînd ar putea să te oprească pentru o eventuală critică asupra vremii sau a felului în care ești îmbrăcat. Ei au nevoie, de fapt, să vorbească singuri, nu să-i contrazici tu. Acești oameni singuri se simt datori, prin prezența lor directă, să-ți confirme faptul că ei știu că tu îi știi, și asta e de ajuns. Altfel, ar trebui să se prezinte, să te cunoască pe bune, dar asta ar presupune să aibă un fel de curiozitate față de tine, și nu față de ei înșiși.

Dar cea mai cruntă singurătate care există în viața unui artist, care are legătură cu scena, e momentul de dinainte de-a intra în scenă. Nu se întîmplă foarte des, doar în anumite momente, cînd faci ceva total nou pentru tine, pe deasupra într-un spațiu necunoscut. Pur și simplu nu reușești să mai percepi lumea de-afară în nici un fel, te apucă o doză de frică și o curiozitate atît de intensă și de comprimată în același timp, că ai senzația că poți să și mori. Am fost paralizat, culmea, nu cînd mi se întîmpla mie, ci cînd am observat această clipă de singurătate la alți colegi.

István Téglás este actor.

Sursa foto: Facebook István Téglás

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.
seminte getty1 jpeg
Semințe de chia sau de dovleac? Care sunt mai sănătoase și ce recomandă nutriționiștii
Semințele de chia, cât și cele de dovleac, sunt considerate a fi adevărate superalimente. Ambele ajută organismul să funcționeze mai eficient și sunt pline de nutrienți cruciali pentru sănătate.
dronă shahed FOTO shutterstock jpg
Fragmente ale unui aparat de zbor, descoperite la 50 de metri de granița Republicii Moldova cu Ucraina
Fragmente ale unui aparat de zbor au fost descoperite marți seară, 17 noiembrie, în apropierea satului Naslavcea, la aproximativ 50 de metri de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina.