O privire asupra presei maghiare din România
Presa comunității maghiare din România se deosebește în mai multe privințe de ceea ce numim în general presa minorităților. Avînd în vedere că-și trăiește identitatea națională în viața de zi cu zi, putem vorbi despre presă scrisă și electronică diversificată, dar și despre specificul său. Are propriile ei publicații, cotidiene, săptămînale, gazete regionale, reviste, dar și emisiuni cu difuzare națională și regională la canele de radio și televiziune publice.
În afară de acestea – date fiind posibilitățile create de Legea audiovizualului – s-au înființat o serie de posturi de radio și de televiziune în limba maghiară, mai cu seamă în orașele locuite de maghiari. Sînt multe motive, bunăoară lipsa de bani, schimbarea priorităților, a principiilor care ghidează crearea de conținut, dar și privatizările din presă, pentru care supraviețuirea înseamnă o mare provocare pentru oamenii de presă maghiari, în special pentru cei din presa scrisă. Nemaivorbind despre faptul că publicațiile au fost afectate și de amploarea cîștigată de online, respectiv de schimbarea trend-urilor de consum. Totuși, cititorii de presă de limbă maghiară din România au încă de unde alege. Potrivit datelor publicate de Asociația Jurnaliștilor Maghiari din România, în 1999 existau 65 de publicații de limbă maghiară. Desigur, între timp această cifră a scăzut. Cotidienele existente în prezent sînt, în mare parte, succesoare ale ziarelor județene maghiare de dinainte de 1989. Aceste colective au devenit independente după 1990 – cele mai multe publicații apărînd în continuare, deși unele s-au mutat total în spațiul online, ca de exemplu MASZOL, varianta electronică a fostului cotidian Romániai Magyar Szó.
Cotidienele județele care apar și pe hîrtie sînt ziare mai subțiri, de format mic. Aici vorbim de publicații regionale care nu-și fac concurență reciproc, piețele lor de desfacere nu se suprapun. În județele cu populație maghiară redusă, ziarele s-au confruntat cu amenințarea dispariției, drept care unele s-au transformat în săptămînale. Un pilon important al presei maghiare din România îl reprezintă publicațiile literare și de critică literară, majoritatea concentrîndu-se pe autorii maghiari contemporani din România. Acestea oferă și un excelent spațiu de lansare pentru debutanți. Iată cîteva dintre cele mai cunoscute titluri: Helikon, Látó, Székelyföld, Korunk. Firește, supraviețuirea acestora depinde în special de numărul de cititori, dar, pe alocuri, și de administrațiile locale sau județene. Este și cazul fostei reviste culturale Várad din Oradea. În decembrie 2020, Consiliul Județean Bihor, invocînd motive financiare, a desființat statutul independent al publicației amintite și al revistei Familia, trecîndu-le în subordinea Bibliotecii Județene. Măsura a presupus și disponibilizări, însă în cazul revistei Várad a rezultat înființarea unei noi publicații, Újvárad, administrată de o fundație independentă. Diversitatea presei maghiare din România se evidențiază și prin alt fel de publicații.
Pe 23 noiembrie 1969 s-a difuzat la Televiziunea Română prima emisiune în limba maghiară. Pe lîngă „ziarele de partid” de limbă maghiară, aici s-a format colectivul care a creat și a transmis, în ciuda cenzurii, valori importante pentru minoritatea maghiară. Emisiunea a fost desființată la jumătatea anilor ’80 printr-un singur apel telefonic. După o pauză forțată de cinci ani, în ziua de Crăciun a anului 1989, a repornit în atmosfera revoluționară și în scurt timp a cîștigat notorietate și respect prin difuzarea materialelor care prezentau nevoalat realitățile epocii. În a doua jumătate a anilor ’90, lucrurile s-au schimbat prin faptul că situația de monopol a emisiunii în limba maghiară a încetat. Societățile de cablu au început să preia tot mai multe canale TV din Ungaria, au apărut studiourile teritoriale ale TVR și canalele private. Emisiunea în limba maghiară s-a văzut în situația de a fi nevoită să deservească un public complex, tot mai diversificat și foarte răsfățat în ceea ce privește oferta media. În plus, a trebuit să facă asta într-un interval orar foarte dezavantajos, la orele prînzului sau în primele ore ale după-amiezii și fără a beneficia de regularitate zilnică. Din anul 2010, bugetul destinat producției a început să fie redus constant. Din 2012, TVR, în prag de faliment, a redus drastic, pînă spre zero, sumele pentru producția emisiunilor destinate minorităților naționale.
Chiar în aceste condiții de criză, emisiunea în limba maghiară a reușit să se reinventeze. Asta face și în prezent, cu foarte puțini bani, dar cu responsabilitate asumată. Se străduiește să-și ducă mai departe specificitatea dată pe de o parte de caracterul public, iar pe de altă parte de faptul că este singura emisiune în limba maghiară cu o tradiție de peste o jumătate de secol, care deține și o arhivă care documentează toată această perioadă. Foarte important este de asemenea și faptul că, prin reportajele, documentarele, anchetele, rubricile de actualitate subtitrate, publicul român își poate forma o imagine realistă și credibilă despre trecutul, cultura și viața de zi cu zi ale minorității maghiare, că prin aceste materiale obțin și telespectatorii români informații complexe despre probleme care privesc societatea în ansamblu.
Conducerile în perpetuă schimbare, televiziunea veșnic redefinită, lipsa de bani, de specialiști, de rezerve mențin colectivul în nesiguranță. Sîntem mereu nevoiți să le demonstrăm telespectatorilor că emisiunea în limba maghiară merită urmărită, deși asta ar trebui să fie de la sine înțeles, întrucît, dat fiind statutul ei de serviciu public, nu este contrînsă să servească altor interese.
Szilágyi Ildikó este jurnalistă la TVR, unde realizează emisiunea Maghiara de pe 1.
Foto: Fundația Eurotrans
