Pînă nu demult

Dana DIMINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Pînă nu demult jpeg

Era aproape de 12, la prînz, oră la care ar fi trebuit să fiu în casă, la izolare, ca toată lumea din Paris. Întîlnirea pe care o avusesem, ca într-o dimineață obișnuită, se prelungise și eram în întîrziere. Cînd am plecat de acasă, dimineața, m-am amestecat cu fluxul febril al lumii care făcea ultimele aprovizionări sau se îndrepta spre gări, să se refugieze în locuri mai prietenoase. Era forfotă mare. Cînd am ieșit de la întîlnirea mea, aproape de Montparnasse, nu mai era nimeni pe stradă. Metroul se oprise. Zgomotul străzii amuțise. Nici un om, nici un vehicul. Am luat-o încet spre casă. Practic, am traversat Parisul de la sud la nord, din Montparnasse în Belleville unde locuiesc, conștientă de acel peisaj nemaiîntîlnit și de acel moment unic.

L-am avut în gînd pe Hartmut Rosa. M-am întrebat ce ar zice el, filozoful accelerării, despre acest moment de dezaccelerare, de oprire globală. „Dacă priviți Pămîntul din cosmos, veți vedea că, începînd cu secolul al XVIII-lea, l-am pus literalmente în mișcare, mai întîi cu vaporul cu aburi, apoi cu trenul, cu automobilul, cu metroul, astăzi, desigur, cu avionul. Modernitatea pune lumea în mișcare, iar noi avem nevoie de accelerare pentru a menține ceea ce există deja”, spune Hartmut Rosa. Și continuă: „Programul de ascensiune al modernității se bazează pe punerea la dispoziție a lumii. Trebuie să ne extindem în mod constant domeniul a ceea ce putem atinge, stăpîni și exploata”.

Modernitatea tîrzie, începînd cu anii 1970, a cunoscut o accelerare extraordinară, stresul și „lipsa” de timp au dus-o pînă în punctul în care este amenințat însuși proiectul modernității: disoluția așteptărilor și a identităților, sentimentul de neputință, „de-temporalizarea” istoriei și a vieții.

Ce va aduce acum nemișcarea? Constrîngerea la izolare? Un univers stabil și stagnant?

Ce voi face eu, pe arca mea din Belleville, departe de cei cu care lucrez, de cei cu care mă îmbrățișez, de cei pe care îi întîlnesc numai în trecere?

„Continuă să fie prezent în ciuda absenței și să fie doar parțial absent acolo unde este absent“, spunea Abdelmalek Sayad despre imigrant. „Continuă să fii prezent în ciuda absenței și fii doar parțial absent acolo unde ești absent“, îmi spun. Arca ta din Belleville are o coajă digitală.

Și așa a fost. O lume întreagă s-a pus în mișcare și a comunicat cu cei dragi, a relaționat, a lucrat la distanță, a navigat pe rețele și și-a potrivit profilurile cu aplicațiile de dating etc. Toată această muncă la distanță, toată această „datorie de prezență” a devenit, datorită acestei crize sanitare, un fapt global, de o radicalitate nemaiîntîlnită pînă acum. Un timp al comunității celor singuri: singuri împreună.

Ca în acea piesă standard de jazz, Alone together, compusă inițial de Arthur Schwartz și pusă pe versuri de Howard Dietz, sau ca în cartea cu același titlu de Sherry Turkle. „Sînt singură în biroul meu de la Universitate și totuși sînt cu voi”, le spun studenților mei. Și am sentimentul de a „poseda toate peisajele posibile“ în spatele ecranelor voastre.

A fi împreună, deși la distanță, aici și acolo în același timp, hic et nunc, este promisiunea pe care ne-a făcut-o industria de telecomunicații. Nu este un îndemn utopic, ci mai degrabă o invitație paradoxală. Căci, dacă această propunere care evocă o atitudine filozofică a fericirii, a simultaneității absolute, care constă în a trăi ancorat în realitatea prezentă, oriunde ar fi ea, acceptînd că această prezență este posibilă, sau cel puțin facilitată de o mediere tehnologică elaborată (cum ar fi acest dispozitiv imersiv, atît de banal azi, Zoom, de exemplu), această „prezență” nu poate fi redusă în nici un fel la o prezență completă, face to face, și de aceea ea nu poate fi decît paradoxală.

Paradoxală pentru că „a fi aici și în același timp în altă parte” evocă o dezorientare singulară și   pentru că acest fel de „a fi împreună” evocă o sociabilitate singulară. Aceste paradoxuri nu sînt de natura unei contradicții insolubile și nu sînt noi. Dar pot genera forme de singurătate de o natură nouă. În fond, îmi spun că ele îmi vor servi pentru a diagnostica unele tulburări contemporane, care nu au așteptat criza sanitară și revoluția tehnologică a prezenței la distanță ca să se manifeste.

Căutarea lui „altundeva” este într-adevăr o patologie adictivă a individului hiperconectat. Iar industriile care apropie ce e la distanță profită de angoasa noastră ancestrală de a fi singuri pe lume și de fobia contactului cu necunoscutul (sau cu virusul). Dar această căutare nu e nouă.

După ce am ajuns în curtea mea la Belleville, înainte să mă izolez la rîndul meu, am bătut la ușa vecinilor de la parter, apoi a celor de la etajul unu și apoi a celor de la doi. Nici un semn. Mi-a venit în minte o frază care rezona cu acel  moment. E vorba despre un graffiti din mai ’68: „La vie est ailleurs”,  „Viața este în altă parte“, cuvinte care au dat titlul unei cărți a lui Kundera și care au fost mult timp atribuite lui Rimbaud. Rimbaud, pe de altă parte, a scris: „Quelle vie! La vraie vie est absente. Nous ne sommes pas au monde“ („Ce viață! Adevărata viață e absentă. Nu sîntem pe lume“).

Dana Diminescu este sociolog și profesoară la Institut Polytechnique din Paris.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.