Pînă nu demult

Dana DIMINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Pînă nu demult jpeg

Era aproape de 12, la prînz, oră la care ar fi trebuit să fiu în casă, la izolare, ca toată lumea din Paris. Întîlnirea pe care o avusesem, ca într-o dimineață obișnuită, se prelungise și eram în întîrziere. Cînd am plecat de acasă, dimineața, m-am amestecat cu fluxul febril al lumii care făcea ultimele aprovizionări sau se îndrepta spre gări, să se refugieze în locuri mai prietenoase. Era forfotă mare. Cînd am ieșit de la întîlnirea mea, aproape de Montparnasse, nu mai era nimeni pe stradă. Metroul se oprise. Zgomotul străzii amuțise. Nici un om, nici un vehicul. Am luat-o încet spre casă. Practic, am traversat Parisul de la sud la nord, din Montparnasse în Belleville unde locuiesc, conștientă de acel peisaj nemaiîntîlnit și de acel moment unic.

L-am avut în gînd pe Hartmut Rosa. M-am întrebat ce ar zice el, filozoful accelerării, despre acest moment de dezaccelerare, de oprire globală. „Dacă priviți Pămîntul din cosmos, veți vedea că, începînd cu secolul al XVIII-lea, l-am pus literalmente în mișcare, mai întîi cu vaporul cu aburi, apoi cu trenul, cu automobilul, cu metroul, astăzi, desigur, cu avionul. Modernitatea pune lumea în mișcare, iar noi avem nevoie de accelerare pentru a menține ceea ce există deja”, spune Hartmut Rosa. Și continuă: „Programul de ascensiune al modernității se bazează pe punerea la dispoziție a lumii. Trebuie să ne extindem în mod constant domeniul a ceea ce putem atinge, stăpîni și exploata”.

Modernitatea tîrzie, începînd cu anii 1970, a cunoscut o accelerare extraordinară, stresul și „lipsa” de timp au dus-o pînă în punctul în care este amenințat însuși proiectul modernității: disoluția așteptărilor și a identităților, sentimentul de neputință, „de-temporalizarea” istoriei și a vieții.

Ce va aduce acum nemișcarea? Constrîngerea la izolare? Un univers stabil și stagnant?

Ce voi face eu, pe arca mea din Belleville, departe de cei cu care lucrez, de cei cu care mă îmbrățișez, de cei pe care îi întîlnesc numai în trecere?

„Continuă să fie prezent în ciuda absenței și să fie doar parțial absent acolo unde este absent“, spunea Abdelmalek Sayad despre imigrant. „Continuă să fii prezent în ciuda absenței și fii doar parțial absent acolo unde ești absent“, îmi spun. Arca ta din Belleville are o coajă digitală.

Și așa a fost. O lume întreagă s-a pus în mișcare și a comunicat cu cei dragi, a relaționat, a lucrat la distanță, a navigat pe rețele și și-a potrivit profilurile cu aplicațiile de dating etc. Toată această muncă la distanță, toată această „datorie de prezență” a devenit, datorită acestei crize sanitare, un fapt global, de o radicalitate nemaiîntîlnită pînă acum. Un timp al comunității celor singuri: singuri împreună.

Ca în acea piesă standard de jazz, Alone together, compusă inițial de Arthur Schwartz și pusă pe versuri de Howard Dietz, sau ca în cartea cu același titlu de Sherry Turkle. „Sînt singură în biroul meu de la Universitate și totuși sînt cu voi”, le spun studenților mei. Și am sentimentul de a „poseda toate peisajele posibile“ în spatele ecranelor voastre.

A fi împreună, deși la distanță, aici și acolo în același timp, hic et nunc, este promisiunea pe care ne-a făcut-o industria de telecomunicații. Nu este un îndemn utopic, ci mai degrabă o invitație paradoxală. Căci, dacă această propunere care evocă o atitudine filozofică a fericirii, a simultaneității absolute, care constă în a trăi ancorat în realitatea prezentă, oriunde ar fi ea, acceptînd că această prezență este posibilă, sau cel puțin facilitată de o mediere tehnologică elaborată (cum ar fi acest dispozitiv imersiv, atît de banal azi, Zoom, de exemplu), această „prezență” nu poate fi redusă în nici un fel la o prezență completă, face to face, și de aceea ea nu poate fi decît paradoxală.

Paradoxală pentru că „a fi aici și în același timp în altă parte” evocă o dezorientare singulară și   pentru că acest fel de „a fi împreună” evocă o sociabilitate singulară. Aceste paradoxuri nu sînt de natura unei contradicții insolubile și nu sînt noi. Dar pot genera forme de singurătate de o natură nouă. În fond, îmi spun că ele îmi vor servi pentru a diagnostica unele tulburări contemporane, care nu au așteptat criza sanitară și revoluția tehnologică a prezenței la distanță ca să se manifeste.

Căutarea lui „altundeva” este într-adevăr o patologie adictivă a individului hiperconectat. Iar industriile care apropie ce e la distanță profită de angoasa noastră ancestrală de a fi singuri pe lume și de fobia contactului cu necunoscutul (sau cu virusul). Dar această căutare nu e nouă.

După ce am ajuns în curtea mea la Belleville, înainte să mă izolez la rîndul meu, am bătut la ușa vecinilor de la parter, apoi a celor de la etajul unu și apoi a celor de la doi. Nici un semn. Mi-a venit în minte o frază care rezona cu acel  moment. E vorba despre un graffiti din mai ’68: „La vie est ailleurs”,  „Viața este în altă parte“, cuvinte care au dat titlul unei cărți a lui Kundera și care au fost mult timp atribuite lui Rimbaud. Rimbaud, pe de altă parte, a scris: „Quelle vie! La vraie vie est absente. Nous ne sommes pas au monde“ („Ce viață! Adevărata viață e absentă. Nu sîntem pe lume“).

Dana Diminescu este sociolog și profesoară la Institut Polytechnique din Paris.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.