Să ne redescoperim țara?

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Pretextul acestui Dosar ar putea să fie faptul că, din cauza restricțiilor de călătorie, tot mai mulți români care, înainte de pandemie, își petreceau concediile în străinătate aleg să meargă în vacanță în România. Cu alte cuvinte, mai de voie, mai de nevoie, „își redescoperă țara” – e o exprimare pe care am întîlnit-o frecvent pe grupurile de socializare și pe forumurile de călătorie. Mă întreb însă de ce n-au „redescoperit-o” pînă acum. Ce i-a împiedicat? Mulți invocă prețurile mari în raport cu calitatea serviciilor turistice oferite, apoi lipsa de „obiective” majore, nu prea au ce face prin România, nu au ce vizita, nu avem castele ca pe Valea Loarei și nici muzee cu vreo Mona Lisa... plictiseală mare în țara asta! Alții vorbesc despre lipsa infrastructurii – își distrug mașinile pe drumurile patriei, despre mizerie – lacuri și păduri pline de gunoaie, despre țepele pe care le-au luat, de-a lungul timpului, pe la diferite restaurante și pensiuni. Mai există o categorie de turiști cărora totul, dar totul le pute în România – Marea Neagră e prea neagră, nu e albastră ca Mediterana, în Deltă sînt prea mulți țînțari, în Ținutul Secuiesc nu se vorbește românește, pîrtiile de schi sînt meschine, la Cluj sînt prețuri ca la Viena și „nu se merită”, păi ce, se compară Clujul cu Viena? Dincolo de toate aceste motive, am observat o lipsă generală de interes, nu doar turistică, față de țara în care trăim și care „e frumoasă, dar păcat că e locuită” – un alt clișeu. Și nu de ieri, de azi. Dacă aruncăm o privire în literatură, la capitolul jurnale și note de călătorie prin România, există foarte puține cărți scrise de autori români, mai degrabă găsim consemnări ale călătorilor străini care au nimerit de-a lungul timpului pe meleagurile noastre. E oare atît de dificil sau neinteresant să scriem despre noi înșine? Mai nou, de cînd jurnalul de călătorie s-a transformat în vlogging sau în promovarea unor destinații exclusiv prin imagine, dacă te uiți pe Instagram vei vedea poze „perfecte” din Zanzibar sau din Maldive. Oare România nu e chiar deloc „exotică”, nu e instagramabilă? Mă întreb însă și dacă vorbim despre adevărate călătorii sau doar despre turism de masă, despre niște oameni care nu au nici o treabă cu statutul de călător, doar descind într-un loc necunoscut pe care nu-l mai văd decît prin intermediul telefonului smart, însă asta e moda acum. În fond, o călătorie este ceva extrem de subiectiv, dincolo de drum sau de destinația în sine, e vorba despre percepția personală în care intervin deseori factorul afectiv, reperele culturale, așadar pînă și un loc cît se poate de banal poate fi văzut în mod total diferit de către călători diferiți, de către un sociolog, să zicem, și un matematician. Călătorim din nenumărate motive – ca să comparăm, ca să ne poziționăm față de lucrurile pe care le descoperim, ca să cunoaștem, ca să comunicăm, ca să mîncăm etc.

Putem călători și prin intermediul unei cărți de călătorie, adică participînd indirect la călătoriile altora? Gîndindu-mă la tot ce am scris mai sus, m-a bucurat fiecare pagină din cartea de călătorie prin România a lui Mirel Bănică, apărută anul trecut la Editura Polirom și care, de altfel, mi-a dat ideea acestui Dosar tematic. E cartea unei călătorii recente care s-a petrecut în 2019 și, dincolo de călătoria în sine, cred că este o carte necesară, de „redescoperire” în toate sensurile a țării în care trăim. O țară fără „obiective” turistice majore, e adevărat, pe care să le bifezi, fără autostrăzi, o țară în care poți lua nenumărate țepe turistice, însă o țară față de care e imposibil să nu capeți un difuz și inexplicabil sentiment de duioșie. După ce am terminat cartea, singura mea dorință a fost să mă urc în mașină și să o pornesc aiurea prin România, fără nici un plan, oprindu-mă în fiecare orășel care nu există pe nici o hartă turistică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î