Suspiciunea, soră cu românul

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Suspiciunea, soră cu românul jpeg

Criza COVID-19 a scos în evidență, dacă mai era nevoie, o caracteristică națională: suspicionita. Există cu adevărat virusul ucigaș sau e o manevră menită să ne țină în case, pentru ca „ei” să-și facă jocurile în liniște? A apărut în mod natural sau e creat în laboratoarele ocultei? Se știe (mereu, „din surse sigure”) că rudele morților de cancer primesc ajutoare de înmormîntare cu condiția de a accepta ca aceștia să fie declarați victime ale virusului. Vor să ne vîndă stocul de măști? Nu cumva așa-zisul vaccin e făcut astfel încît să ne urmărească mai ușor?

Asemenea îngrijorări, și multe altele asemenea, nu s-au născut pe plaiurile mioritice, dar se pare că au găsit aici un sol deosebit de fertil. Este neîncrederea scrisă în genele naționale? Greu de demonstrat, dar sigur e că sîntem printre cei mai suspicioși europeni.

Unul din cele mai cuprinzătoare studii de sociologie comparativă, European Values Study, conține un indicator semnificativ al încrederii în semeni. La întrebarea „În general vorbind, ați spune că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni sau e mai bine să fii atent în relațiile cu oamenii?”, România înregistra, în 2018, una din cele mai mici proporții ale răspunsurilor pozitive: 13% – șase din șapte români adulți consideră că „e mai bine să fii atent în relațiile cu oamenii”. Procentaje mai mici s-au înregistrat numai în Bosnia și Herțegovina (10%) și Albania (3%). La polul opus se situează popoarele scandinave, cu religie predominant protestantă: Danemarca (74%), Norvegia (73%), Finlanda (70%), Suedia (64%).

După cum remarcă Bogdan Voicu*, de la începutul anilor ʼ90 încoace nu s-a conturat o tendință semnificativă de creștere sau descreștere a ponderii celor care socotesc că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni (în 1993 erau 16%). Variațiile coincid într-o oarecare măsură cu evoluțiile macroeconomice: crizele de la sfîrșitul anilor ʼ90 și al primului deceniu al actualului mileniu au coincis cu scăderi ale nivelului de încredere în cei din jur.

Încrederea în cei din jur este o componentă a capitalului social, adică acel sistem de relații care fac posibilă funcționarea societății. Fără îndoială, societatea poate funcționa și în condițiile existenței unui nivel înalt de suspiciune între membrii săi, numai că atunci costurile atingerii obiectivelor sînt mult mai ridicate.

Voi da un exemplu simplu. Puteți estima de cîte ori, într-un an, vi se cere, de către diverse instituții, să aduceți o copie a cărții de identitate? De zece, douăzeci de ori? Înmulțiți cu numărul adulților rezidenți și încercați să vizualizați volumul colilor de hîrtie consumate. Adăugați costul copierii, îndosarierii și veți avea imaginea unei infime fracții din costul pe care societatea îl plătește pentru că nu are încredere în funcționarul care spune „Da, omul a venit în persoană, s-a legitimat, după care...”.

O posibilă (dar nu unică) explicație a excesului de suspiciune al românilor ar fi efectul regimului totalitar în care cei mai mulți dintre noi și-au format reflexele. Nu întîmplător, în rîndul tinerilor răspunsurile pozitive la întrebarea amintită mai sus sînt semnificativ mai frecvente decît în cazul adulților: 14% pentru cei de pînă în 39 de ani, 9% la cei de peste 60. Tot ca indiciu, e de semnalat că, în general, în statele ex-comuniste se înregistrează un nivel relativ scăzut al încrederii (excepție notabilă: Belarus, 42%).

Nu doar că era bine să fii mereu atent ce vorbești și, mai ales, cu cine. O explicație mai consistentă ar putea fi găsită în tipul de asociere permis de regimul comunist. Fiecare individ era înregimentat în multiple forme de asociere (de la Șoimii Patriei la gospodăriile colective și meșteșugărești și atotcuprinzătorul Front al Democrației și Unității Socialiste), caracteristica tuturor fiind caracterul cvasi-obligatoriu și controlul exercitat de către partidului-stat. Ori de cîte ori o asociație tindea să scape de sub control era desființată (cazul cluburilor de bridge). Această stare de fapt nu putea avea drept consecință decît atrofierea reflexului asociativ, chiar crearea unei anumite aversiuni față de ideea de cooperare.

Suspiciunea generalizată este frecvent remarcată în zilele noaste, de exemplu atunci cînd încercările de asociere în cooperative a micilor producători se izbesc de zidul de suspiciune al posibililor participanți. La fel, suspiciunea degradează ideea de participare politică: fie că e vorba despre aderarea la un partid, susținerea depunerii unei candidaturi sau simpla participare la vot, ele par să repugne majorității concetățenilor noștri.

În general, ideea de partid provoacă repulsie majorității românilor: 88% nu au încredere, generic, în acestea. Suspicioși față de orice propunere cu iz politic, cei mai mulți dintre noi preferă să se țină departe de această zonă dubioasă. Se îndreaptă într-acolo ego-urile exacerbate, atunci cînd nu e vorba de simple interese meschine. Cînd printre ei se strecoară oameni bine intenționați, aceștia sînt ejectați ca orice corpuri străine. Și astfel se închide cercul.

--------------

* Bogdan Voicu, „1993-2018: În căutarea încrederii în oameni“, în B. Voicu, H. Rusu, C. Tufiș (editori), Atlasul valorilor sociale, România la 100 de ani, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2020, p. 44.

Mircea Kivu este sociolog.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Colegiul Tehnic Mediensis din Mediaș Sibiu Foto Adevărul jpg
Incident la un colegiu din Mediaș, între directoare și o elevă „N-am agresat-o, n-am fost agresată” VIDEO
Un episod de violență școlară s-a consumat în urmă cu o săptămână la Colegiul Tehnic „Mediensis” din Mediaș - Sibiu. O filmare a surprins o altercație petrecută la o clasă de a IX-a.
lumina ciudata belgorod foto twitter jpg
O „rază de lumină“ ciudată a intrigat locuitorii din mai multe orașe rusești. Lumea se întreabă dacă este arma laser Peresvet sau fenomen natural
Autoritățile ruse tac cu privire la dovezile despre presupusa armă laser Peresvet pe care Moscova a dezvoltat-o ​​în trecut pentru lupta antisatelit.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Vladimir Putin, la 70 de ani. Șapte momente cruciale care au contribuit la modelarea gândirii liderului de la Kremlin
Istoricul Mark Galleotti, un fin cunoscător al politicii ruse, a realizat un portret al liderului de la Kremlin care împlinește vineri, 7 octombrie, vârsta de 70 de ani.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.