Suspiciunea, soră cu românul

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Suspiciunea, soră cu românul jpeg

Criza COVID-19 a scos în evidență, dacă mai era nevoie, o caracteristică națională: suspicionita. Există cu adevărat virusul ucigaș sau e o manevră menită să ne țină în case, pentru ca „ei” să-și facă jocurile în liniște? A apărut în mod natural sau e creat în laboratoarele ocultei? Se știe (mereu, „din surse sigure”) că rudele morților de cancer primesc ajutoare de înmormîntare cu condiția de a accepta ca aceștia să fie declarați victime ale virusului. Vor să ne vîndă stocul de măști? Nu cumva așa-zisul vaccin e făcut astfel încît să ne urmărească mai ușor?

Asemenea îngrijorări, și multe altele asemenea, nu s-au născut pe plaiurile mioritice, dar se pare că au găsit aici un sol deosebit de fertil. Este neîncrederea scrisă în genele naționale? Greu de demonstrat, dar sigur e că sîntem printre cei mai suspicioși europeni.

Unul din cele mai cuprinzătoare studii de sociologie comparativă, European Values Study, conține un indicator semnificativ al încrederii în semeni. La întrebarea „În general vorbind, ați spune că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni sau e mai bine să fii atent în relațiile cu oamenii?”, România înregistra, în 2018, una din cele mai mici proporții ale răspunsurilor pozitive: 13% – șase din șapte români adulți consideră că „e mai bine să fii atent în relațiile cu oamenii”. Procentaje mai mici s-au înregistrat numai în Bosnia și Herțegovina (10%) și Albania (3%). La polul opus se situează popoarele scandinave, cu religie predominant protestantă: Danemarca (74%), Norvegia (73%), Finlanda (70%), Suedia (64%).

După cum remarcă Bogdan Voicu*, de la începutul anilor ʼ90 încoace nu s-a conturat o tendință semnificativă de creștere sau descreștere a ponderii celor care socotesc că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni (în 1993 erau 16%). Variațiile coincid într-o oarecare măsură cu evoluțiile macroeconomice: crizele de la sfîrșitul anilor ʼ90 și al primului deceniu al actualului mileniu au coincis cu scăderi ale nivelului de încredere în cei din jur.

Încrederea în cei din jur este o componentă a capitalului social, adică acel sistem de relații care fac posibilă funcționarea societății. Fără îndoială, societatea poate funcționa și în condițiile existenței unui nivel înalt de suspiciune între membrii săi, numai că atunci costurile atingerii obiectivelor sînt mult mai ridicate.

Voi da un exemplu simplu. Puteți estima de cîte ori, într-un an, vi se cere, de către diverse instituții, să aduceți o copie a cărții de identitate? De zece, douăzeci de ori? Înmulțiți cu numărul adulților rezidenți și încercați să vizualizați volumul colilor de hîrtie consumate. Adăugați costul copierii, îndosarierii și veți avea imaginea unei infime fracții din costul pe care societatea îl plătește pentru că nu are încredere în funcționarul care spune „Da, omul a venit în persoană, s-a legitimat, după care...”.

O posibilă (dar nu unică) explicație a excesului de suspiciune al românilor ar fi efectul regimului totalitar în care cei mai mulți dintre noi și-au format reflexele. Nu întîmplător, în rîndul tinerilor răspunsurile pozitive la întrebarea amintită mai sus sînt semnificativ mai frecvente decît în cazul adulților: 14% pentru cei de pînă în 39 de ani, 9% la cei de peste 60. Tot ca indiciu, e de semnalat că, în general, în statele ex-comuniste se înregistrează un nivel relativ scăzut al încrederii (excepție notabilă: Belarus, 42%).

Nu doar că era bine să fii mereu atent ce vorbești și, mai ales, cu cine. O explicație mai consistentă ar putea fi găsită în tipul de asociere permis de regimul comunist. Fiecare individ era înregimentat în multiple forme de asociere (de la Șoimii Patriei la gospodăriile colective și meșteșugărești și atotcuprinzătorul Front al Democrației și Unității Socialiste), caracteristica tuturor fiind caracterul cvasi-obligatoriu și controlul exercitat de către partidului-stat. Ori de cîte ori o asociație tindea să scape de sub control era desființată (cazul cluburilor de bridge). Această stare de fapt nu putea avea drept consecință decît atrofierea reflexului asociativ, chiar crearea unei anumite aversiuni față de ideea de cooperare.

Suspiciunea generalizată este frecvent remarcată în zilele noaste, de exemplu atunci cînd încercările de asociere în cooperative a micilor producători se izbesc de zidul de suspiciune al posibililor participanți. La fel, suspiciunea degradează ideea de participare politică: fie că e vorba despre aderarea la un partid, susținerea depunerii unei candidaturi sau simpla participare la vot, ele par să repugne majorității concetățenilor noștri.

În general, ideea de partid provoacă repulsie majorității românilor: 88% nu au încredere, generic, în acestea. Suspicioși față de orice propunere cu iz politic, cei mai mulți dintre noi preferă să se țină departe de această zonă dubioasă. Se îndreaptă într-acolo ego-urile exacerbate, atunci cînd nu e vorba de simple interese meschine. Cînd printre ei se strecoară oameni bine intenționați, aceștia sînt ejectați ca orice corpuri străine. Și astfel se închide cercul.

--------------

* Bogdan Voicu, „1993-2018: În căutarea încrederii în oameni“, în B. Voicu, H. Rusu, C. Tufiș (editori), Atlasul valorilor sociale, România la 100 de ani, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2020, p. 44.

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.