Suspiciunea din spatele teoriilor conspiraţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Suspiciunea din spatele teoriilor conspiraţiei jpeg

Lucrurile nu sînt ceea ce par a fi. Există o parte ascunsă a lor, exact cum nu vedem faţa ascunsă a Lunii. Și exact partea aceea ascunsă explică totul. În nevăzut, dar ştiut doar de puţini, stă adevărata explicaţie a universului. Acesta este controlat de nişte forțe oculte, de o reţea de oameni influenţi, guvernul mondial, statul paralel, oameni şi forţe care trag sfori şi conduc totul. Să nu credeţi altceva, orice altceva este manipulare şi dezinformare. Există o conspiraţie universală şi tot ce ştim ȋn mod natural şi normal despre lume este o iluzie. De exemplu, lucrurile sînt clare: pandemia aceasta de COVID-19 este de fapt o falsă pandemie, este o manipulare grosolană la nivel mondial. Virusul nu există. Sau, dacă există, este un banal virus gripal. Statul mondial ne dezinformează sistematic. Adevărul din spatele a ce spun guvernele lumii e că vor să ne facă să ne vaccinăm. Prin vaccinare ne introduc cipuri prin care ne controlează mintea. Noi nu vrem asta, noi sîntem liberi, noi ştim. Lucrurile încep să se lege, de asta au şi nevoie de tehnologia 5G. Faţa nevăzută a lumii este adevărata ei faţă, căci acolo sînt adevărurile despre noi şi despre lucruri. Lucrurile nu sînt ceea ce par a fi...

Bănuiesc că vă este foarte cunoscut acest tip de discurs şi că în mod sigur aţi întîlnit pe cineva care rezonează la o astfel de gîndire. E gîndirea unei minţi suspicioase, e gîndirea unui om care se crede un pic ales (fiind printre cei puțini care cunosc cu „adevărat” lucrurile), a unui om care are convigeri ferme, greu de zdruncinat. Și oamenii aceștia trăiesc captivi privind lumea cu neîncredere. Pentru ei, lumea este iniţial opacă, dar ideea unei conspiraţii universale dă imediat sens lumii. Explică totul. De obicei, acești oameni sînt foarte intruzivi şi, indiferent de ce le spui şi despre ce vorbești, au niște convingeri fixe și ferme la care nu mai pot renunţa.

Dar unde greşesc, dacă greşesc? Poate nu greşesc, căci un pic de neîncredere nu strică, fiindcă un bun scepticism nu face decît să ne îndemne să verificăm mai bine cum stau lucrurile. Aici e problema, la a verifica, la cum stabilim că ceva este adevărat. Înclinaţia lor firească este către neştiutul lumii, către un joc al numerelor, planetelor și al forţelor oculte care sînt semnele certe că nevăzutul controlează lumea. Ai un guvern care conduce o țară, dar nu acolo se iau marile decizii. Și guvernele sînt controlate la rîndul lor de o mînă de oameni neștiuți nouă, dar care controlează totul, aici, în România, şi peste tot. De fapt, aceasta este o problemă importantă și recurentă ȋn discursul public, e problema străinului care dictează în propria-ţi țară, ȋn propria-ţi casă. Ei ne iau pămînturile, avuţia, gîndurile. Trebuie să rezistăm! Sîntem liberi și mîndri! Sigur forţele acestea sînt din afară. Soros, Bill Gates nu sînt decît cîteva exemple notabile, miniștrii siguri ai acestui guvern mondial...

Cuvintele-cheie din discursul unor minţi suspicioase sînt, cred, libertate şi mîndrie; mîndrie pentru tot ce e al nostru doar pentru că e al nostru. Libertate pentru că sînt convins că acești oameni se simt ȋn genere încătușați, o încătușare mentală patologică din care nu scapi decît zbierînd, căutînd eliberarea de convențiile și înregimentările societăţii. Masca, de exemplu, e etichetată drept botniţă, vaccinarea e înregimentare, carantinarea este închisoare. Eu cred că problemele unei astfel de minți suspicioase vin din copilărie sau, oricum, de la niște evenimente traumatice care au sădit o veșnică suspiciune ȋn mintea lor. Amintirile nu doar ne apasă uneori, ci și ne (de)formează gîndirea...

Conspiraţioniştii sînt suspicioşi, dar de unde vine această neîncredere fundamentală? De ce ai crede mai degrabă în lucruri oculte decît ȋn lucrurile care se manifestă explicit? Explicaţia poate să ne fie dată de experienţele neplăcute şi poate chiar traumatizante în care mintea a devenit suspicioasă, descoperind că ceea ce i se spunea nu era, de fapt, așa. De exemplu, i se spune să bea lapte cald, că e bun, ȋl bea, se strica la burtă și ȋi era rău. Joacă-te cu ceilalți, se juca, îl băteau/umileau şi îi era rău. Îmbracă-te aşa că ești cea mai frumoasă, ieșea așa afară şi colegele rîdeau de stilul ei învechit și desuet. Toate sînt traume mai mici sau mai mari care induc neîncredere, neîncredere în realitatea manifestă şi clară a celorlalţi, adîncind diferenţa între cum ni se spune că sînt lucrurile şi cum le descoperim noi. Așa devenim suspicioși. Iar intensitatea traumei nu este direct proporțională cu gravitatea faptelor. Intensitatea trăirilor este personală și variază de la om la om. Un copil care şi-a pierdut un soldăţel poate să sufere mai mult decît un general care şi-a pierdut o armată. În spatele acestei lipse de raționalităţi există o furtună afectivă, o suferință, o decepție. Ceva te apasă şi vrei să te eliberezi.

Neîncrederea conspiraţioniștilor nu este scepticismul oamenilor de ştiinţă. Există astfel un bun scepticism al cercetătorului care se află în căutarea adevărului, a validării unei ipoteze, și neîncrederea patologică a unei minţi suspicioase care crede într-o teorie a conspirației. Problema la o teorie a conspiraţiei este că, dacă crezi în ea, crezi într-un mod irațional care îți blochează gîndirea critică. Orice argumente aduse împotriva explicaţiei conspiraţioniste în care crezi nu fac decît să-ţi amplifice credinţa în ea.

Problema acestui blocaj mental în care se regăsesc cei care cred în teoriile conspiraţiei este dată şi de faptul că e greu să găseşti un virusolog care să creadă că pandemia de COVID-19 este falsă sau un astronaut care să spună că zborul lui Apollo pe Lună a fost, de fapt, filmat în Arizona. Aici e vorba şi de expertiza celui care pică în capcana unei teorii a conspiraţiei, iar acest efect de supraestimare a cunoștinţelor tale ȋntr-un domeniu în care nu eşti specialist este foarte bine cunoscut ȋn literatura de specialitate sub numele de efectul Dunning-Kruger. Pe scurt, aici este vorba de faptul că, cu cît eşti mai ignorant într-un domeniu, cu atît te crezi mai specialist. Și cu cît te crezi mai specialist fără să fii, cu atît cazi mai ușor în plasa unor teorii conspiraţioniste din domeniul respectiv.

Conspiraţionistul nu crede ȋn ceva cu detașarea cognitivă a omului de ştiinţă care e gata să renunțe la idee în fața faptelor. Nu, conspiraţionistul se agață psihologic de o explicaţie de care are nevoie, pentru că aceasta îi pune lumea în ordine, îi explică universul. Dacă ar abandona teoria s-ar trezi singur într-o lume străină. Așa, este instalat confortabil într-o bulă epistemică în care împărtășește aceleași idei cu alți cîțiva conspiraționiști, iar asta îi dă putere și încredere. Nu e singur şi ideile lui sînt validate de ceilalți din bulă.

S-a scris mult despre aceste eco-chambers, despre aceste bule epistemice ȋn care credinţele noastre sînt amplificate și „validate” de alte minți suspicioase. Ce auzim acolo nu sînt decît ecouri ale gîndurilor şi credinţelor noastre și asta ne face bine, ne dă o stare de confort. De aici şi diferenţa faţă de știință, căci ȋn știinţă tu vrei să ştii cum stau lucrurile, iar invalidarea unei ipoteze face parte din bunul mers al lucrurilor. Știinţa înaintează prin invalidarea unor ipoteze. Sigur, dacă după ani de muncă ȋți este invalidată o ipoteză în care credeai, nu sărbătorești, dar nici nu cazi pradă deznădejdii. Rațional vorbind, ai mai verificat ceva despre lume, ai mai aflat ceva, chiar dacă în urma unui rezultat negativ. Aici, ȋn patologic, invalidarea ar duce la prăbușirea încrederii că ai găsit cheia de înțelegere a lumii. Această cheie nu se poate pierde, ea doar se ȋmpărtășește cu ceilalți care ȋnțeleg și știu acest lucru. Interesant este cum se încheagă astfel de comunități epistemice, unite de credința într-o teorie a conspiraţiei. Sînt multe lucruri care contribuie la această aglutinare – confortul psihic, sentimentul de apartenenţă la un grup, bula epistemică...

Cei ce cred în teoriile conspiraţiei au un grad mai mare de sofisticare mentală decît media, căci au nevoia de coerenţă şi de a vedea integrat mersul lucrurilor. Nu sînt, ȋn genere, oameni simpli, căci aceștia nu au spaime metafizice, ei au de obicei explicaţii religioase simple şi asta le este de ajuns. În cazul conspiraţioniștilor, nici religia, nici ştiinţa nu le sînt de ajuns. În spatele lui Dumnezeu mai sînt planetele şi tot felul de calcule astrologice. Astrologice și nu astronomice, căci o cometă care trece pe lîngă Venus nu-mi perturbă mie dragostea, dar prezența lui Saturn în casa a treia sigur spune ceva despre viața mea personală. Problema unor astfel de calcule este că ele vin cu aura de știinţificitate a matematicii, dar sînt total neştiințifice. De ce? Pentru că le lipsește posibilitatea de a fi verificate empiric. Paradoxul este că o minte suspicioasă de acest tip nu crede ȋn ştiinţă, dar poate să fie vrăjită de pseudo-explicații lipsite de dovezi, dovezi clare, empirice, palpabile.

Cînd te crezi Napoleon, dacă te bruschează cineva crezi că ești la Waterloo. Cadrul mental este foarte greu de schimbat, căci „trezirea” nu se poate face decît la un nivel metacognitiv ȋn care, prin analiză critică, ȋţi dai seama că greșeşti ȋn chiar modul cum gîndeşti. O minte suspicioasă e prinsă de obicei într-o paranoia a neîncrederii din care nu mai iese decît abandonîndu-se ȋncrederii într-o idee năstrușnică de tipul cipării prin vaccinare. Exact la fel cum o femeie dezamăgită de niște relaţii abuzive este ţinta perfectă pentru un Rasputin autoritar, dar fermecător, tot așa o minte suspicioasă (nu sceptică și nici critică!) se va abandona în cele din urmă în confortul cognitiv al unei teorii a conspiraţiei. Trebuie să recunoaștem că aceste teorii sînt fermecătoare prin năstrușnicia lor. Îți dau o altă înțelegere a lumii, îţi dau o altfel de putere asupra ta. Acum ştii, ai explicaţii pentru tot şi toate. Lucrurile nu sînt ceea ce par a fi, dar acum tu ştii exact cum sînt.

Sorin Costreie este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al acestei universități. 

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.