„Încrederea e măcinată de impresia prea bună pe care o avem despre noi înșine“ - interviu cu profesorul și politologul Cristian PREDA

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
„Încrederea e măcinată de impresia prea bună pe care o avem despre noi înșine“   interviu cu profesorul și politologul Cristian PREDA jpeg

Cît de justificată credeți că e prezumția potrivit căreia, în politica din România, sînt foarte mulți oameni corupți și necinstiți (sau că politica e lucru’  dracului – cum spune o expresie populară)?

E o prezumție veche. Și-n secolul al XIX-lea, și-n prima parte a celui trecut se spunea acest lucru la fel de frecvent ca și azi. Doar în comunism retorica publică afirma că necinstea și corupția sînt exclusiv la alții – în America imperialistă, în Vestul capitalist etc. –, asumînd că regimul totalitar era onest și just. Ce deosebește prezentul de epocile anterioare e faptul că acum corupția este cercetată și condamnată mult mai sever ca înainte de 1989.

Ați avut colegi de partid sau de Parlament pe care i-ați suspectat de diverse interese nelegitime? Cum v-ați purtat cu ei, cum ați colaborat cu ei?

Da, sigur. Era inevitabil să am astfel de colegi, fiindcă nu există partid fără suspecți de corupție. Ce-am făcut? Pe colegii de partid – care erau chiar la guvern, atunci cînd am aderat eu la PDL – i-am criticat public, atrăgîndu-mi astfel foarte multe reproșuri, pentru lipsă de solidaritate. La un moment dat, am propus să ne despărțim de cei 200 de primari asupra cărora planau suspiciuni credibile de corupție, afirmînd că așa e onest, dar și că în felul acesta am putea cîștiga două milioane de voturi: propunerea mea a întrunit trei voturi din 900! În Parlamentul European, cît am fost deputat, am votat pentru ridicarea imunității celor care erau suspectați de corupție în țările lor. Grupurile din PE nu blochează investigațiile Justiției din statele-membre. E aplicat astfel principiul separației puterilor, care lasă în grija Justiției tranșarea suspiciunilor de încălcare a legii: e normal să fie așa, fiindcă Parlamentul nu poate fi și instituția care face legea, și cea care o interpretează.

Cît de multă încredere vi se pare că au între ei actualii parteneri ai coaliției de guvernare?

Puțină și foarte puțină. Cauzele sînt numeroase. Una e suspiciunea multor useriști că PNL e un PSD vopsit în galben. O alta e suspiciunea peneliștilor că USR e incompetent. Experiența coalițiilor la noi e limitată. Au mers cît de cît cele în care un partid avea o poziție hegemonică în raport cu aliații, tratați ca sateliți. În schimb, atunci cînd partenerii au fost nu perfect egali, ci comparabili, fiecare a căutat să facă din colegii de coaliție un „țap ispășitor”. E, de altfel, semnificativ faptul că partidele aliate la guvernare nu au mers împreună în alegeri: nici PNL nu s-a mai alăturat PNȚCD în 2000 sau PSD în 2016, nici PD n-a mai cooperat cu PNL în 2008. S-a găsit de fiecare dată un motiv pentru a-l păcăli pe cel cu care ai pornit la drum la un moment dat.

Ce e de ales în politică, între a te trezi păcălit și a suspecta pe toată lumea, între naivitate și paranoia?

E posibilă întotdeauna o cale de mijloc. Dacă ești prudent, poți și găsi parteneri rezonabili, dar și să eviți să fii tras pe sfoară. Iar luciditatea te împiedică să cazi în greșeala de a crede că doar propria ta tabără e onestă, dar și de a paria pe farsori.

Cum trasăm linia dintre o vigilență normală (democratică) la adresa instituțiilor statului sau a politicienilor și neîncrederea distructivă, care poate submina orice acțiune și orice politică?

A avea încredere într-o persoană și a avea încredere într-o instituție nu e același lucru. În genere, e sănătos să pui la îndoială declarațiile politicienilor, privind în schimb atent către acțiunile lor. Instituțiile politice trebuie judecate, pe de altă parte, prin prisma filosofiei lor: de la un parlament, de pildă, e legitim să aștepți să legifereze în interesul general, nu în cel al unui grup; iar de la guvern ești îndreptățit să aștepți promptitudine. Dacă partidele ar selecta responsabili luînd în seamă aceste criterii specifice, ar avea parte de mai mult respect. Ele preferă de multe ori să lucreze ca niște clanuri sau să dilueze totul, pentru a obține susținere mediatică de moment, nu sprijin politic pe termen lung.

Există o legătură între neîncrederea actuală la adresa autorităților și suspiciunea aproape generalizată din perioada comunistă?

Sînt cîteva tipare de gîndire care au rămas. Unul e legat de corupție. Ea e încă larg răspîndită tocmai din pricina neîncrederii în autorități: dai șpagă unui responsabil întrucît ești convins că el nu-și face în mod natural datoria. Mai există o atitudine la care merită să reflectăm, dar nu-i sigur că ea e moștenită din comunism. S-ar putea să fie mai veche, în orice caz am întîlnit-o cercetînd și alte epoci: e exagerarea suspiciunii într-atît de mult încît orice eroare devine o crimă. Așa au ajuns să fie numiți dictatori mai toți oamenii de stat – de la Al. I. Cuza la I.C. Brătianu, de la Maniu la Băsescu și Iohannis. 

Cum ar putea deveni societatea noastră una mai încrezătoare?

Nu am rețete. Îmi dau seama, însă, că încrederea e măcinată de multe ori de impresia prea bună pe care o avem despre noi înșine. Dacă am asuma că nu sîntem infailibili, am putea găsi resurse să vedem și cum cooperăm cu semenii noștri. În plus, ne-ar ajuta să judecăm politicienii individual, nu la grămadă.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?