⬆
La zi în cultură
Pagina 77
Un Paris ţesut din stofa amintirilor – sau enigma din covor
Parisul personal sau „autobiografia urbană“ semnată de George Banu nu este un ghid cultural al Parisului şi nici un imposibil jurnal în raccourci a 40 de ani de experienţe ce au marcat şi definit o viaţă. Deşi referinţele culturale nu lipsesc, textul, dens şi în acelaşi timp transparent, trădează omul de teatru care se pierde într-un decor, invocînd personaje reale sau umbre, ţesute din stofa amintirilor.
Cronicile unor morţi neanunţate
„There were shootings at a Portland mall/ It was everyday America – and that’s all.“ Chitara lui Mark Kozelek se precipită aici, pe cea de-a cincea piesă a noului său album, „Pray for Newtonwn“, pentru a se păstra în aceeaşi cadenţă cu o voce care-şi scuipă cu amărăciune propoziţiile în care moartea — Moartea! — îşi taie partea leului.
„Tudor Klein spală vasele“
"Am scris Poker întîmplător, dintr-un foc. A durat două săptămîni, cît am stat la ţară să mă odihnesc după terminarea facultăţii. Am scris cartea asta mai degrabă pentru mine şi pentru prietenii mei, aşa, să avem o amintire."
Senzaţii tari în Varanasi
Din primul moment cînd m-am dat jos din trenul de New Delhi, principala mea grijă în cel mai sfînt oraş al Indiei a fost să nu mă îmbolnăvesc. Recunosc că nici nu eram foarte bine dispusă, după o călătorie de-o noapte într-un fel de cuşetă deschisă, unde fix în faţa noastră se proptiseră, înghesuiţi pe-o banchetă, vreo cinci, uneori şapte indieni care se uitau la noi (şase străini) ca la zoo.
"Maimuţa carpatină", "Flirting with a stranger" şi o cafenea vizavi de Liceul Lazăr
● Dacă sînteţi din Braşov sau aveţi drum pe acolo, în week-end, mergeţi sîmbătă, 8 februarie, la Librăria Humanitas, la o întîlnire cu Radu Paraschivescu şi Ioana Pârvulescu, care vă vor povesti despre Maimuţa carpatină. Cu această ocazie, recomand şi cartea. Despre noi şi despre viaţa noastră. Despre beteşuguri, manii, complexe şi ticuri de comportament. (Adina Popescu)
● Ţinutul din mijlocul verii (August: Osage County, 2013), în regia lui John Wells, după o piesă de Tracy Letts (care, de altf
Poeţi americani
Din poezia americană modernă şi contemporană s-a tradus la noi, din păcate, foarte puţin. Practic, panoramele şi antologiile apărute în limba română în perioada postbelică pot fi numărate pe degetele unei singure mîini.
„Trecutul nu se bagă sub preş“ – interviu cu Ioana CIOCAN
Dacă în ultimii patru ani, aţi trecut prin faţa Casei Presei Libere şi v-au atras atenţia „statuile“ cu mesaj actual, opere semnate de artişti români contemporani, instalate pe soclul rămas gol după ce Lenin a fost dat jos, această iniţiativă îi aparţine Ioanei Ciocan şi se intitulează „Proiect 1990“.
Sistemul e de vină? – la ce foloseşte Ministerul Culturii
Aproape de fiecare dată cînd ceva nu funcţionează, ne-am obişnuit să ridicăm din umeri şi să spunem: „Sistemul e de vină.“ Sistemul, adică angrenajul de instituţii şi legi. Ca şi cum acest sistem n-ar fi făcut tot de oameni, trăim mereu cu senzaţia că sîntem furaţi şi batjocoriţi de o orătanie fără chip şi de neînvins.
Politica culturală: istoria unui concept
Că un Minister al Culturii e responsabil de politica culturală a unei ţări intră în categoria „toată lumea ştie că...“ Aşa s-a şi născut politica culturală, de fapt: prin desprinderea artelor de structurile cu valenţe în primul rînd educaţionale şi poziţionarea lor în departamente sau instituţii de sine stătătoare, sub oblăduirea statului.
Hainele noi ale democraţiei
Trebuie să-i fi plăcut foarte mult regizorului Alexandru Dabija piesa lui Esteve Soler, Contra democraţiei, dacă s-a decis să o monteze a doua oară. În primul spectacol, la Secţia Germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, a lucrat cu scenograful Dragoş Buhagiar; în cel de acum, de la Odeon, îl are partener pe Helmut Stürmer.
Frumoasa fără corp
În SF-romance-ul satiric Her, amorul imposibil dintre o persoană (Joaquin Phoenix) şi o inteligenţă artificială fără corp, dar prevăzută de programatori cu intuiţie, căldură umană şi alte asemenea servicii, operează ca o metaforă nu tocmai proaspătă, dar polivalentă.
Punk rural
Exceptînd filiera penticostală şi succesul unor numere pop-folk tangenţiale genului (Sheryl Crow), pentru noi, country înseamnă Johnny Cash, şi acesta preluat în conştiinţa colectivă post-mortem, cu un cover Nine Inch Nails şi un film.
Greuceanu ilustrat
„Greuceanu“ este un basm destul de scurt, dar foarte bogat în tablouri şi, chiar dacă supererou sună, poate, deplasat, aşa este de fapt.
America, satul cel mai apropiat
Cînd v-aţi uitat ultima dată cu atenţie la o stradă? Dar aşa, încet, liniştit, ca şi cum ai fi într-o vacanţă? Chiar şi cînd aştepţi preţ de cîteva minute RATB-ul. Ştiu, în România e o întrebare uşor riscantă, aici, acum, mai ales pentru că cei mai mulţi s-ar gîndi la o stradă urbană, cu zăpadă mocirloasă şi alte eterne fanariotisme şi ar avea, din muşchii expresivi ai feţei, un reflex-sudalmă.
Coursera.org, ShortsUP, EclecticFM
● Poate vreţi să vă apucaţi de-un curs de etică aplicată predat de un profesor de la Yale, sau de un curs de astrobiologie de la Universitatea din Edinburgh, sau de unul de improvizaţie în jazz (profesor: Gary Burton, Berklee College of Music) sau poate vreţi să aflaţi totul despre algoritmi (Universitatea Princeton). Pentru toate astea (şi mult mai multe), există www.coursera.org, o platformă uriaşă de cursuri online gratuite. Practic, n-aveţi nici o scuză. (Luiza Vasiliu)
● Daniel Gicu, Fetiţă
Muzica clasică, fără frac şi papion - interviu cu Cristina COMANDAŞU
Este critic muzical, şi-a dat doctoratul în muzică şi lucrează la Radio România Muzical din 1997. Este redactor-şef adjunct, a realizat cîteva mii de emisiuni despre muzica clasică şi se ocupă de evenimentele organizate de RRM.
"Sîntem nişte vase comunicante" - interviu cu Dan PERJOVSCHI
N-are nici un complex să vorbească în franceză despre „Woodstock care devine Wall Street“ şi să mîzgălească în limbaj universal ferestrele însorite ale Muzeului de Istorie a Imigraţiei din Paris. Înconjurat de tineri, ca un guru, Dan Perjovschi e într-o vervă de zile mari.
Povestiri din Cehia
Anul trecut s-a tradus şi s-a (re)publicat mai multă proză scurtă cehă, deopotrivă modernă şi contemporană, aşa că voi trece în revistă cele trei volume de povestiri, în ordinea crescătoare a valorii.
Artele vizuale în 2013
Bienale, expoziţii, festivaluri. 2013 a fost un an plin. I-am întrebat pe patru critici de artă 1) care a fost cea mai bună „personală“, 2) cea mai bună „colectivă“ şi 3) cel mai interesant fenomen (tout genre compris).
Supă de racolare, la Lapérouse
A propus Lapérouse, unde nu fusese niciodată, fiindcă era la doi paşi de bancă, iar un agent secret care se respectă nu îşi putea invita noul colaborator la un meniu fix de nouă franci, cu serviciul inclus. Valentine era pierdută în vastitatea meniului.
Restructurări, comasări, fuziuni
Febra reorganizării a început astă-toamnă, sub mandatul ministrului Daniel Barbu. Fără vreo consultare publică prealabilă, a apărut brusc ideea reorganizării Operei Naţionale din Bucureşti. Cum?
Doamna Robinson nu e acasă
Filmele care ajung spectacol creează mai multe probleme, în funcţie de traseul textului de bază. În cazul Absolventului, există o dramatizare de Terry Johnson a romanului original de Charles Webb, căreia Theodor Cristian Popescu i-a adăugat fragmente din scenariul filmului, scris de Calder Willingham şi Buck Henry.
Portret de sexploratoare
Mizînd nu doar pe promisiunea mincinoasă a unei echilibristici nemaiîncercate între cinema „onorabil“ şi pornografie hardcore, ci şi pe anunţuri precum că von Trier ar fi inventat o nouă specie de cinema narativ, numită „digresionism“, acest „volum întîi“ se prezintă ca o serie de conversaţii sapienţialo-şeherezadice.
Un surîs în plină iarnă
Violoncelul Martinei Bertoni toarce en relanti, în timp ce vocea, impregnată de timbrul acela unic al lui Blixa Bargeld, îşi face mea culpa. Apoi, vine o întrebare: „Wer bin ich in einer anderen Sprache?“ „Cine sînt eu într-o limbă străină mie?“ se aude vocea
E ceva magic în Bali
Am protestat cînd a venit vorba să mergem cîteva zile şi în Bali, în timpul unei călătorii lungi în Asia de Sud-Est. Am strîmbat din nas, mormăind ceva de Eat, Pray, Love, de resort-urile de fiţe şi de turiştii care se duc acolo, fie să eşueze ziua prăjiţi pe-o plajă şi noaptea beţi într-un club, fie să caute dragostea adevărată.
"Gustul pentru melodie"
Ideea ne-a venit după mai multe concerte la rece, în care am descoperit toţi din trupă gustul pentru melodie şi pentru un sound mai aşezat. Pe atunci, era o alternativă la energia şi decibelii din concertele electrice, dar curînd, a devenit parte din noi.
"Nocturne", "Cînd ploaia se va opri" şi Astra Film on Tour
● Nicoleta, 14 ani, Bucureşti – un documentar audio senzaţional despre o fetiţă din Ferentari care vrea să-şi depăşească condiţia. O poveste tristă, spusă pe muzică jazz & lăutărească, de o jurnalistă talentată, Grit Friedrich. Ascultaţi aici: www.mdr.de/mdr-figaro/ nicoleta108.html. (Matei Martin)
● Luaţi trenul pînă la Ploieşti într-o sîmbătă după-masă, mergeţi la pas de plimbare pe bulevardul Castanilor, pînă ajungeţi la teatru, intraţi, arătaţi biletul (pe care vi l-aţi cumpărat din timp) şi
"Mă pot adresa pe limba oricui" - interviu cu Mihai MIHALCEA aka Farid FAIRUZ
Coregraful Mihai Mihalcea a realizat, în cadrul prestigioasei Akademie der Künste din Berlin, Proiectul „Blind date, let’s don’t speak at all“, înscris în linia logică a regîndirilor propuse de artistul care, prin asumarea alter-ego-ului Farid Fairuz, aruncă a nouă lumină asupra (pseudo)dihotomiei viaţă artistică – viaţă privată.
Ştefan Sava: dubla viaţă a imaginii
Galeria Ivan din strada Grecescu (Bucureşti) este un spaţiu expoziţional elegant, ascuns parcă într-o altă lume, liniştită, în care arta contemporană se inserează discret, fără emfază. Galeria găzduieşteexpoziţia artistului Ştefan Sava, cunoscut deja publicului datorită premiului Henkel România pe care l-a cîştigat în 2013.
Proza în mileniul III
Colocviul de Literatură Română Contemporană de la Braşov - "Proza românească în mileniul III (2001-2013)“.
Filmele anului 2013
Opt păreri critice despre filmele anului trecut – dacă vă conving şi nu le-aţi văzut încă, recuperaţi-le în 2014. Invitaţilor mei nu le-am propus un clasament, ci să aleagă cel mai bun film românesc şi străin al anului.
Cuşcuşul dispărutei
Dragă Emna, iată reţeta pe care o aştepţi de aproape cincisprezece zile: 1. Pune boabele de cuşcuş într-o kassaa încăpătoare; 2. Pentru 1 kg de cuşcuş toarnă în ploaie o jumătate de litru de apă călduţă, sărată şi amestec-o treptat cu boabele; 3. Adaugă două căuşuri de ulei şi continuă să amesteci cu grijă...
Pledoarie pentru cultura vie
„Cultura independentă este cultură de interes public“ – afirmă, într-o scrisoare deschisă, mai mulţi artişti şi manageri culturali independenţi. Într-adevăr, de ani de zile, cultura e subfinanţată şi în fiecare an, cînd se anunţă bugetul pentru cultură, se aud suspine.
Saga Necşuleştilor
Ce mi se pare definitoriu pentru Alexandru Dabija este faptul că viziunile sale asupra textelor pe care le montează nu le afectează acestora identitatea. Dabija este un cititor inteligent, percepe subtil intenţia dramaturgului şi îi oferă vizibilitate, asta fiind şi amprenta sa regizorală.
Cîntec bressonor de dreyeri
Camille Claudel, 1915 poate trece drept un film aproape neconfruntaţional. Aşa cum se prezintă personajul Camille, poate fi luat drept un model standard de martiră feministă: o artistă redusă la tăcere de patriarhat (reprezentat nu doar de fratele ei, ci şi de absentul Rodin, a cărui amantă fusese).
Melancolii sacre
Sound-ul său cald nu e tocmai potrivit sezonului, dar hindi-bluesul lui Harry Manx e un hibrid aparte, care îi va surprinde plăcut pe ascultătorii în căutare de calm şi sunete clare, curate. Moştenirea lăsată de Ravi Shankar şi alţi maeştri e adesea prezentă în forme imitative, ce conservă cît se poate spiritul tradiţional.
"Un colaj de ficţiuni biografice"
Trebuie să spun că prima ediţie Fata din lift a apărut după ce un draft fusese compilat şi editat de un cristian în colecţia de volume fotocopiate Carmen, din cîteva texte pe care le citisem la Cenaclul „Fracturi“ de la Facultatea de Litere. Tot un cristian a fost şi cel care a făcut lobby la Editura Vinea să publice volumul.
"Devil's Tale", Bier Hof şi „obiecte care îşi caută casă nouă“
● Restaurantul german Bier Hof, de pe Romulus. Deschis de curînd într-o casă maiestuoasă, unde poţi mînca, deocamdată, şniţel, cîrnăciori şi ciolan. Şi bea bere nemţească şi vin ecologic. Cu preţuri destul de OK. Aducîndu-mi aminte de Viena (deşi e german...). (Iaromira Popovici)
● Devil’s Tale, un nou CD produs de Asphalt Tango, cu chitaristul canadian de swing Adrian Raso şi Fanfara Ciocârlia (care a încheiat Festivalul Dilema veche 2013). Excepţional. O combinaţie surprinzătoare de sonorităţi
Eminescu, aşa cum a fost
La cîteva săptămîni după moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 7 iulie 1889, revista Familia lansa un apel către cei care l-au cunoscut: Scrieţi amintiri! Astfel de îndemnuri s-au repetat de nenumărate ori în revistele vremii, chiar şi după 1900, deci la distanţă de decenii. Şi, după cît se pare, ele nu au fost în zadar.
Anul teatral 2013
Ce rămîne? Ce rămîne din sutele de spectacole produse anul trecut în România? Trei critici de teatru răspund la două întrebări: 1. Care a fost cel mai bun spectacol? 2. Care a fost cea mai mare dezamăgire?
La ce foloseşte Ministerul Culturii? (II)
Din 2011, 15 ianuarie (ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu) este Ziua Culturii Naţionale. E o sărbătoare nouă, instituită prin lege, încă una, pe lîngă multe altele. Ce înţelegem azi prin „cultură naţională“? Avem nevoie de această sărbătoare oficială?
Confruntarea
Cum ar decurge confruntarea dintre victima unui abuz sexual şi agresorul ei, la 15 ani de la incident, suficient timp cît să se decanteze gîndurile şi emoţiile? Pentru Blackbird, David Harrower s-a inspirat din cazul unui puşcaş marin american, care a cunoscut în mediul online o adolescentă britanică de 12 ani.
Zodii simbolice
Nu legitimitate, ci vizibilitate. Aceste cîteva cuvinte sînt oare suficiente pentru a rezuma scopul urmărit de organizatorii expoziţiei „Scènes roumaines“, din spaţiul cultural Louis Vuitton? O întîlnire memorabilă, irealistă, ea însăşi artă, o artă a conversaţiei, asupra căreia aş vrea să zăbovesc.
Economie libidinală
Protagonistul noului film al lui Scorsese, Lupul de pe Wall Street, nu e unul dintre jucătorii care au provocat crahul din 2008; pe lîngă ei, acest Jordan Belfort e un mărunţel şi un marginal, un golan de periferie, insuficient de puternic ca să scape de închisoare.
Girl Power
Pe 13 decembrie 2013, Beyoncé lansa, fără nici un avertisment prealabil, cel de-al cincilea album de studio pe iTunes Store. Rezultatul acestui gest: fie cele 80.000 de copii vîndute în doar trei ore, fie de cele 1,2 milioane de tweet-uri provocate în primele 12 ore scurse de la plasarea albumului pe magazinul online
Bucăţi din celălalt Berlin
De cîțiva ani, în fiecare sfîrșit de primăvară merg la Berlin. La început căutam opririle clasice pentru turistul aflat acolo. În timp, am descoperit celălalt Berlin, care nu seamănă cu nimic, al locurilor alternative, improvizate, al spațiilor părăsite și ocupate, un Berlin ce pare marginal, dar, de fapt, e mainstream.
17 zile la New Zork
Marea provocare a fost să văd și să trăiesc cît mai mult în doar 17 zile. N-am vrut să fie o cursă contra cronometru, așa că am sacrificat unele planuri – o seară la Comedy Cellar, printre altele, dar o să mă întorc! –, ca să mă bucur pe deplin de celelalte.
Iepurele mizantrop, "Vă ţineţi de glume, domnule Feynman" și "Nymphomaniac"
Vă ţineţi de glume, domnule Feynman este (auto)biografia excepţională a unui savant de excepţie. Dacă cineva ar scrie, axiomatic, că fizicienii nu au umor, Richard P. Feynman îl poate contrazice. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)
Pînă pe 27 aprilie, la Muzeul Naţional de Artă este deschisă expoziţia „Epoca Biedermeier în Ţările Române (1815-1859)“. Printre exponate, bijuterii, miniaturi, textile şi obiecte de mobilier. (Stela Giurgeanu)
Adevărul despre o sinucidere
Scriitorul american David Vann (n. 1966), invitat în toamna trecută şi la FILIT, este marea mea descoperire în 2013. Cartea lui de debut, publicată în 2009, este genul acela de carte cu poveste tare în spate, care impune automat un autor şi care obţine un succes măsurabil inclusiv în cifre.
"Umorul e prin esenţă incorect politic" - interviu cu Simona TACHE şi Mihai RADU
Pentru că ne dorim să rîdem tot anul, am stat de vorbă cu cei doi autori ai cărţii Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut (Editura Trei, 2013), „caţavencii“ Simona Tache şi Mihai Radu, despre ce mai înseamnă azi umorul, despre tipologii, cupluri, şosete aruncate, stereotipuri etc.