„Trecutul nu se bagă sub preş“ – interviu cu Ioana CIOCAN

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
„Trecutul nu se bagă sub preş“ – interviu cu Ioana CIOCAN jpeg

Este artist vizual, coordonator al programelor de artă în spaţiul public şi asistent universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Dacă în ultimii patru ani, aţi trecut prin faţa Casei Presei Libere şi v-au atras atenţia „statuile“ cu mesaj actual, opere semnate de artişti români contemporani, instalate pe soclul rămas gol după ce Lenin a fost dat jos, această iniţiativă îi aparţine Ioanei Ciocan şi se intitulează „Proiect 1990“. Am vorbit despre trecut, prezent, despre felul în care ne putem împăca cu însemnele istoriei recente, fără să fie nevoie pentru asta să demolăm tot.

Cum aţi descrie Bucureştiul de azi, dacă ar fi să vorbiţi despre arta stradală/monumentală?

E greu. Bucureştiul a suferit mult, şi la acest capitol. Am demolat un muzeu, monumente istorice, biserici, case, conace, spitale şi, începînd cu 1948, am scăpat şi de statui: I.C. Brătianu din actuala Piaţă a Universităţii, Eugeniu Carada, care se afla lîngă Banca Naţională, Pache Protopopescu din actualul Parc Izvorul Rece, Lascăr Catargiu din Piaţa Romană… Ecvestra regelui Carol I. Actuala situaţie este comparabilă cu perioada anilor ’50. Nu ştiu ce e mai rău: să se demoleze – deci, o lipsă – sau să se adauge lucruri absolut hidoase – deci, un inutil în plus. La inaugurarea Monumentului Brătianu din Bucureşti, din 1903, au fost prezenţi mii de oameni. O mulţime care aclamă, într-o adevărată zi de sărbătoare, găsim şi la inaugurarea statuii lui Eugeniu Carada din Bucureşti, în 1924. La inaugurarea statuii lui Enescu din 2013, nu am găsit prea mulţi participanţi. Şi evenimentul nu a fost lipsit de indicii pentru o participare numeroasă: strada amplasării era Enescu, timpul era Festivalul Enescu, se inaugura statuia lui Enescu. În prezent, statuile nu mai au legătură cu viziuni artistice şi nici măcar estetism nu găsim, avînd în vedere că aproape toate sînt executate într-o singură şi mult prea cunoscută fabrică de sculptură.

Statuile par nişte elemente moarte şi îmbălsămate, ne obişnuim cu ele sau, pur şi simplu, nu le mai vedem. Dar, cîteodată, cum a fost cazul statuii de bronz de pe scările Muzeului de Istorie (Traian cu lupoaica în braţe), devin personaje principale în dezbateri cu mize estetice şi nu numai. Aşadar, avînd în vedere proiectele dumneavoastră şi intervenţia în spaţiul public, cît de mari sînt sensibilităţile locuitorilor oraşului?

Lui Traian de Vasile Gorduz îi reproşez o amplasare extrem de nefericită. Treptele muzeului oferă o privire direct spre zona inghinală a lui Traian, nu spre ochii lui. Faptul că bucureştenii au interacţionat cu lucrarea este extrem de pozitiv. Alte exemple de interactivitate cu statui care merită menţionate sînt împachetarea lui Adrian Păunescu – Parcul Icoanei – în hîrtie igienică. Sau balega de sub Mihai Viteazu, din Piaţa Universităţii. Revenind la Traianul lui Gorduz, lucrarea în sine nu-mi displace, păcat însă că a fost amplasată total necorespunzător. Dacă tot am pomenit amplasamentul, vreau să menţionez Omagiu geometriei, din pasajul Universităţii, care se pierde printre tarabe, ecrane şi reclame tridimensionale. Mi-aş dori un public mai vehement, un public care să observe şi să reacţioneze cînd Carageliana e mai mare decît Teatrul Naţional sau cînd Cuza are ancărul pe mînă.

Aş vrea să vorbim acum despre „Proiect 1990“ (Piaţa Presei Libere, Bucureşti), „SPAM“ (Parcul Carol I, Bucureşti) şi „Sculptură en plein air-ul Aiurart“. Toate au legătură cu spaţiul urban, cu luarea lui în posesie într-o formă vie şi ironică. Şi depind cumva de o bună comunicare cu autorităţile. V-a fost greu să-i convingeţi pe reprezentanţii Primăriei să vă ofere spaţiile de expunere?

„Proiect 1990“ a fost posibil datorită lui Tudor Toma, secretarul general al Primăriei. El este cel care a înţeles imediat că soclul din Piaţa Presei Libere stă gol, pînă la amplasarea Aripilor lui Buculei, şi că eu doresc să-l folosesc pentru programul meu de artă în spaţiu public, temporar. „SPAM“ a fost o adevărată surpriză, întrucît Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic din Bucureşti mi-a propus folosirea fostului soclu din Parcul Carol, rămas liber după reamplasarea statuii Dr. Constantin Istrati. Ei sînt şi cei care au botezat proiectul. Asta a însemnat că „Proiect 1990“ a fost suficient de puternic încît să producă şi urmări de recunoaştere „oficială“. „SPAM“, care, spre deosebire de „Proiect 1990“, s-a derulat sub formă de concurs, a avut şi un premiu de 1000 de euro, cîştigat de Ileana Oancea. Întregul concurs a fost susţinut de Graffiti Art Work, parte a BBDO Group România. Sper să existe şi o a doua ediţie.

„Proiect 1990“ s-a derulat pe o perioadă de mai bine de patru ani, a însemnat 19 lucrări semnate de artişti contemporani, care au poposit pe soclul rămas gol, din 1990, al statuii lui Lenin din faţa Casei Presei Libere. Cum a funcţionat acest demers şi ce a însemnat pentru artiştii invitaţi?

A început extrem de anevoios, umbra lui Lenin fiind încă prezentă şi după coliva pe care i-am făcut-o eu pe soclu, cu Ciocan vs Ulyanov. Din ianuarie 2010 pînă în mai 2010, nu a vrut nimeni să expună acolo. E ciudat, dacă mă gîndesc că acum, patru ani mai tîrziu, am o listă de aşteptare destul de mare. Îmi pare foarte rău că nu o să expună toţi cei care sînt în dosarul meu de propuneri acceptate pentru „Proiect 1990“. Pentru artişti a însemnat o prezenţă în spaţiul public bucureştean, care, altfel, este dominat de două-trei nume.

A fost un fir roşu care le-a legat?

Toate lucrările au vorbit, într-un mod sincer, despre ceea ce se întîmplă în societatea postdecembrie 1989. Artiştii au avut un discurs coerent şi au reacţionat la ceea ce se întîmplă acum. Nesimţindu-se constrînşi de comisii culturale formate din dinozauri, nu s-au gîndit să folosească în lucrările lor simboluri populiste, precum Caragiale, Eminescu sau actori celebri. Ei nu au dorit să strîngă voturi, ci au vrut să sculpteze!

Aţi avut recţiile la care v-aţi fi aşteptat?

În primul rînd, nu m-am aşteptat niciodată ca „Proiect 1990“ să fie atît de longeviv şi să aibă atîta susţinere. Nu am aşteptat reacţii, nu am avut un plan pe doi sau cinci ani, întrucît în fiecare zi mă gîndeam că o să primesc fatidicul telefon: „Aripile se instalează!“ Aşa că fiecare dintre aceste 19 lucrări a reprezentat o victorie mică pentru cei care vor să expună sculptură în spaţiul public, şi nu au alternative pentru a penetra sistemul.

Berlinul a reuşit (după căderea Zidului) să reconvertească însemnele unui trecut recent şi să le transforme în ceva cool şi la nivelul străzii. Noi încă ne ruşinăm de ele, sau nu ne pasă?

Nu doar Berlinul a reuşit asta. Şi Grutas Park din Lituania, deschis în 2001, sau Praga, prin Muzeul Comunismului, inaugurat în 2001, sau Muzeul Artei Socialiste, deschis la Sofia în 2011. Exemple sînt nenumărate. Nouă cred că ne pasă, dar cei care pot hotărî ca aceste lucruri să se întîmple o privesc ca pe o decizie politică. Probabil că este o decizie politică, dar ar fi una cool. Politicieni cool la noi? Hm, încă nu.

Ce urmează?

Este foarte greu să mă gîndesc la ce urmează. Despre „SPAM“, cu toate că a avut succes la prima ediţie, cu tema „Copy/Paste“, mi se reproşează permanent că nu are vizibilitatea lui „Proiect 1990“. Da, e adevărat, dar nici „Proiect 1990“ nu a avut vizibilitate decît după ce artiştii au avut încredere în el. Nu există pereţi buni de expus într-o galerie. Deocamdată, încă îmi iau la revedere de la „Proiect 1990“.

Muzeul Comunismului ce ar trebui să cuprindă? De unde aţi început acest proiect şi în ce fază sînteţi?

E mai mult un Muzeu al Epocii de Aur. Nu cred că România e diferită, oricît ne considerăm mai diferiţi decît alţii, şi, în concluzie, trebuie făcut şi cred că se va face. Prin amabilitatea Primăriei şi Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, sper să am un loc unde să îl mut pe Lenin şi pe Petru Groza, nu pentru o veşnică venerare, ci pentru o veşnică aducere aminte. Trecutul nu se bagă sub preş. Pînă acum, ne-am făcut că nu există şi am pretins că părinţii noştri nu s-au îndrăgostit în comunism şi că noi nu am jucat Flori, fete, filme şi băieţi. Varianta cea mai bună a acestui muzeu este un parteneriat public – privat. Totul a pornit de la salvarea lui Lenin şi a lui Groza de la Mogoşoaia, printr-un parteneriat pe care Fundaţia „Om bogat, om sărac“ îl are cu AMPT, care prevede exact acest lucru: identificarea şi recuperarea statuilor de tristă amintire.

Care e intervenţia în spaţiul public cea mai spectaculoasă/deşteaptă pe care aţi văzut-o în ultimul timp?

În 2013, în Parcarea Ciclop, prin artă, spaţiul a redevenit viu. La fel s-a întîmplat şi cu „Proiect 1990“, a reînviat o zonă părăsită. Dacă am fi demolat soclul odată cu Lenin, în martie 2014, „Proiect 1990“ nu ar fi existat. Trebuie să ne gîndim de două ori înainte să ne grăbim cu demolarea! 

a consemnat Ana Maria SANDU  

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.