Gina ŞERBĂNESCU

Nu a fost deloc ușor să montez Pulverizare, mai lucrasem pe dramaturgie extrem contemporană (Rodrigo Garcia), dar a fost dificil cu această structură monologală, la persoana a doua, distanțată, cu patru actori de facturi diferite. În plus, era și prima mea e

E o banalitate, desigur, să afirmăm că avem de-a face cu o artă a cuvîntului (cu toate că aceasta este o premisă necesară, dar nu și suficientă în argumentarea unui discurs cu privire la actul teatral), dar cel mai adesea modul în care este luată în calcul

Cînd am intrat în facultatea de teatru, nu m-am dus acolo cu gîndul că în acel loc voi găsi Sfîntul Graal, pentru că știam că nu ai cum să îl găsești. Am avut șansa unor profesori care cel puțin in primii doi ani mi-au oferit informația de care aveam nevoie, pentru că atunci cînd intri la facultate nu ai nici o informație dacă, așa cum a fost cazul meu, nu ai practicat anterior teatrul în trupe de liceu sau de amatori. Eram, așadar, un burete gata să absoarbă orice, ceea ce am și făcut.

Pe rînd, regizorul Răzvan Mureșan ne-a prezentat mecanismul diabolic al sistemului juridic din perioada stalinistă, sacrificiul lui Meyerhold în aceeași perioadă istorică pentru ca acum să ne confrunte

Scrisorile de pe front ne-au revelat, ca întreg proiectul Texte bune în locuri nebune, că există scrieri care se manifestă ca un cîmp de luptă al cuvintelor, ca o tensiune între sens și granițele care îl provoacă să iasă la lumină prin strategii de rostire și prin deturnări inspirate de la tiparele unor convenții

Scenariul lui Cătălin Ștefănescu are, pe lîngă funcția de a accentua valențele ludice ale textului, rolul de a crea un arc peste vremuri, de a anula prăpastia dintre secole și de a revela caracterul profetic al operei lui Ion Budai-Deleanu. Inserțiile contemporane nu afectează cu nimic substanța textului, limba română de azi se întîlnește și se armonizează cu limba română  de atunci, asupra căreia Ion Budai-Deleanu a intervenit cu un spirit inovator, adesea neglijat de-a lungul istoriei literatu

Caut cu precădere latura poetică a teatrului, nu merg la spectacole pentru a vedea viața, acea viață pe care o pot găsi peste tot în afara teatrului.

Travaliul de zidire al bisericii, cu succesivele sale căderi este integrat unui spațiu aflat cumva între lumi, într-o zonă duală, întocmai ca structura lăuntrică a starețului Bogumil. E o lume maniheistă, în care totul poate fi citit în cheie faustică: dihotomia rău-bine

Încercați, experimentați, explorați mai degrabă decît să încercați să controlați, nu vă fie teamă să eșuați. Eu, personal, ca spectator, prefer să văd un spectacol eșuat care își asumă riscuri, decît unul reușit care nu mă face să descopăr nimic nou.

Lumea ne salută încă sau ne răspunde la salut. Cîteodată ne mai și zîmbim. A! Mai sînt și cei care ne spun că ei nu au mai văzut niciodată așa ceva. Acuma, sensul îl dați dumneavoastră.

Romanul Procesul de Kafka reprezintă o materie inepuizabilă din care se pot extrage la infinit discursuri artistice despre absurdul generat de sistemul juridic, de contextul social și statal

Avem un număr de X spectacole în Y locații pe parcursul a cel puțin zece zile, dacă nu două sau trei săptămîni. Nu tot ce e mare e și bun, de aceea Platforma are o durată de numai patru zile în care concentrăm spectacole grupate în jurul unei teme foarte actuale și urmate de discuții cu publicul și dezbateri pe tema festivalului, plus alte evenimente conexe.

Personajul interpretat de Alina Petrică în spectacolul  Aglaja  la Centrul Cultural  pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” mi-a reamintit de imposibilitatea lacrimilor de a se scurge pe obraji atunci cînd corpul nu mai e pe Pămînt.

„Un teatru mult mai intim."

„De ce răul fascinează atît de mult?”

„Actorul deține corpuri multiple”.

O platformă artistică româno-japoneză.

"Sub umbrela teatrului contemporan și chiar a dansului contemporan se pot ascunde multe dovezi de impostură. E foarte simplu. Chiar acum pot să îți fac zece scenarii pentru un performance, un happening sau pentru o instalație. E o plajă largă, un adăpost pentru mulți care nu sînt poate, prea bine structurați, care nu au toate lecturile la zi sau care nu sînt îndeajuns de antrenați."

"Teatrul înseamnă, pentru mine, întîlnirea (şi subliniez cuvîntul „întîlnirea”), din cînd în cînd, cu Divinitatea."

Plecat din România în urmă cu aproape șaisprezece ani, coregraful și dansatorul Romulus Neagu a devenit parte integrantă a dansului contemporan din Portugalia.

A doua ediţie a Festivalului Like CNDB #1 este organizată de Centrul Naţional al Dansului în perioada 14 februarie-21 martie.

Avînd în vedere faptul că dansul rămîne, în România, Cenuşăreasa fără bal a artelor, creatorii au, fie că vor, fie că nu, etapa obligatorie de DIY în procesul de elaborare a creaţiilor propuse: tot ce ai sînt propriile tale resurse, corpul tău, mintea ta.

Coregraful Mihai Mihalcea a realizat, în cadrul prestigioasei Akademie der Künste din Berlin, Proiectul „Blind date, let’s don’t speak at all“, înscris în linia logică a regîndirilor propuse de artistul care, prin asumarea alter-ego-ului Farid Fairuz, aruncă a nouă lumină asupra (pseudo)dihotomiei viaţă artistică – viaţă privată.

Recenta premieră a spectacolului Năpasta de la Teatrul Național din București reiterează problema contemporaneității lui Caragiale, în viziunea regizorului Radu Afrim.

Spectacolul Realia lansează interogații la care se poate răspunde cu semnificații multiple: avem oare de-a face cu o dualitate? Vorbim cumva de o tendință schizoidă? Sau sîntem, de fapt, confruntați cu un travaliu, prin care se încearcă reconcilierea, la nivel psihologic, cu o zonă interzisă, cu un spațiu al pericolului?

Inaugurarea unui nou spațiu-WASP are o semnificație cu totul specială pentru sfera artelor performative din România. WASP a fost inaugurat în cadrul celei de a 7 a ediții a Explore Dance and Performance Festival și va fi dedicat dansului contemporan, artelor vizuale, teatrului de tip underground și experimentelor multimedia.

Așa cum afirmă creatorul său, booty Looting (în traducere: a fura ceea ceea ce a fost deja furat) ne prezintă o situație de studio: putem vedea cu ochii noştri cum ceea ce se petrece în scenă este trecut într-o altă formă de existenţă, în imagini fotografice proiectate pe un ecran imens.

În cadrul festivalului internaţional ImpulsTanz Viena 2012, tînăra coregrafă austriacă An Kaler a prezentat spectacolul Insignificant Others (Learning to Look Sideways). Spectacolul s-a detașat de multe alte creații din cadrul festivalului prin rigoarea construcției, îmbinată impecabil cu libertatea interpreților.

„Dacă dansul mai are un viitor în România (sper din tot sufletul să fie aşa!), urmărirea carierei lui Răzvan Mazilu va fi un barometru exact“ – Alex. Leo Şerban, Dilema, nr. 234, 18-24 iulie 1997. Cuvintele lui Alex. Leo Şerban despre rolul lui Răzvan Mazilu în dansul românesc sunau profetic şi nu şi-au dezminţit caracterul vizionar.

Inițiativa montării musicalului The Full Monty la Teatrul Național din Timișoara în stagiunea 2011-2012 racordează peisajul teatrul românesc la diversitatea de pe scenele internaționale.

Musical-ul The Full Monty este, poate, spectacolul cu cel mai mare succes în stagiunea 2011-2012, la Teatrul Naţional din Timişoara. Cei familiarizaţi cu atmosfera celebrului film omonim pot regăsi acum un subiect despre probleme cotidiene care tind să devine universale, transpuse pe scenă, în egală măsură cu umor şi sensibilitate, graţie regiei şi coregrafiei lui Răzvan Mazilu.

Cînd Isadora dansa, recenta premieră de la Teatrul Odeon din București (regia, coregrafia şi costumele: Răzvan Mazilu) este un spectacol despre dimensiunea umană a geniului, despre granițele limbajului și despre dificultatea transmiterii esenței dansului de-a lungul istoriei.

Sanja Mitrović este regizoare de teatru, coregrafă, performer și scriitoare din Serbia. În 2001 a emigrat în Olanda și s-a stabilit la Amsterdam.  Este fondatoare a Stand Up Tall Productions (2009). În ultimii ani, creațiile sale au fost prezentate în turnee în Europa și în lume, primind reacții elogioase din partea criticii.

În cadrul Explore Dance Festival, Meg Stuart, Philipp Gehmacher și artistul vizual Vladimir Miller au prezentat spectacolul the fault lines, o creație care face sinteza între un limbaj coregrafic complex și perspectivele deschise de principiile prin care artele vizuale modifică percepția comună asupra corporalității.

În cadrul festivalului Explore Dance de anul acesta, Ivo Dimchev a prezentat solo-ul I-ON, creație realizată în colaborare cu Franz West. Coregraf, actor, muzician, artist vizual, Ivo Dimchev (n. 1976) este creatorul unui număr impresionant de spectacole prezentate în toată lumea.

În perioada 15 iulie - 5 septembrie 2011, expoziția Îngeri, semnată de artistul bulgar Ivo Dimchev, a fost găzduită de Casa Wittgenstein din Viena. Expoziția mi-a provocat o reconsiderare a modului în care relaționam cu ideea de înger. Într-un mod paradoxal, m-a reconciliat cu îngerii.

Monkey Sandwich, cel mai recent spectacol creat de Wim Vandekeybus (fondatorul companiei belgiene Ultima Vez), a deschis ediţia de anul acesta a festivalului Explore Dance. Wim Vandekeybus este recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi creatori în dansul contemporan şi artele vizuale. Stilul său inconfundabil sintetizează filmul, fotografia, dansul şi muzica.

Ceea ce i s-a întîmplat lui Michael Jackson echivalează cu o crucificare. Întotdeauna am simţit că omul acesta a avut o structură mesianică. Dacă Dumnezeu ar fi trebuit să îl trimită pe Mesia în vremurile noastre ar fi ales cu siguranţă un pop star..

Actuala stagiune a Teatrului Naţional din Iaşi găzduieşte versiunea scenică a basmului Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, semnată de regizorul şi actorul Teodor Corban. Spectacolul este integrat Proiectului „Thalassa of Myths“, iniţiat de Centre of Higher Education in Theatre Studies din Grecia, şi este finanţat prin programul Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene.

Dacă ar fi să evaluez în detaliu ceea ce s-a petrecut la Centrul Naţional al Dansului în stagiunea 2008-2009, m-aş opri fără îndoială la calitatea artistică a premierelor....

"Să ne imaginăm o încăpere, o locuinţă " nu mare, ba chiar destul de strîmtă, iar în ea " mai multe persoane....

Spectacolul Remember de la Teatrul Naţional din Timişoara este o construcţie artistică în care spiritul nuvelei lui Mateiu I....

În această stagiune, la Teatrul Masca din Bucureşti poate fi văzut spectacolul Ghetto Blaster, "o experienţă coregrafică şi sonoră" în regia Vavei Ştefănescu, costumele şi scenografia " Damian Bulz, o...

Cine doreşte să vadă în această stagiune un spectacol de dans contemporan care primeşte cîteva accepţiuni serioase ale termenului poate merge la Teatrul Odeon pentru a urmări creaţia coregrafului fran...

Club Fabrica, final de festival "Temps D’Image". Premieră: Ce n’est pas une chanson d’amour. Regia Carmen Vidu. Cu Marius Manole, Istvan Teglas, Florentina Ţilea şi Paul Dunca....

Ajuns la a treia ediţie, singurul festival internaţional de dans contemporan din Bucureşti, Explore Dance Festival (14-19 octombrie 2008) a stat sub umbrela conceptului de sharing....

Pe 9 martie, la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti, a avut loc premiera spectacolului Urban Kiss, în regia şi coregrafia lui Răzvan Mazilu....

Unul dintre cele mai importante evenimente ale Festivalului Naţional de Teatru de anul acesta a fost prezenţa Verei Mantero în cadrul Modulului de Dans al festivalului....

La sfîrşitul lui octombrie a avut loc a doua ediţie a Explore Dance Festival, organizat de Asociaţia Culturală Artlink....