"Dintotdeauna am fost mai aproape de «căruţa cu paiaţe»" - interviu cu Răzvan Mazilu

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
"Dintotdeauna am fost mai aproape de «căruţa cu paiaţe»"   interviu cu Răzvan Mazilu jpeg

Musical-ul The Full Monty este, poate, spectacolul cu cel mai mare succes în stagiunea 2011-2012, la Teatrul Naţional din Timişoara. Cei familiarizaţi cu atmosfera celebrului film omonim pot regăsi acum un subiect despre probleme cotidiene care tind să devine universale, transpuse pe scenă, în egală măsură cu umor şi sensibilitate, graţie regiei şi coregrafiei lui Răzvan Mazilu.


Care este prima dumneavoastră amintire legată de un musical?

Îmi amintesc de spectacolul My Fair Lady, o producţie a fostei Operete, avînd sediul pe Splaiul Independenţei, unde mă duceam de mînă cu sora mea. Ţin minte o Cleopatra Melidoneanu absolut superbă, o adevarată divă. Totul avea foarte mult umor şi glamour... Tabloul de la Ascot era doar în alb şi negru, ca în film. Eram fascinat.

Am crescut cu spectacolele de la Operă şi de la Operetă, apoi cu filmele muzicale pe care le-am descoperit rînd pe rînd şi care, la început, în adolescenţă, erau mai mult o formă de evaziune. Eram ca personajul Miei Farrow din Trandafirul roşu din Cairo: aproape singur într-o sală de cinema, fascinat de lumea în care aş fi vrut să mă mut, o lume fără probleme, în care oamenii se apucau din senin să danseze pe stradă. Ce putea fi mai frumos de atît?

Mă duceam la Cinematecă unde vedeam Hello, Dolly!, Cîntînd în ploaie sau Un american la Paris şi aveam o mare problemă: cine e mai bun – Fred Astaire sau Gene Kelly? Tot vizionînd West Side Story, am învăţat foarte multe de la Jerome Robbins, apoi l-am descoperit pe Bob Fosse cu Cabaret, All That Jazz şi Sweet Charity. Cunosc pe de rost aceste filme şi coregrafiile lor – fotogramă cu fotogramă, mişcare cu mişcare.

Care credeţi că sînt ingredientele de succes pentru un musical valoros?

O echipă bună de creatori şi o distribuţie pe măsură, artişti cu voci performante; o poveste bine scrisă, fie că e un libret sau un text dramatic; mult umor, dacă e comedie; cel puţin o melodie cu care să pleci acasă, fredonînd-o pe stradă... Creatorii trebuie să cunoască un anumit mecanism de punere în scenă a musical-ului, care mie îmi pare ca o cutie cu surprize. Tot timpul spectatorul trebuie fie surprins cu ceva.

Cum vedeţi situaţia musical-ului în spaţiul românesc?

Apreciez foarte mult ce s-a construit la Teatrul de Operetă „Ion Dacian“. Practic, este singurul loc din Bucureşti şi din ţară care a impus acest gen. Iată, cu The Full Monty, Teatrul Naţional din Timişoara şi-a dorit şi a reuşit să-şi diversifice repertoriul, să arate că se poate monta musical şi într-un teatru dramatic. La Teatrul German din Timişoara se joacă Sunetul muzicii, iar la Teatrul din Oradea – Scripcarul pe acoperiş. În rest...

Mi se pare foarte greu, aproape imposibil să produci acest gen de spectacol într-un peisaj teatral lipsit de diversitate, îmbîcsit, dubios chiar, cum e cel din Bucureşti. Nu există nici un producător dispus să investească mulţi, foarte mulţi bani într-un musical de bun-gust. În Bucureşti se produc doar şuşe. E păcat, căci există destui oameni interesanţi, talentaţi, polivalenţi, pe care îi interesează genul. Apoi, mai este o mare problemă, şi anume întreţinerea unei producţii. Din cauza sistemului teatral românesc, a lipsei de tradiţie, a lipsei de exerciţiu permanent a artiştilor români, un musical nu se poate juca atît de des pe cît ar fi nevoie, astfel că există pauze mari între reprezentaţii, care duc, inevitabil, la scăderea calităţii spectacolului. Nu e atît de greu să produci un musical, pe cît e de greu să-l păstrezi ca la premieră, la acelaşi standard şi cu aceeaşi energie.

Care a fost principala modalitate de lucru la The Full Monty? Reflectă ce aţi vrut să spuneţi şi să se vadă?

Pentru acest spectacol s-au pus în mişcare toate resursele Teatrului Naţional din Timişoara, se lucra pe mai multe fronturi şi, deşi am avut un timp foarte scurt la dispoziţie – doar două luni şi jumătate –, tuturor ne-a făcut mare plăcere să muncim, să ne autodepăşim, să facem ce nu am mai făcut pînă acum (sînt actori în distribuţie care joacă pentru prima dată într-un musical). Am lucrat cu mare voluptate şi plăcere, am rîs foarte mult la repetiţii. Eu mi-am dorit o viziune, să-i zicem, „realistă“ a piesei, filmică, pentru că publicul are ca reper şi filmul cu acelaşi nume, a cărui acţiune e urmărită îndeaproape de textul lui Terrence McNally.

I-am comunicat această viziune scenografului Dragoş Buhagiar şi am lucrat împreună cîteva nopţi la Sibiu, unde Dragoş se afla în acel moment. Consider că Buhagiar este un mare noroc al acestui proiect, spaţiul scenografic şi costumele fiind definitorii pentru succesul unui musical. Sigur că acum, privind retrospectiv, aş mai schimba cîte ceva pe alocuri, dar asta se întîmplă, de fapt, cu orice spectacol.

Ce îi trebuie unui artist pentru a face performanţă în musical?

Voce, charismă, expresie plastică (dacă nu talent coregrafic), o anume ştiinţă a interpretării textului, într-un mod profund, dar subtil, fără să psihologizeze aiurea şi, mai ales, un anumit tip de energie permanentă care face din el nu doar un actant, ci un entertainer autentic.

Dar unui regizor, pentru a monta la standarde optime un musical?

Să cunoască multă muzică şi să aibă viziunea spectacolului ca show total. Dacă regizorul e şi coregraf, cu atît mai bine, căci rezultatul poate să fie mai organic. El trebuie să gîndească actul teatral foarte ludic şi relaxat şi să nu manifeste prejudecăţi în ceea ce priveşte glamour-ul pe scenă. În orice caz, cu toţii trebuie să ne eliberăm de ideea conform căreia musical-ul e un gen minor. Spun asta pentru că am întîlnit şi astfel de abordări. În spatele paietelor şi al coregrafiilor există personaje cu substanţă, situaţii veridice, mesaje care ne interesează pe toţi.      

Ce spectacol v-aţi dori în mod special să mai montaţi?

Ţin să spun că nu sînt la primul musical din carieră. Cu ani în urmă, am montat în Grecia, la Atena, musical-ul Marlene de Pam Gems, spectacol pentru care Pam Gems a fost nominalizată la Tony Awards. Spectacolul o are în centru, desigur, pe Marlene Dietrich – un musical de mici dimensiuni cu şase actori şi un pianist, în care se cîntau cîntece celebre ca „Lili Marlene“ sau „Where Have All The Flowers Gone?“...

Aş monta un musical american, Victor/Victoria, de exemplu, sau Kiss of the Spider-Woman, care are o poveste superbă şi care e cvasinecunoscut la noi. Îmi doresc pe viitor să montez musical, simt foarte bine acest gen şi îmi este foarte aproape de suflet. De fapt, dacă stau bine şi mă gîndesc, dintotdeauna am fost mai aproape de ceea ce înseamnă show, de entertainment, de „căruţa cu paiaţe“, decît de avatarurile contorsionate şi „dark“ ale scenei dansului contemporan. 

a consemnat Gina ŞERBĂNESCU

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.