"Dintotdeauna am fost mai aproape de «căruţa cu paiaţe»" - interviu cu Răzvan Mazilu

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
"Dintotdeauna am fost mai aproape de «căruţa cu paiaţe»"   interviu cu Răzvan Mazilu jpeg

Musical-ul The Full Monty este, poate, spectacolul cu cel mai mare succes în stagiunea 2011-2012, la Teatrul Naţional din Timişoara. Cei familiarizaţi cu atmosfera celebrului film omonim pot regăsi acum un subiect despre probleme cotidiene care tind să devine universale, transpuse pe scenă, în egală măsură cu umor şi sensibilitate, graţie regiei şi coregrafiei lui Răzvan Mazilu.


Care este prima dumneavoastră amintire legată de un musical?

Îmi amintesc de spectacolul My Fair Lady, o producţie a fostei Operete, avînd sediul pe Splaiul Independenţei, unde mă duceam de mînă cu sora mea. Ţin minte o Cleopatra Melidoneanu absolut superbă, o adevarată divă. Totul avea foarte mult umor şi glamour... Tabloul de la Ascot era doar în alb şi negru, ca în film. Eram fascinat.

Am crescut cu spectacolele de la Operă şi de la Operetă, apoi cu filmele muzicale pe care le-am descoperit rînd pe rînd şi care, la început, în adolescenţă, erau mai mult o formă de evaziune. Eram ca personajul Miei Farrow din Trandafirul roşu din Cairo: aproape singur într-o sală de cinema, fascinat de lumea în care aş fi vrut să mă mut, o lume fără probleme, în care oamenii se apucau din senin să danseze pe stradă. Ce putea fi mai frumos de atît?

Mă duceam la Cinematecă unde vedeam Hello, Dolly!, Cîntînd în ploaie sau Un american la Paris şi aveam o mare problemă: cine e mai bun – Fred Astaire sau Gene Kelly? Tot vizionînd West Side Story, am învăţat foarte multe de la Jerome Robbins, apoi l-am descoperit pe Bob Fosse cu Cabaret, All That Jazz şi Sweet Charity. Cunosc pe de rost aceste filme şi coregrafiile lor – fotogramă cu fotogramă, mişcare cu mişcare.

Care credeţi că sînt ingredientele de succes pentru un musical valoros?

O echipă bună de creatori şi o distribuţie pe măsură, artişti cu voci performante; o poveste bine scrisă, fie că e un libret sau un text dramatic; mult umor, dacă e comedie; cel puţin o melodie cu care să pleci acasă, fredonînd-o pe stradă... Creatorii trebuie să cunoască un anumit mecanism de punere în scenă a musical-ului, care mie îmi pare ca o cutie cu surprize. Tot timpul spectatorul trebuie fie surprins cu ceva.

Cum vedeţi situaţia musical-ului în spaţiul românesc?

Apreciez foarte mult ce s-a construit la Teatrul de Operetă „Ion Dacian“. Practic, este singurul loc din Bucureşti şi din ţară care a impus acest gen. Iată, cu The Full Monty, Teatrul Naţional din Timişoara şi-a dorit şi a reuşit să-şi diversifice repertoriul, să arate că se poate monta musical şi într-un teatru dramatic. La Teatrul German din Timişoara se joacă Sunetul muzicii, iar la Teatrul din Oradea – Scripcarul pe acoperiş. În rest...

Mi se pare foarte greu, aproape imposibil să produci acest gen de spectacol într-un peisaj teatral lipsit de diversitate, îmbîcsit, dubios chiar, cum e cel din Bucureşti. Nu există nici un producător dispus să investească mulţi, foarte mulţi bani într-un musical de bun-gust. În Bucureşti se produc doar şuşe. E păcat, căci există destui oameni interesanţi, talentaţi, polivalenţi, pe care îi interesează genul. Apoi, mai este o mare problemă, şi anume întreţinerea unei producţii. Din cauza sistemului teatral românesc, a lipsei de tradiţie, a lipsei de exerciţiu permanent a artiştilor români, un musical nu se poate juca atît de des pe cît ar fi nevoie, astfel că există pauze mari între reprezentaţii, care duc, inevitabil, la scăderea calităţii spectacolului. Nu e atît de greu să produci un musical, pe cît e de greu să-l păstrezi ca la premieră, la acelaşi standard şi cu aceeaşi energie.

Care a fost principala modalitate de lucru la The Full Monty? Reflectă ce aţi vrut să spuneţi şi să se vadă?

Pentru acest spectacol s-au pus în mişcare toate resursele Teatrului Naţional din Timişoara, se lucra pe mai multe fronturi şi, deşi am avut un timp foarte scurt la dispoziţie – doar două luni şi jumătate –, tuturor ne-a făcut mare plăcere să muncim, să ne autodepăşim, să facem ce nu am mai făcut pînă acum (sînt actori în distribuţie care joacă pentru prima dată într-un musical). Am lucrat cu mare voluptate şi plăcere, am rîs foarte mult la repetiţii. Eu mi-am dorit o viziune, să-i zicem, „realistă“ a piesei, filmică, pentru că publicul are ca reper şi filmul cu acelaşi nume, a cărui acţiune e urmărită îndeaproape de textul lui Terrence McNally.

I-am comunicat această viziune scenografului Dragoş Buhagiar şi am lucrat împreună cîteva nopţi la Sibiu, unde Dragoş se afla în acel moment. Consider că Buhagiar este un mare noroc al acestui proiect, spaţiul scenografic şi costumele fiind definitorii pentru succesul unui musical. Sigur că acum, privind retrospectiv, aş mai schimba cîte ceva pe alocuri, dar asta se întîmplă, de fapt, cu orice spectacol.

Ce îi trebuie unui artist pentru a face performanţă în musical?

Voce, charismă, expresie plastică (dacă nu talent coregrafic), o anume ştiinţă a interpretării textului, într-un mod profund, dar subtil, fără să psihologizeze aiurea şi, mai ales, un anumit tip de energie permanentă care face din el nu doar un actant, ci un entertainer autentic.

Dar unui regizor, pentru a monta la standarde optime un musical?

Să cunoască multă muzică şi să aibă viziunea spectacolului ca show total. Dacă regizorul e şi coregraf, cu atît mai bine, căci rezultatul poate să fie mai organic. El trebuie să gîndească actul teatral foarte ludic şi relaxat şi să nu manifeste prejudecăţi în ceea ce priveşte glamour-ul pe scenă. În orice caz, cu toţii trebuie să ne eliberăm de ideea conform căreia musical-ul e un gen minor. Spun asta pentru că am întîlnit şi astfel de abordări. În spatele paietelor şi al coregrafiilor există personaje cu substanţă, situaţii veridice, mesaje care ne interesează pe toţi.      

Ce spectacol v-aţi dori în mod special să mai montaţi?

Ţin să spun că nu sînt la primul musical din carieră. Cu ani în urmă, am montat în Grecia, la Atena, musical-ul Marlene de Pam Gems, spectacol pentru care Pam Gems a fost nominalizată la Tony Awards. Spectacolul o are în centru, desigur, pe Marlene Dietrich – un musical de mici dimensiuni cu şase actori şi un pianist, în care se cîntau cîntece celebre ca „Lili Marlene“ sau „Where Have All The Flowers Gone?“...

Aş monta un musical american, Victor/Victoria, de exemplu, sau Kiss of the Spider-Woman, care are o poveste superbă şi care e cvasinecunoscut la noi. Îmi doresc pe viitor să montez musical, simt foarte bine acest gen şi îmi este foarte aproape de suflet. De fapt, dacă stau bine şi mă gîndesc, dintotdeauna am fost mai aproape de ceea ce înseamnă show, de entertainment, de „căruţa cu paiaţe“, decît de avatarurile contorsionate şi „dark“ ale scenei dansului contemporan. 

a consemnat Gina ŞERBĂNESCU

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Fosa septică din Alunu - Vâlcea în care a murit un elev în 2014 Foto Adevărul
Obligația pe care o au românii care dețin fosă septică. Amenzile pornesc de la 5.000 de lei
O lege nouă îi obligă pe proprietarii de fose septice să se înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate. Termenul limită este 30 octombrie 2022.
Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
Regina Margareta a Danemarcei FOTO Getty Images jpg
Regina Margareta a Danemarcei și-a deposedat patru nepoți de titlurile regale
Regina Margareta a Danemarcei, singura regină a Europei și cel mai longeviv monarh de pe continent, și-a deposedat patru dintre cei opt nepoți ai săi de titluri, a anunțat palatul.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.