În teatru a venit momentul renunţării la măşti – interviu cu Cristina MODREANU

30 septembrie 2017
În teatru a venit momentul renunţării la măşti – interviu cu Cristina MODREANU jpeg

Este critic de teatru, curator și expert în artele spectacolului, editoarea revistei Scena.ro. Doctor în teatru al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică, Cristina Modreanu este autoarea a cinci cărți despre teatrul românesc și a numeroase articole în reviste de cultură din România și din străinătate, printre care Theater der Zeit, Alternatives Théîtrales, Performance Arts Journal, New Theatre Quarterly, Hystrio. A susținut conferințe pe teme teatrale la Valladolid (2004), Berlin (2006), Stockholm (2007), Universitatea din Tel Aviv (2011), Universitatea din Plymouth, Marea Britanie (2011), Universitatea California din San Diego, Statele Unite ale Americii (2012) și a predat cursuri de teatru contemporan la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea din București (2012–2016).Cristina Modreanu este Fulbright Alumna și a fost Visiting Scholar al New York University, Tisch School of the Arts, Departamentul Performance Studies (2011–2012). Urmare a cercetării ei asupra teatrului american, a publicat în 2014 la editura Humanitas cartea Utopii performative. Artiști radicali ai scenei americane în secolul 21.

În anul 2016 a publicat la Editura Curtea Veche cartea Fluturele Gladiator. Cristina Modreanu a fost curatorul celor mai importante festivaluri de teatru din România, printre care și a Festivalului Național de Teatru. Din 2014, este curatorul Platformei Internaționale de Teatru București.

Ce a condus, în urmă cu patru ani, la înființarea Platformei Internaționale de Teatru București? Ce resorturi conceptuale și performative are această manifestare?

Cred că sînt prea multe festivaluri tip vitrine la noi, care cresc an de an și sînt prezentate mai ales cu argumente „numerice”: avem un număr de X spectacole în Y locații pe parcursul a cel puțin zece zile, dacă nu două sau trei săptămîni. Nu tot ce e mare e și bun, de aceea Platforma are o durată de numai patru zile în care concentrăm spectacole grupate în jurul unei teme foarte actuale și urmate de discuții cu publicul și dezbateri pe tema festivalului, plus alte evenimente conexe.  După cea de a doua ediție a Platformei, Renate Klett – un critic de teatru foarte cunoscut, care a ajutat la crearea imaginii internaționale a lui Silviu Purcărete – ne-a făcut cel mai mare compliment, scriind în prestigioasa revistă germană Theater der Zeit: „A fost un festival bun datorită conceptului inteligent și tuturor dezbaterilor și întîlnirilor pe care le-a făcut posibile. Acest lucru devine și mai limpede dacă compari acest puști isteț cu monștrii fără creier precum unele dintre marile festivaluri”. Era o confirmare a ceea ce simțisem că ia o direcție greșită în marile festivaluri, păcat că puțină lume la noi citește revistele de specialitate din afară, cu atît mai puțin pe cele de limba germană.

Ce ne puteţi spune despre temele edițiilor anterioare? Cum au fost ele alese?

Mă uit pur și simplu la ce se întîmplă în jurul nostru, vreau să știu în ce lume trăiesc și vreau să discut și cu alții despre asta, mai ales dacă o putem face și prin teatru. Prima ediție, pe care am organizat-o în 2014, avînd încă foarte puternică în minte experiența ca Visiting Scholar la New York University și a spectacolelor văzute la New York, un oraș foarte feminist, a avut tema „Viitorul este feminin” și a inclus numai spectacole scrise, regizate și jucate de femei, fiind o afirmare a capacității creative a acestora în teatru. A urmat apoi, în 2015,  „Familia contemporană” cu puțin mai devreme ca tema să explodeze din plin în societatea românească unde discutăm astăzi despre o aberantă încercare de schimbare a Constituției pentru a sfida realitatea, care ne arată că familia contemporană are mult mai multe fețe decît cea clasică. A treia ediție, cea din 2016, a avut tema „Migrație/Celălalt”, într-un moment în care opinia publică mondială era zguduită de impactul unui masiv nou val de migrație, care continuă să pună problem vechiului continent și nu numai lui.

Anul acesta tema Platformei este „Europa?” – de ce o interogație?

Anul acesta, la cea de a 4-a ediție, chestionăm conceptul de „Europa?”, aflat sub atac pe fondul noilor dinamici mondiale declanșate de multiplicarea zonelor de conflict și de creșterea, ca efect, a impactului mișcărilor de dreapta. Discutăm despre validitatea acestui concept, despre „visul European” al celor care migrează din motive economice, despre condiția celor care sînt încă ținuți la porțile Europei, dar și despre valori europene prin comparație cu alte culturi. Nu în ultimul rînd, ne întrebăm, într-o dezbatere profesională, „Cît de european e teatrul românesc de azi?” și așteptăm răspunsul unor promotori ai teatrului românesc peste granițe și al unor artiști care sfidează granițele lucrînd și în România și în alte țări europene.

Cum au fost selectate spectacolele din Platformă anul acesta, care sînt ele și ce ne transmit despre condiția noastră de spectatori sau actanți europeni? (în cazul în care putem spera să ne definim așa).

Spectacolele ating tema principală și subteme arzătoare ale acesteia: Căpcăuni, scris de Yan Verburgh și regizat de Eugen Jebeleanu atacă frontal o realitate pe care evităm să o discutăm, și anume homofobia, prezentînd atît voci ale victimelor și ale familiilor acestora, cît și ale agresorilor și încercînd să expună, de fapt, povești de viață pe care le ignorăm și care sînt la fel pe toate continentele și nu mai puțin dureroase în țările europene, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede. Spectacolul a avut premiera la Paris în septembrie și va fi prezentat în premieră în deschiderea Platformei, cu sprijinul Institutului Francez. Exit, primul spectacol creat în România de regizorul maghiar Arpad Schilling, premiat cu Premiul Noi Realități Teatrale de către Uniunea Teatrelor Europene și declarat la final de septembrie „dușman al poporului” de guvernul maghiar, fiind inclus pe o listă scurtă de „persoane periculoase” pentru siguranța statului doar pentru că încă își permite să spună adevărul, va fi prezentat în a doua zi de festival, cu sprijinul Teatrului Maghiar „Csiki Gergely” din Timișoara, care a co-produs spectacolul împreună cu Teatrul de Stat din Arad și cu Teatrul din Sombor, Serbia. Alte două producții, ROVEGAN și Bun de Export sînt semnate de regizoarea Catinca Drăgănescu și fac parte dintr-o trilogie despre migrație creată de aceasta, avînd în vedere multiplele fațete ale acestui fenomen de care și România e atinsă, asemeni multor alte țări europene. Bun de export, produs de POINT Art Hub și Go West, va avea premiera în Platformă și marchează debutul în teatru al lui Alex Tocilescu, fiul cunoscutului regizor de teatru Alexandru Tocilescu, cunoscut pînă acum mai ales ca scriitor, dar care are un talent clar în scrisul pentru scenă și intuiția conflictului, atît de necesar în teatru.

Ce transmite fiecare dintre ele ar fi păcat să spun eu aici, mult mai interesant ar fi să afle cititorii dvs. în urma experienței directe trăite la teatru, cu care nu se poate compara nimic altceva.

Ce alte evenimente în afară de spectacole sînt integrate Platformei și care e rolul lor?

Pe lîngă discuțiile cu echipele artistice, la care noi ținem foarte mult pentru că explică procesul de lucru și lasă loc unor clarificări pe care e impresionant cîți oameni le doresc, mai ales cînd e vorba despre asemenea spectacole, care ating nervi sensibili, vom avea proiecția în premieră a unui film experimental semnat de regizorul american de teatru Richard Foreman și în care apar actori și non-actori români, o prezentare a Biroului Europa Creativă și dezbaterea „Cît de european e teatrul românesc de azi?”.

Și mai avem anul acesta un eveniment la care eu țin foarte mult și pentru care am mari emoții, fiind o premieră absolută. În seara zilei de 14 octombrie avem evenimentul de lansare al proiectului România 100. Povești adevărate spuse pe viu, produs de ARPAS și co-finanțat de ARCUB-centrul cultural al municipiului București, în cadrul programului București participativ. În urma unui proces de casting care a început încă din luna august, condus de directoarea de casting Florentina Bratfanof, căutăm oameni obișnuiți din toate categoriile sociale, de orice sex și vîrstă care să spună live o poveste care le-a schimbat viața. Pare simplu dar nu este, e nevoie de o puternică motivație interioară, de dorința de a împărtăși cu semenii tăi o întîmplare foarte personală, dar relevantă și pentru alții și de capacitatea de a face asta în fața unui public, într-un spectacol, pe o scenă. Cele mai interesante povești vor fi arhivate radio și transformate într-o emisiune de către o echipă a radioului public, grație parteneriatului cu Teatrul Național Radiofonic, dar și video pe arhiva online a proiectului. Am gîndit acest proiect ca pe o modalitate de a marca aniversarea a 100 de ani de existență a acestei țări și altfel decît prin reconfirmarea istoriei oficiale pe bază de noi dezveliri de monumente. Această microistorie a oamenilor obișnuiți este partea care lipsește întotdeauna în momentele festive compromise adesea la noi prin festivism.


Foto: Ogres, credit Geoffrey Fages

ogres 5 1 credit geoffrey fages 1 jpg jpeg

Cum vedeţi contribuția Platformei la dezvoltarea unor noi publicuri și în ce măsură dialogul cu spectatorii influențează problematica produselor artistice pe care le consideri necesare în spațiul artistic românesc?

Cred că publicul e mult mai inteligent decît vor unii să creadă atunci cînd invocă fără sens dorința acestuia ca să justifice alegeri inepte de repertoriu. Nici după ce faci sondaje – care la noi sînt foarte puține și prost făcute în materie de teatru pentru că nu există expertiză – nu știi cu adevărat ce vrea publicul, fiindcă punctele de referință sînt cele existente deja în oferta curentă, cum să știe un spectator că i-ar plăcea să vadă un tip de spectacol despre a cărui existență nu a aflat încă? Cea mai bună metodă este expunerea oamenilor la noi tipuri de spectacol, cu condiția ca acestea să fie creații autentice, iar atunci oamenii vor simți că sînt născute din dorința reală a creatorilor de a aborda o anume tematică de care sînt cu realmente interesați sau de a experimenta noi mijloace de expresie și se vor lăsa angajați în experiența respectivă. E o relație „bilaterală”  bazată pe încredere, creatorii au nevoie de reacțiile autentice ale publicului, iar spectatorii au nevoie să fie implicați, să știe că autorii unui spectacol i-au avut în vedere sau se bazează pe reacțiile lor. După părerea mea, cu cît mai multă încredere acorzi publicului, cu atît el va crește, va fi mai deschis și îți va răspunde cu reacții care sînt foarte utile în construcția viitoarelor spectacole. E o educație reciprocă. Dacă în schimb îl infantilizezi, cobori numitorul comun cît mai jos ca să fii sigur că nimeni nu-și pune vreo întrebare despre ce vede, atunci construiești un public inert, blazat, care vine la teatru pe pilot automat și din snobism, și cu siguranță pierzi categorii importante de spectatori care vor considera că își pierd timpul. E o idee complet depășită aceea că ”publicul vrea comedii”, ea vine din autoiluzionarea acelor directori de teatru care nu știu cum altfel să interacționeze cu publicul potențial, ce anume să le ofere ca să-i cointereseze în actul teatral. Nici nu e de mirare, fiindcă autosuficiența și faptul că nu funcționezi de fapt într-o lume reală, din moment ce indiferent ce spectacole ai produce oricum primești subvenția de la stat, îți modifică radical percepția.

Cum aţi analiza teatrul românesc în ansamblul lui? Unde ne situăm în acest moment prin comparație cu alte spații (în special cu cele din spațiul european)?

Cum spuneam și mai devreme, o mare parte din teatrul românesc trăiește în paralel cu lumea contemporană. Gradul de interacțiune cu scena europeană și mondială este foarte redus și se manifestă doar prin intermediul circulației punctuale a unui număr minuscul de artiști români invitați să lucreze în afara țării sau să-și prezinte spectacolele în festivaluri cu adevărat de prestigiu. În ciuda investiției destul de serioase a statului în teatru, teatrele de stat, cu cîteva mici excepții – cum ar fi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu – circulă foarte puțin în afară și atunci în locuri care nu contează. Cînd un teatru național trimite comunicate flamboiante lăudîndu-se cu „triumful” de la ceva numit NTNG Forest Festival din Grecia ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria sa recentă, oricine știe ceva despre scena internațională își dă seama unde ne aflăm. Sînt multe mari festivaluri din lume unde teatrul românesc n-a mai ajuns din anii 90 cînd era descoperit Silviu Purcărete, la Avignon am revenit abia acum trei ani grație spectacolelor Gianinei Cărbunariu după 18 ani de la ultima prezență, tot a lui Purcărete. Din păcate, adevărul despre care nu ne place să vorbim este că teatrul românesc a rămas cu mult în urma filmului, despre care se poate spune într-adevăr că este o prezență europeană.

Cine finanțează Platforma Internațională de Teatru București?

Platforma e un proiect independent, produs de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului (ARPAS), deci pentru fiecare ediție facem multiple aplicații și ne bazăm foarte mult pe parteneri externi, prin institutele culturale. Anul acesta bugetul vine de la AFCN, Institutul Francez, ARCUB-centrul cultural al municipiului București, prin proiectul București participativ, UNITER și de la partenerii noștri, Teatrul Maghiar ”Ciski Gergely” din Timișoara și radioul public, prin Teatrul Național Radiofonic. Biletele pentru spectacolele din Platformă se găsesc pe Eventbook.ro.

Care e cel mai important obiectiv pe care v-l doriţi atins prin manifestarea Platformei Internațională de Teatru București?

Apropierea de public, recîștigarea pentru teatru a acelor spectatori curioși, deschiși, dezamăgiți de actuala ofertă din majoritatea teatrelor de stat. Aș vrea să le retrezim interesul prin spectacole care sînt despre ei sau despre ceea ce văd în jur, prin dialog real, în care să se simtă ascultați, să-i contaminăm de intensitatea unui tip de teatru care, din punctul meu de vedere, e singurul care merită urmărit. Chiar dacă simbolul teatrului e o mască, eu cred că și în teatru a venit momentul renunțării la măști, momentul onestității și al adevărului care, odată rostit, prin emoție și empatie, ne învață ceva mai mult despre noi înșine. 

a consemnat Gina ȘERBĂNESCU

Foto: Cornel Lazia

catre mine 50x70 preview jpg
Control N: Ateliere de autocunoaștere prin scris pentru liceeni
În perioada martie – mai 2023 atelierele își propun să abordeze într-o manieră originală trei forme de scriere.
cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon jpg
Cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon?
La școală, prin parc și la locul de joacă, treningul de fete este ținuta preferată ușor de adaptat la fiecare sezon.
specializare sau servicii complete cum alegi abordarea pentru service ul tau auto jpg
Specializare sau servicii complete: cum alegi abordarea pentru service-ul tău auto
Alegerea unei abordări pentru service-ul tău auto poate face diferența între succesul și eșecul afacerii.
vrei sa i surprinzi pe cei dragi du i intr o calatorie in alta tara jpg
Vrei să-i surprinzi pe cei dragi? Du-i într-o călătorie în altă țară
Visezi vreodată să-i duci pe cei dragi într-o călătorie într-o altă țară? Ei bine, acum este șansa ta!
Maia Morgenstern  1200x1200 png
Serile Enayati Medical City continuă cu a IV-a ediție
Serile Enayati Medical City continuă cu a IV-a ediție care va avea loc în 16 martie 2023, începînd cu ora 19.00, în București, în Orașul Medical.
Dilemaveche ro regalfermierul ro jpg
Protejarea serelor de îngheț este preocuparea principală a producătorilor de legume și flori
Serele de legume sînt una dintre cele mai bune modalități de a crește legume proaspete și sănătoase și de a controla condițiile de creștere.
IQOS x RDW Parte din Arte jpg
RE-CONNECT, a celebration of togetherness: Romanian Design Week și IQOS susțin creativitatea în cel mai important eveniment multidisciplinar din România
Creativitatea deschide mintea și imaginația. Ne conectează cu noi înșine și ne hrănește sentimentul de unitate.
Art Safari Constantin Brâncuși jpg
Art Safari îi prezintă pe cei 10 urmași ai lui Constantin Brâncuși
Art Safari anunță prima expoziție temporară a sezonului, în perioada 16 februarie-5 martie, cu ocazia Zilei Naționale Constantin Brâncuși.
Ioan T Morar Foto Digi24 640x404 jpg
Autodafé
Să arzi o carte înseamnă să nu înțelegi de unde vine
RS jpg
Ascunzătoarea
o curățam cu spirt și o dădeam cu parfum așezam piesele ei pe un covoraș
pexels pixabay 270637 jpg
Vrei să îți promovezi afacerea în mediul online? Optimizarea SEO este un pas esențial!
Prin urmare, SEO are ca scop îmbunătățirea poziționării naturale a unui site web în SERP (Search Engine Result Page), făcîndu-l mai vizibil în rîndul utilizatorilor de internet.
woman having painful stomach    Copy jpg
Durerile de stomac: cele mai frecvente afecțiuni care provoacă disconfort gastric
Nu neglijați durerile de stomac, pentru că acestea vă pot perturba activitatea de zi cu zi sau pot ascunde afecțiuni grave.
vitamina c jpg
3 ingrediente miraculoase pentru sănătatea și frumusețea pielii. Și nu numai...
Hrănirea și hidratarea corectă a pielii sînt gesturi esențiale pentru ca aceasta să aibă mereu un aspect sănătos și strălucitor.
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.