⬆
de nimeni nu depand
Singur e cel mai sigur
Dosarul de faţă încearcă să analizeze şi să dezvăluie felul în care artiştii creează şi-şi răspîndesc singuri arta cu mijloace, pe canale şi în locuri neconvenţionale (de unde şi atributele: underground, experiment, alternativ, indie, punk), poate cu vizibilitate redusă, dar fără constrîngeri şi avînd controlul întregului proces.
De la reparaţii casnice la activism online
În prezent, social media reprezintă cel mai puternic instrument DIY, prin care oricine îşi poate crea o reţea şi disemina mesajul. Un termen apărut prin 1995 şi devenit între timp peiorativ, slacktivism-ul desemnează activităţile care au impact doar la scară mică, fiind mai mult modalităţi de a te simţi bine cu tine însuţi.
Nimeni nu scapă de comodificare
De la muzica punk încoace, ideea de DIY este legată de o lipsă (de mijloace sau de expresivitate – vezi celebrele power chords folosite în epocă), cuplată cu un refuz asumat de a o lua pe căile bătătorite ale consumerismului.
„Supapa numită www“ – interviu cu Ernesto BIANCHI
Avantajele pe care le-a adus Internetul sînt incontestabile, iar faptul că muzica a devenit disponibilă (şi) gratis este o pierdere colaterală. Publicul educat va prefera întotdeauna produsul original; prin urmare, problema este mai degrabă legată de scăderea continuă a publicului educat. Iar asta e o problemă culturală.
Do-it-yourself şi protomaneaua
Vorbesc aici despre protomanele, un termen care desemnează astăzi ceea ce, în anii ‘80 şi în prima jumătate a anilor ’90, oamenii numeau muzică de petrecere/de mahala, iar antropologii — muzică orientală. Probabil că unii dintre voi îşi amintesc de Azur şi Generic, Albatros şi Real B, Novomatic şi Tomis Junior.
„Artistul poate face mult de unul singur“ – interviu cu Dan PERJOVSCHI
Ideal, avem toţi nevoie de un sistem artistic performant, unde să existe toate instituţiile, iar toate practicile artei şi finanţării artei să fie posibile. Dar idealul nu există nicăieri şi principala resursă a artistului independent este propria-i putere de a naviga prin permanent schimbătoarea geografie a scenei internaţionale de artă.
Autoerotism psihic
Fascinaţia pentru procesul do-it-yourself este o plăsmuire recentă, de factură modernă. Obsesia acţiunii directe şi totale a unui creator este o reacţie psiho-culturală de revoltă faţă de automatizarea introdusă de maşini, odată cu apariţia acestora.
„Orice carte merită încredere“ – interviu cu Delia PETRESCU
Vasile Alecsandri, într-un moment de entuziasm conjunctural, a afirmat că românul s-a născut poet. După un an de Self Publishing, pot să spun, cu mîna pe inimă că da, unii români s-au născut poeţi. Şi nu numai poeţi, ci şi prozatori.
„M-am mutat într-un camper şi am plecat teleleu“ – interviu cu fotograful Cosmin BUMBUŢ
Ideea de a trimite vederi din călătoriile Teleleu mi-a venit cînd i-am trimis unui prieten o fotografie de la 2 Mai pe care am printat-o chiar acolo şi am pus-o la poştă. S-a bucurat foarte mult cînd a găsit-o în cutia poştală şi mi-am dat seama că oamenii ar aprecia vederile trimise chiar din locul în care au fost făcute.
„Diversitatea donatorilor ne asigură libertatea“ – trei întrebări pentru Vlad URSULEAN
Sîntem o gaşcă de tineri care vor să exploreze realitatea şi să povestească despre asta. Am încercat s-o facem în cadrul sistemului, prin ziare, radio-uri, televiziuni, agenţii de publicitate, whatever. A fost naşpa. Aşa că ne-am făcut propria platformă şi am reuşit să ajungem pe linia de plutire, fără compromisurile „inevitabile“.
Între corpul individual şi corpul colectiv
Avînd în vedere faptul că dansul rămîne, în România, Cenuşăreasa fără bal a artelor, creatorii au, fie că vor, fie că nu, etapa obligatorie de DIY în procesul de elaborare a creaţiilor propuse: tot ce ai sînt propriile tale resurse, corpul tău, mintea ta.