Între corpul individual şi corpul colectiv

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Între corpul individual şi corpul colectiv jpeg

Privind retrospectiv, ar putea părea evident că dansul este arta cu cel mai mare potenţial de înscriere în sfera semnificaţiilor conceptului do-it-yourself. Dacă în cazul unor activităţi, cărora acesta li se aplică la scară largă, avem de-a face cu o estetizare a unor nevoi de bază (ajunge să menţionăm doar domenii precum fashion design sau arta culinară), dansul este un univers în care sînt vizibile, de la origini, două principii de bază aferente conceptului pus în discuţie: pentru manifestare liberă nu este nevoie de expertiză de specialitate, iar pentru materializarea lui, instrumentul se află la purtător. Dansul este generat prin instinctul care pune corpurile pe orbita unei mişcări cu sens. Primordial, se presupune că orice fiinţă umană are această capacitate.

Odată cu modificările sociale care au introdus dansul în contexte instituţionale, odată cu pătrunderea lui în mediul academic, acest potenţial originar s-a ascuns. Dansul este asociat de acum cu multiple rigori, cu norme de tip estetic sau social, produsele coregrafice sînt rezultatul unor tehnici care uneori frizează politica de castă. E ceva ce nu poţi face neinstruit de specialişti şi, mai ales, e o artă în care nu mai ai la dispoziţie doar mijlocul-cheie, propriul corp.

Modul în care conceptul DIY poate fi extrapolat asupra dansului implică o cercetare istorică, marcată de jaloane evidente, dintre care cele mai importante sînt: reacţia împotriva unor forme proliferante şi alienante de cosumerism în domeniul artelor spectacolului şi ştergerea graniţelor dintre arte, impunerea interdisciplinarităţii ca imperativ al culturii contemporane.

În România, premisele acestui fenomen au apărut după Revoluţia din 1989 (avînd rădăcini în manifestări artistice din perioada interbelică, dar acesta este un subiect care merită, în sine, o atenţie separată). El s-a manifestat ca o reacţie la oligarhia dansului de tip academic şi s-a deschis prin, de acum, posibila colaborare cu Occidentul, dar s-a cristalizat şi a început să prindă profil şi personalitate proprie la începutul anilor 2000.

Apariţia Centrului Naţional al Dansului şi consolidarea rolului său în percepţia tinerilor creatori cu preocupări interdisciplinare conduc la afirmarea a ceea ce putem numi principiul de bază al DIY: asigurarea accesului la producerea de discurs cu sens într-un anumit domeniu, de către autori care nu semnează creaţia în virtutea unei diplome, ci a unui mesaj.

Se constată în peisajul coregrafic românesc o proliferare de solo-uri realizate de artişti (mulţi dintre ei proveniţi din medii culturale, altele decît şcoala de dans) care, prin diverse forme de expunere, exploatează virtualităţile materialului de origine al dansului: propriul corp. Desigur, pot fi invocate şi cauze economice, lipsa unor resurse materiale pentru concretizarea unor produse accesorizate scenografic sau tehnologic.

Avînd în vedere faptul că dansul rămîne, în România, Cenuşăreasa fără bal a artelor, creatorii au, fie că vor, fie că nu, etapa obligatorie de DIY în procesul de elaborare a creaţiilor propuse: tot ce ai sînt propriile tale resurse, corpul tău, mintea ta; asta s-ar putea să rămînă, în absenţa acordării finanţării, singura etapă, în cazul în care artistul se încăpăţînează să scoată la lumină spectacolul.

Aşadar, este extrem de vizibil în lumea dansului de la noi un palier al individualităţii ce poate fi circumscris ariei de sens a conceptului DIY. Mai există, însă, o zonă care începe să devină din ce în ce mai vizibilă, care rezonează perfect cu problematica noastră şi în care se transcende sfera individualităţii corporale.

Corpul colectiv, manifestat public, spontan, generat de o temă, o idee, o cauză este protagonisul fenomenului flashmob. Acest tip de manifestare, cu toate mărcile sale sociale şi politice, cu mesajele sale uneori critice la adresa unor stări de fapt, este fundamentat pe principii de tip DIY.

Participanţii la flashmob nu trebuie să arate o diplomă de specialitate pentru a li se valida mesajul, iar resursele de punere în act ale acestuia sînt exclusiv proprii. În plus, acest corp colectiv, prin spontaneitatea manifestării sale, dă senzaţia unei creaţii din nimic, care apoi se direcţionează către fiecare martor, cu invitaţia nedisimulată: Do It Yourself!

Fiecare martor poate deveni actant, îşi poate asuma mesajul transmis de corpul colectiv, prin resurse accesate pe loc. Prin funcţia sa în viaţa „Cetăţii“, prin activarea aici şi acum a corpurilor individuale, integrabile corpului colectiv, turnate în forma unui mesaj specific, fenomenul de tip flashmob redă dansului semnificaţiile sale primordiale, care conţineau, avant la lettre, pîrghiile ce au generat, după un lanţ de cauze istorice, imperativul DIY.

Nu am nominalizat pe nimeni în aceste rînduri. Am încercat conturarea unei schiţe de diagnoză în care, pe traseul dintre corpul individual şi corpul colectiv, în pendularea dintre regimul lor artistic şi cel al politicilor în care sînt integrate, devin vizibile funcţiile conceptului DIY.

Gina Şerbănescu este critic de artele spectacolului.

Foto: Brînduşa Iacob, FlashMob Romania

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.