Autoerotism psihic

Dan POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Autoerotism psihic jpeg

Fascinaţia pentru procesul do-it-yourself este o plăsmuire recentă, de factură modernă. Obsesia acţiunii directe şi totale a unui creator este o reacţie psiho-culturală de revoltă faţă de automatizarea introdusă de maşini, odată cu apariţia acestora. Înainte, în perioada Renaşterii florentine, spre exemplu, lucrurile care îţi uşurau munca erau simple instrumente. În cazul artei, situaţia producerii lucrărilor implica un atelier în care erau angrenaţi mai mulţi oameni pe lîngă maestrul principal. Totul începe să se schimbe radical odată cu apariţia fotografiei. Deposedaţi de o funcţie socială importantă în zona simbolisticii puterii, artiştii se repliază. Dacă nu vor mai fi „pozari“ de lux, atunci vor face artă de dragul ei. Artistul nu va mai avea subiecte impuse, ci va trebui să facă plonjeul introspectiv şi să aducă la suprafaţă perlele abisale. Accentul se mută pe originalitate şi autenticitate. Premisa romantică se instalează complet, artistul trebuie să fie „genial“, „singuratic“ şi „boem“. Practic, perioada romantică şi prelungirea ei în avangardele secolului XX sînt momentele istorice în care paradigma artistului-demiurg-care-face-totul-din nimic-prin-voinţa-sa-singuratică intră în prim-plan. Această mutare de accent în felul cum trebuie să evolueze artistul (singur şi nu în echipă) modifică şi sistemul din jurul artei. Astfel, cum subiectele artistice nu mai sînt impuse, ci liber alese, se naşte un nou rol în sistemul economic ataşat artei – comerciantul de tip impresar de artişti. Sfîrşitul secolului XX şi începutul noului mileniu perfecţionează pînă la monstruozitate acest sistem în care galeriştii – muzeele – colecţionarii – curatorii imaginează un mediu artistic/antiartistic care pare să fi fost prezent dintotdeauna şi care a creat iluzia indispensabilităţii. Tot sistemul postmodern de promovare a artei pune în paranteze ideea romantică a artistului total. Nu mai e nevoie ca artistul să producă el însuşi lucrări, el va fi un gînditor, un planificator sau un foarte bun şef de echipă. Damien Hirst şi Jeff Koons sînt numele de „firmă“ ce au cîştigat acest joc de-a comerţul. Ei nu pun mîna efectiv să facă nici o lucrare, totul e doar idee implementată de alţii.

Toate aceste aspecte istorice legate de felul cum „produce“ artistul lucrările sînt însă discuţii de tip „miraj“ purtate de oamenii care sînt în afara artei. Cine a petrecut ceva vreme în parametrii de operare de tip artistic ştie că ce iese din atelier, obiectele, mai precis, nu sînt finalitatea artei, ci deşeurile, molozul, şosetele purtate. Ele sînt rămăşiţele procesului, seamănă foarte mult cu lucrările lui Daniel Spoerri, în care resturile diferitelor festine sînt încleiate pe masă, iar masa e ridicată la verticală pentru a fi „privită“. Atelierul artistului, împreună cu biroul intelectualului sau laboratorul privat al omului de ştiinţă sînt feţe diferite ale artei omului de a lucra cu propriul său suflet. Profitul e invizibil, miza atelierului sau a biroului este sănătatea interioară, procesul e o continuă gimnastică psihică. În sensul acesta, obsesia socială pentru DIY apare exact în momentul istoric în care atelierul sau biroul devin spaţii cotropite şi pe cale de dispariţie. Îmi amintesc că înainte de ’89, tatăl meu avea biroul lui. Consemnul era că nu se intră la el cînd glasvandul era tras, decît dacă e cutremur. Această chestiune mă făcea cumplit de curios. Ce face el acolo? Cum poate să stea singur? Într-o zi, curiozitatea m-a învins şi m-am ascuns pe furiş în balconul de lîngă birou. N-am asistat la nimic scandalos, tatăl meu citea, se uita pe pereţi, mai scria din cînd în cînd, era pur şi simplu singur. Ce era special atunci e că timpul de „birou“ sau „atelier“ putea fi petrecut în timpul zilei. Acum, în epoca comunicării babilonice, e nevoie de strategii perfide pentru a putea întreţine o muncă de atelier. De regulă, nu se mai poate face în timpul zilei, ritmul vital e mult prea alert, telefonul mobil sună, nu există respiro. Soluţiile sînt fie foarte matinale, fie vesperale. E un mers pe sîrmă din ce în ce mai greu de menţinut. Dar, dacă mă gîndesc mai „strîmb“, oare nu aşa au stat lucrurile chiar de la început?

Dan Popescu este galerist la H’Art Gallery.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
De ce nu este bine să ținem niciodată pâinea la frigider: „Acest lucru grăbește practic uscarea sau mucegăirea”
Specialiștii nu recomandă să ținem pâinea la frigider, deoarece temperatura scăzută face ca amidonul să se recristalizeze, iar asta duce, de fapt, la uscarea pâinii.
image
Lup singuratic, filmat cum face o scurtă baie de nămol: „Te scapă de paraziți și te mai răcorește” VIDEO
Imagini cu un lup care face o mică baie de nămol în Pădurile din Parcul Natural Putna Vrancea au fost publicate de angajații Romsilva.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.