„Caut un teatru al prezenţei absolute“ – interviu cu Jérôme BEL

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
„Caut un teatru al prezenţei absolute“ – interviu cu Jérôme BEL jpeg

În decembrie 2017, în cadrul Galei Premiilor Centrului Național al Dansului, a fost prezentat spectacolul Gala semnat de coregraful francez Jérôme Bel, spectacolul fiind prezentat, la Teatrul Odeon din București, de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti și Institutul Francez. Jérôme Bel a revenit în România după zece ani: în 2007 el prezenta, la Centrul Național al Dansului, creațiile Jérôme Bel și Last Performance (a Lecture). Este cunoscut pentru modul în care a schimbat abordarea asupra corporalității în dansul contemporan, semnînd creații care propun o nouă estetică a spectacolului, bazată pe critica reprezentării, precum și pe o regîndire a construcției spectacolului de dans. 

Sînteți cunoscut pentru „critica reprezentării“ în sfera dansului contemporan. Care sînt motivele abordării dumneavoastră critice și performative și cum vedeți rezultatele acestei propuneri?

Motivele sînt atît de ordin artistic, cît și politic. Ceea ce caut eu, prin artă, e să găsesc în ea un mod de a fi cît mai eficace din punct de vedere politic. Ceea ce încerc, prin intermediul artei, e să provoc o emancipare și să generez egalitate între performer și public.

Primul spectacol semnat de dumneavoastră pe care l-am văzut a fost Jérôme Bel la Centrul Național al Dansului din București, în 2007. Pentru mine a fost un spectacol revelator, pentru că mi-a reconfigurat percepția cu privire la coregrafie în general. În ce măsură acel spectacol regîndește dansul și în ce măsură profilul dumneavoastră artistic?

Acea piesă interoghează forma „spectacolului de dans“. El identifică, la modul cel mai precis cu putință, diferitele premise ale așa-zisului spectacol și chestionează diferitele sale elemente constitutive: lumina, muzica și corpul. Se pornește de la aceste trei elemente și, după ce ele au fost reduse în grad maxim, alte posibile reprezentări ale corpului pot ieși la iveală.

După Jérôme Bel, am asistat la Last Performance (a lecture), care mi-a marcat viziunea cu privire la munca autorului. Putem spune că, în lumea contemporană, asistăm la o „moarte a autorului“, la o disoluție a funcției sale de autoritate? Cum ați descrie rolul și mecanismele creației autorului contemporan?

Pînă acum ceva vreme, spectacolul de dans era fundamentat, într-o proporție covîrșitoare, pe ceea ce am putea numi paradigma scriiturii coregrafice a autorului, a coregrafului. Această abordare nu m-a interesat niciodată și nu am căutat nicicînd să „scriu“ dansul din poziția de autoritate. Dansul nu a reprezentat pentru mine o ustensilă discursivă și nicidecum un scop în sine. Ceea ce mă interesează sînt ideile și nu formele (să le numim coregrafice). În prezent lucrez la crearea de dispozitive care să le permită dansatorilor să se conecteze la propriile dorințe și la propriul lor imaginar, astfel încît să poată exprima tot ceea ce vor prin intermediul dansului. Nu le indic deloc ceea ce au de spus. De fapt, ei sînt autorii. Poziția mea e mai mult aceea a unui arhitect care proiectează un spațiu și un timp în contextul cărora performerii să poată dansa așa cum doresc și, prin urmare, să poată exprima ceea ce doresc.

Ați creat numeroase spectacole care au modificat viziunea publicului asupra funcției corpului artistului, prin urmare percepția autenticității actului artistic. Un astfel de spectacol este Disabled Theatre. Ce rol are o astfel de creație în societatea contemporană, adesea orientată spre o estetică a corpului contrară propunerii din spectacolul dumneavoastră?

Lucrul cu actorii care suferă de handicap mental din cadrul trupei elvețiene Hora a însemnat foarte mult pentru mine. Acești actori mi-au permis să realizez o formă de teatru pe care o intuiam, pe care o teoretizasem, dar pe care, pînă la ei, nu reușisem să o materializez, iar eu caut un teatru al prezenței absolute, al libertății și al dorinței. Societatea refuză să privească spre oamenii cu handicap, pentru că se teme, întrucît ei reprezintă alteritatea absolută. A aduce oameni cu handicap mental pe scenă a fost un fapt realmente provocator, pentru că îi obligam pe spectatori să îi privească timp de 90 de minute. Desigur, majoritatea spectatorilor preferă să-i privească pe Angelina Jolie și Brad Pitt, nu pe cei cu handicap, pentru că spectatorii au tendința de a se identifica cu actorii. A fost extrem de complicat, în acest caz, pentru cei prezenți în public să se identifice cu cei de pe scenă, avînd în vedere că cei din urmă sufereau de handicap mental. Aceasta a fost o problemă cu care m am confruntat lucrînd la Disabled Theatre. Dar a fost minunat să văd cum, pe parcursul spectacolului, publicul își pierdea încet-încet rezistența și, pe neștiute, se apropia de acești artiști stranii și își regla raportările la ei. Teatrul este, prin prisma acestui fapt, o formă de întîlnire cu oameni complet străini de condiția ta și o formă de a învăța să-i cunoști în timpul real al spectacolului. Prin această cunoaștere ajungem să ne fie mai puțin frică.

Funcția spectatorului joacă un rol fundamental în creația dumneavoastră. Care este perspectiva dumneavoastră asupra spectatorului contemporan, asupra relației sale cu actul artistic?

Spectatorul este esențial pentru ceea ce creez, el este, de fapt, ținta, scopul, finalitatea muncii mele. El este rațiunea pentru care îmi pun spectacolele în scenă și are o importanță infinit mai mare decît actorii, dansatorii, muzica sau chiar teatrul. Ceea ce mă interesează în cea mai mare măsură este, în fond, experiența estetică pe care teatrul o poate provoca spectatorului.

Publicul român a văzut de curînd spectacolul dumneavoastră Gala. Ce spune această creație despre preocupările dumneavoastră cu privire la spectacolul contemporan? Care sînt variațiile pe care le primește în funcție de contextele culturale în care îl prezentați?

Pentru Gala, am fost invitat de actrița franceză Jeanne Balibar să conduc niște ateliere de lucru cu artiști amatori dintr-o suburbie a Parisului. La prima vedere, diversitatea participanților a făcut ca această misiune de lucru să foarte dificilă pentru mine. În primă fază, nu aveam habar cum să găsesc un teren comun pentru toți acești oameni de diferite vîrste și aparținînd unor culturi diverse. Am înțeles imediat că mă confruntam cu o problemă socio-politică ce ar putea fi interesantă dacă aș încerca să o rezolv pe cale artistică, într-un mod coregrafic. Am preluat sarcina de a face ca aceste individualități foarte diferite să coexiste în scenă de pe poziții de egalitate.

Care sînt criteriile de selecție a celor care dansează în Gala?

Ceea ce m-a interesat mereu în cazul amatorilor este tocmai fragilitatea lor, faptul că, spre deosebire de profesioniștii care ajung experți în formele de artă pe care le practică, amatorii sînt dezarmați, complet expuși. Practicile amatorilor sînt fundamentate pe principiul plăcerii, al dorinței. Un amator se află într un process perpetuu al devenirii, el nu va fi niciodată împlinit ca un profesionist. Acest elan, această încercare permanentă reprezintă, fără îndoială, unul dintre aspectele cele mai relevante pentru propria mea practică de lucru. Eu însumi, ca artist, nu caut desăvîrșirea instrumentului meu de expresie care este teatrul, dimpotrivă, am o abordare experimentală cu privire la teatru, conform căreia tot ceea ce mi se opune ar trebui să mă conducă spre ceva ce nu pot controla, artistic vorbind, chiar dacă nu a fost întotdeauna cazul. Să spunem că proiectul meu este acesta: încercați, experimentați, explorați mai degrabă decît să încercați să controlați, nu vă fie teamă să eșuați. Eu, personal, ca spectator, prefer să văd un spectacol eșuat care își asumă riscuri, decît unul reușit care nu mă face să descopăr nimic nou. Așadar, pentru mine, dansatorul amator întrupează o idee de artă de care mă simt extrem de atașat. Ca să îl citez pe Samuel Beckett: „Try again, fail again, fail better“.

Către ce credeți că se îndreaptă dansul contemporan și care sînt viitoarele direcții de intervenție artistică pe care vi le propuneți?

Vă mărturisesc că am început să am o problemă reală cu reprezentarea corpului în contextul a ceea ce numim azi „dans contemporan“. Găsesc că e teribil de standardizată. În cazul a 99% din spectacole, dansatorii au între 20 și 35 de ani, sînt zvelți, în plină formă, frumoși, dacă nu foarte frumoși. Acest fapt mi se pare extrem de limitativ pentru o artă a cărei ustensilă este corpul. Există o multitudine de tipuri de corpuri, iar eu cred că toate trebuie supuse reprezentării artistice. Trebuie să recunoaștem, dansul contemporan a ajuns să producă o formă de academism similar celui impus de dansul clasic. În joc intră o formă de critică instituțională, de judecată. În fond, statutul amatorului subminează ideea de judecată, ceea ce nu poate decît să mă bucure. Așadar, judecata fiind invalidată, ce rămîne? Sensul. Ceea ce mă preocupă în cea mai mare măsură este sensul dansului, semnificațiile pe care le generează, ceea ce exprimă individul care dansează (fie el profesionsist sau amator). Mă interesează să înțeleg ce este acel ceva pe care dansul îl revelează și cuvîntul nu.

a consemnat Gina ȘERBĂNESCU

Foto: Jasper Kuttner

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Petiție pentru eliberarea chirurgului acuzat de luare de mită: „Lăsați-l să salveze vieți în continuare!”
Peste o mie de persoane au semnat, în mai puțin de 24 de ore, o petiție online pentru eliberarea chirurgului timișorean Marian Gașpar, arestat preventiv pentru luare de mită.
mama gemeni png
Mama gemenilor morți după ce au căzut de la etaj, condamnată pentru ucidere din culpă
Andreea Vizu, mama gemenilor care au murit după ce au căzut de la etajul zece al unui bloc din Ploiești a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare, printr-o decizie a Judecătiriei Ploiești.
coronavirus jpg
Judeţele care au înregistrat, joi, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, joi, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.