"Mă pot adresa pe limba oricui" - interviu cu Mihai MIHALCEA aka Farid FAIRUZ

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
"Mă pot adresa pe limba oricui"   interviu cu Mihai MIHALCEA aka Farid FAIRUZ jpeg

Coregraful Mihai Mihalcea (în perioada 2005-2013 a condus Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti) a realizat, în anul 2013, în cadrul prestigioasei Akademie der Künste din Berlin, Proiectul „Blind date, let’s don’t speak at all“, înscris în linia logică a regîndirilor propuse de artistul care, prin asumarea alter-ego-ului Farid Fairuz, aruncă a nouă lumină asupra (pseudo)dihotomiei viaţă artistică – viaţă privată.

Cărui program a fost integrat spectacolul dumneavoastră de la Berlin?

În primul rînd, propun să eliminăm termenul „spectacol“ din discuţie, deoarece este vorba despre cu totul altceva. Este un proiect diferit, iar eliminarea acestui termen din prezentarea făcută a fost şi demersul necesar în relaţia mea cu Akademie der Künste din Berlin, unde, pentru anul 2013, pînă în aprilie 2014, sînt bursier în cadrul unui format numit „Junge Akademie“, care are invitaţi anual în jur de 12-13 autori din teatru, film, dans, muzică, arte vizuale, scriitori şi arhitecţi veniţi din toată lumea.

„Junge Akademie“ este un fel de exerciţiu pentru a vedea cum ar arăta Academia într-o formulă în care profesionişti remarcaţi în domeniile lor, dar din alte generaţii, ar activa în cadrul Academiei. Fondată în 1696, Akademie der Künste din Berlin este una dintre cele mai vechi instituţii din Europa şi are peste 400 de membri. Am fost uimit să văd cît de firesc am fost prezentaţi unor nume celebre la nivel mondial, din toate domeniile, şi că am fost invitaţi să luăm parte la întrunirile membrilor „plini“ ai Academiei. Am fost martor la procesul elaborat, minuţios şi foarte serios în care, vreme de peste doi ani, toate departamentele se întîlnesc şi lucrează intens la fundamentul teoretic din spatele unui viitor proiect, înainte să dea contur unei direcţii clare şi unui conţinut precis.

Unul dintre proiectele mele realizate acolo, în septembrie 2013, a fost „Blind date, let’s don’t speak at all“ şi a presupus o întîlnire cu o cîte o persoană, pe rînd, cu care am petrecut o oră în camera mea de la Academie, acest spaţiu fiind, totodată, şi studioul unde lucrez. O oră în care comunicarea cu celălalt a exclus nivelul verbal. Participanţii şi-au făcut rezervare pentru un anumit interval orar în cele trei zile de proiect. Singurul schimb verbal a avut loc la intrarea în Academie unde întîmpinam persoana înscrisă pe listă. Întinzîndu-i mîna, îi spuneam: „Bună ziua, eu sînt Farid Fairuz, mă bucur să vă cunosc!“ Atît. Restul era negociere instant, cu fiecare participant în parte, la nivelul corpului, al gesturilor şi al acţiunilor, fără să vorbim deloc.

Care a fost motivaţia artistică a acestei experienţe?

De cîţiva ani, am o senzaţie puternică de limitare a posibilităţilor pe care mi le oferă formatul de scenă black-box şi scena, în general. Acesta a stabilit, de-a lungul timpului, nişte reguli şi practici greu de destabilizat, a setat anumiţi parametri în relaţia spectator – cel de pe scenă şi a impus un anume fel de a transmite cunoaşterea sau de a expune ideile şi lucrările, toate acestea devenind inerţie. M-am plictisit teribil de bula convenţională şi protectoare în care ni se prezintă creaţiile şi de felul în care acestea ajung la oameni.

În plus, eu nu prea mai fac o diferenţiere clară între ceea ce numim viaţă privată şi viaţa mea de artist, iar asta se reflectă direct în ceea ce fac. Am învăţat enorm de la Farid ca personaj, mi-a extins limitele şi m-a ajutat, am ajuns să performez cu mare uşurinţă în viaţa de zi cu zi ceea ce am nevoie în societate. Simt că mă pot adresa pe limba oricui, fără să mint. Parcă-mi formulez şi articulez ideile cu mai mare uşurinţă, personalizîndu-le pentru cel căruia îi sînt adresate. Aproape că nu-mi mai repet spectacolele sau lucrările, deoarece mi se pare că e ca şi cum aş repeta pentru a-mi trăi viaţa.

„Un exerciţiu de ascultare“

Care este funcţia performativă a spectatorului (dacă se poate vorbi de existenţa spectatorului în acest context)?

Mi-am dorit să destabilizez măcar puţin relaţia de putere stabilită istoric între spectator şi cel de pe scenă. De cele mai multe ori, artiştii se pun singuri pe piedestal, simţindu-se superiori celor din sală. Transferul de cunoaştere, dacă îi putem spune aşa, se face mereu într-un singur sens. Eu, artistul (deşteptul deştepţilor!), vă spun ceva vouă, cei care trebuie să mă ascultaţi şi să vă minunaţi.

În Proiectul „Blind date, let’s don’t speak at all“ mi-am dorit să am un partener situat pe picior de egalitate, un partner care să nu aştepte să-i livrez informaţia şi să vrea să-l „distrez“, ci cu care să pornesc împreună de la premisa că „spectacolul“ se creează de către amîndoi, în funcţie de aportul fiecăruia. Evident, în textul de prezentare care îi invita pe oameni să se înscrie erau explicate toate acestea. Am vrut să nu manipulez situaţia prin trucurile şi metodele pe care le cunosc şi prin care aş putea foarte uşor să direcţionez ceea ce se întîmplă. Am intenţionat să scot spectatorul din starea de privitor, să-l invit alături de mine „pe scenă“, să împart cu el şi puterea, şi responsabilitatea. M-a interesat foarte tare să am un raport uman, un schimb de la egal la egal, să simt că întîlnirea asta mă costă ceva pe mine ca om.

Ce tipuri de limbaj şi ce funcţie a tăcerii aţi exploatat?

Înveţi enorm într-o tăcere absolută, iar registrul lucrurilor care se întîmplă conţine cam tot ce implică şi viaţa în afara vorbelor. Numai că felul în care se ajunge la gesturi şi acţiuni aparent banale este foarte diferit, fiind negociat în tăcere de cei doi, în intimitate, fără ca cineva să impună ceva. Este un excelent exerciţiu de ascultare a celuilalt. Este un proiect care te solicită foarte mult. Trebuie să aştepţi, să anticipezi, să generezi, dar şi să urmezi, să stai într-un fel de alertă foarte relaxată şi să sesizezi, asemeni unui seismograf, cele mai mici variabile în privirea şi respiraţia celuilalt, în intenţiile şi acţiunile lui. Dacă faci asta cu mai multe persoane la rînd, cîte o oră cu fiecare, chiar te costă. Şi afectiv, şi altfel. E o negociere subtilă în absenţa cuvintelor, o tensiune care se cere urmată şi consumată, o construcţie care devine posibilă şi pe care vrei să începi s-o percepi. Să-i experimentezi scheletul, să-i dai apoi carne, să te inserezi în substanţa ei, dar fără să utilizezi instrumentele pe care le ai în buzunar ca urmare a experienţelor anterioare, acelea nefiind relevante pentru situaţia dată. De aceea este nevoie de o trezire a tuturor simţurilor, pe care să le menţii în alertă timp îndelungat.

De multe ori, cînd predau sau lucrez cu diverşi dansatori sau actori, ajung, la un moment dat, să le cer să-şi deschidă epiderma, să se lase vulnerabili şi sensibili la cele mai mici schimbări ale luminii, ale temperaturii, mirosului, să înregistreze orice mică schimbare. Trebuie să înţelegi ce se întîmplă cînd răstorni situaţia obişnuită şi regulile se scriu pe măsură ce se acţionează. Nu urmăreşti ceva prestabilit. Creezi un drum în timp ce-l parcurgi, alături de cineva care merge umăr la umăr cu tine. Uneori un pic înaintea ta, alteori în urmă.

Cît de important e background-ul cultural în acest tip de experienţă artistică?

Habar n-am. Pentru mine nu contează din ce context vine omul. Dar trebuie să spun că percep un grad mai mare de libertate în corpurile celor născuţi sau formaţi într-o societate liberă. Un fel de asumare a fizicului şi a fizicalizării. Nu e prima oară cînd constat asta. Chiar se simte. Îşi pun mai puţine bariere. Încearcă să înţeleagă şi nu au atîtea blocaje. Încearcă. Am interacţionat cu oameni foarte diferiţi, cei care s-au înscris venind din tot felul de zone, de la un matematician, o jurnalistă, o studentă la Teatrologie, un angajat al Fundaţiei Daimler-Benz şi tot felul de altfel de oameni cu background foarte diferit, nu neapărat din sfera culturală. Dacă ar fi să mă hazardez trăgînd vreo concluzie bazată strict pe experienţa acestui proiect, aş spune că, în general, oamenii simt nevoia să fie ghidaţi, să fie purtaţi, să le fie indicate anume lucruri, au nevoie de leader, chiar dacă acesta este foarte discret.

Ce urmează?

În perioada martie – aprilie 2014 voi lucra la cel de-al doilea proiect pentru ADK Berlin, la un lecture-performance cu Mădălina Dan, despre ceea ce a produs CNDB la nivel estetic, social şi politic, proiect care va fi prezentat în cadrul unui festival la HAU, Berlin, în noiembrie 2014.

a consemnat Gina ŞERBĂNESCU

Foto: Claudiu Popescu

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.