"Sîntem nişte vase comunicante" - interviu cu Dan PERJOVSCHI

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
"Sîntem nişte vase comunicante"   interviu cu Dan PERJOVSCHI jpeg

N-are nici un complex să vorbească în franceză despre „Woodstock care devine Wall Street“ şi să mîzgălească în limbaj universal ferestrele însorite ale Muzeului de Istorie a Imigraţiei din Paris. Înconjurat de tineri, ca un guru, Dan Perjovschi e într-o vervă de zile mari. „Am avut un coup de foudre“, îndrăzneşte una dintre studentele la ECV (École de Communication Visuelle), venite să asiste la instalaţia-performance a artistului român pe care instituţia pariziană l-a ademenit cu o rezidenţă de creaţie. „Graţie lui Dan Perjovschi, l-am descoperit pe Cioran“, clarifică tînăra. Într-adevăr, 71 dintre aforismele vizuale ale lui Perjovschi, care îl desenează pe Cioran, exilatul prin excelenţă, au fost achiziţionate de muzeul de la Paris pentru colecţia sa permanentă. Expoziţia e deschisă pînă pe 16 februarie 2014. Pe geam apare, dintr-o linie, un om care-şi duce propriul cap, ca desagă, în spinare. „O definiţie a imigrantului“, plusează Dan Perjovschi către studenţi. „Dar aş fi putut să nu desenez nimic.“ „De ce?“ se nelinişteşte un tînăr. „Păi, muzeul m-a invitat să performez despre libertatea de expresie. Să nu te exprimi e o libertate.“ Îi cucereşte cu gestul său în răspăr, dezinvolt şi insolent, marca Dan Perjovschi. Marca Dan Perjovschi? O studentă rezumă: „Linia lui captează lumea în trecerea unei clipe: vezi Înainte şi După.“ Bien vu.

Dan Perjovschi, sînteţi „rezident“ la Muzeul de Istorie a Imigraţiei din Paris. Sînteţi cel mai tare dintre imigranţi...

A, nu, eu nu plec! (rîde) Eu stau în România. Să plece ei!

Cine?

Ăia răi. Eu am luat o decizie politică. Nu mă mut nici la Berlin, nici la New York, nici la Londra, nici la Paris, deşi aş putea. Rămîn în România: acum sînt în Bucureşti şi Sibiu.

În ce fel să plece ei?

Habar n-am, să se care. Nu ştiu. Eu nu m-am plictisit de România. Pentru mine, România rămîne un context foarte interesant, în care am investit aşa de mult că nu-l las. În schimb, dacă lumea contemporană îmi dă posibilitatea să vin aici şi să discut cu studenţii francezi şi mă invită să desenez pe geamurile unui muzeu, pentru mine e perfect.

Cum vă raportaţi la faptul că englezii şi alţi europeni spun „foarte bine, staţi la voi acasă“?

Trebuie să ştii să devii important pentru ceilalţi. Ei nu spun asta în general. Nu toţi englezii şi nu toţi francezii spun asta. E mai mult o parte a mass-media şi o parte a politicienilor tabloidizaţi care-i sperie pe oameni, pentru că ei nu mai ştiu să conducă decît dacă îşi sperie propriul popor. Imigranţii români – şi toţi ceilalţi – au contribuit la puterea economică a ţărilor în care au ajuns. Teoria mea e următoarea: noi avem, în România, un avantaj enorm pentru că avem patru-cinci culturi aici. Ar trebui să profităm de asta: germani, unguri, romi, armeni, lipoveni – e o bogăţie colosală. Din cînd în cînd, pare o problemă uriaşă, dar nu e aşa. Ei, aici, în Franţa, de-asta au făcut Muzeul Imigraţiei, ei învaţă să valorifice această bogăţie. Nu sîntem naivi, întotdeauna vor fi probleme. Nu e paradisul pe pămînt. Eşti bogat, vor veni la tine. Dar tu eşti bogat pentru că, poate, tu l-ai exploatat pe ăla. Atunci, dă şi tu un pic înapoi, nu? Sîntem nişte vase comunicante, asta sîntem pe plan politic. Lumea trebuie să înţeleagă că, dacă am făcut construcţia asta europeană, lucrurile încep să se echilibreze.

Fantasticul normalităţii

Aveţi sentimentul că faptul că tinerii ies în stradă azi pe diverse cauze e un semnal că vor să rămînă în România?

Măcar le pasă. Dacă nu le-ar păsa, s-ar căra şi atît. E un semnal că le pasă. Acum să ştii că nu trebuie condamnaţi nici cei care au plecat. Un om este dator să-şi vadă de propriul destin. Asta e datoria lui. Dacă contextul îi permite ca destinul personal şi destinul ţării în care trăieşte să fie împreună, să coincidă – foarte bine. Dacă nu, eu cred că foarte mulţi dintre cei care au plecat ajută România, făcînd lucruri extraordinare sau doar lucruri mici, trăind undeva, ca român, în lume. E o Românie mult mai mare şi mult mai complexă decît pînă acum. Mi se pare că pe unde am mers – şi am mers peste tot –, am dat de familii tinere, extraordinar de interesante, normale. Să ne-nţelegem: nu conduceau Mercedes Benz, îşi făceau o viaţă normală, decentă, cu multe preocupări – fantastic! Am fost la Princeton, invitat de Asociaţia studenţilor români de la universitate. Acum trei zile am fost invitat, de Café des Roumains de la Paris, la o discuţie cu o comunitate de tineri.

Cum a fost?

Foarte interesant. Full house. Sală completă. O sută de oameni.

De ce-au venit?

Sînt interesaţi de situaţia din România. Au muncit enorm, duminică de duminică, pe subiectul Roşia Montană şi nu numai, au capitalizat şi i-au convins şi pe francezi să li se alăture. Sînt cauze care nu mai ţin de naţionalitate şi de etnicitate, ţin de o viziune asupra viitorului şi a planetei. Probabil că unii erau interesaţi de practica mea artistică. S-au îmbinat toate astea. A fost mai greu să vorbesc în franceză, eu am stat mai mult în ţări anglo-saxone şi am o bună practică a limbii engleze.

Ce e de făcut cu aceşti tineri care au venit la Café des Roumains sau aici, la Muzeul Imigraţiei, să vă întîlnească, să vorbească cu dvs., să-şi împărtăşească oful, şi pe care unii îi consideră instrumentalizaţi?

Noi nu trebuie să facem nimic. E povestea lor, să ştiţi. Ei trebuie să-şi facă viaţa lor. Generaţia asta care a apărut şi care are cuvînt în spaţiu public, cred că este extrem de interesantă. Puterea lor de organizare este fenomenală. Ei simt ceva. Dacă eu aş fi guvernul unei ţări unde există astfel de tineri, m-aş duce să-i ascult. Nişte tineri deştepţi şi care au curaj, ei nu se supără degeaba. Trebuie să aibă un motiv. Du-te şi vezi care e motivul. Ei sînt cei care vor guverna ideile, resursele, peste nişte ani. Nu cei care sînt anonimi, ăia vor fi marea masă şi vor sta sub pat, sub masă, orice s-ar întîmpla. Ăştia care au curaj şi, spun, ei vor conduce lumea. Bătrîne politician, du-te şi intră în colaborare cu ei, altfel o să pierzi puterea. E absolut simplu.

Europa, un destin comun

S-a împlinit destinul lui Dan Perjovschi?

Da, da. Imaginaţi-vă că sînt adus la Paris, ţinut în condiţii excelente ca să desenez pe geamurile unui muzeu, imaginaţi-vă chestia asta. (rîde) „Se sparie gîndul.“ E incredibil cîteodată. Eu nu vreau să profit, vreau să celebrez această libertate care mi se dă. De-asta sînt interesat să am discuţii cu tinerii. Contribuţia mea la proiectul comun numit UE şi la societatea contemporană e aceasta: eu am o experienţă, dintr-un sistem în altul, am un tip de libertate, am un tip de umor pe care le pot împărtăşi. Ăsta e destinul meu. Poate stilul meu de a desena nu e exact ceea ce lumea aşteaptă, artistic vorbind. Dar uite, acesta e un muzeu care a avut curajul să se deschidă foarte mult către arta contemporană. E un muzeu care are o expoziţie de bandă desenată despre imigraţie. Asta îţi dă o libertate. Nu sînt singurul artist rezident, pe lîngă mine mai sînt nişte muzicieni şi artişti în rezidenţă, care fac teatru, oamenii aceştia ţin muzeul în viaţă. Aţi văzut ce faţadă are, făcută în anii ’30... E un basorelief despre Franţa colonială. În dos, e o cu totul altă gîndire acum, o gîndire modernă, democrată. Acesta e destinul meu. Nu mai trebuie decît să-mi menţin nivelul.

Europa se construieşte cu sceptici şi cu optimişti. Ca artist, vă aşezaţi prin definiţie în categoria optimiştilor?

E o modă să critici Europa şi SUA şi, în general, cultura occidentală. Bineînţeles, e cultura dominantă în România. E binevenită critica, dar ea are nişte riscuri. Eu sînt un tip optimist în povestea asta. Dar condiţiile mă lasă să fiu optimist. Altcineva care vine aici şi trece prin nişte momente foarte dure, e subiectul unui act rasist, probabil că nu va fi aşa de optimist ca mine în ceea ce priveşte UE. În acelaşi timp, noi nu avem altă alternativă decît UE. UE este destinul nostru comun. Avem Arcul de Triumf la Bucureşti, avem strada General Berthelot. Noi trebuie să ne ridicăm la nivelul discursului de aici. Şi avem cu ce. Nu e un discurs pe care trebuie să-l înveţi pe de rost. Dar poţi învăţa din experienţa franceză, germană, luxemburgheză, malteză, şi putem da şi noi din experienţa noastră, pe care ei nu au avut-o. Ei n-au fost ocupaţi. De aceea se cheamă staţia de metrou „Stalingrad“. Dacă erau ocupaţi, era... Sankt Petersburg. (rîde)

a consemnat Cristina HERMEZIU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.