"Sîntem nişte vase comunicante" - interviu cu Dan PERJOVSCHI

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
"Sîntem nişte vase comunicante"   interviu cu Dan PERJOVSCHI jpeg

N-are nici un complex să vorbească în franceză despre „Woodstock care devine Wall Street“ şi să mîzgălească în limbaj universal ferestrele însorite ale Muzeului de Istorie a Imigraţiei din Paris. Înconjurat de tineri, ca un guru, Dan Perjovschi e într-o vervă de zile mari. „Am avut un coup de foudre“, îndrăzneşte una dintre studentele la ECV (École de Communication Visuelle), venite să asiste la instalaţia-performance a artistului român pe care instituţia pariziană l-a ademenit cu o rezidenţă de creaţie. „Graţie lui Dan Perjovschi, l-am descoperit pe Cioran“, clarifică tînăra. Într-adevăr, 71 dintre aforismele vizuale ale lui Perjovschi, care îl desenează pe Cioran, exilatul prin excelenţă, au fost achiziţionate de muzeul de la Paris pentru colecţia sa permanentă. Expoziţia e deschisă pînă pe 16 februarie 2014. Pe geam apare, dintr-o linie, un om care-şi duce propriul cap, ca desagă, în spinare. „O definiţie a imigrantului“, plusează Dan Perjovschi către studenţi. „Dar aş fi putut să nu desenez nimic.“ „De ce?“ se nelinişteşte un tînăr. „Păi, muzeul m-a invitat să performez despre libertatea de expresie. Să nu te exprimi e o libertate.“ Îi cucereşte cu gestul său în răspăr, dezinvolt şi insolent, marca Dan Perjovschi. Marca Dan Perjovschi? O studentă rezumă: „Linia lui captează lumea în trecerea unei clipe: vezi Înainte şi După.“ Bien vu.

Dan Perjovschi, sînteţi „rezident“ la Muzeul de Istorie a Imigraţiei din Paris. Sînteţi cel mai tare dintre imigranţi...

A, nu, eu nu plec! (rîde) Eu stau în România. Să plece ei!

Cine?

Ăia răi. Eu am luat o decizie politică. Nu mă mut nici la Berlin, nici la New York, nici la Londra, nici la Paris, deşi aş putea. Rămîn în România: acum sînt în Bucureşti şi Sibiu.

În ce fel să plece ei?

Habar n-am, să se care. Nu ştiu. Eu nu m-am plictisit de România. Pentru mine, România rămîne un context foarte interesant, în care am investit aşa de mult că nu-l las. În schimb, dacă lumea contemporană îmi dă posibilitatea să vin aici şi să discut cu studenţii francezi şi mă invită să desenez pe geamurile unui muzeu, pentru mine e perfect.

Cum vă raportaţi la faptul că englezii şi alţi europeni spun „foarte bine, staţi la voi acasă“?

Trebuie să ştii să devii important pentru ceilalţi. Ei nu spun asta în general. Nu toţi englezii şi nu toţi francezii spun asta. E mai mult o parte a mass-media şi o parte a politicienilor tabloidizaţi care-i sperie pe oameni, pentru că ei nu mai ştiu să conducă decît dacă îşi sperie propriul popor. Imigranţii români – şi toţi ceilalţi – au contribuit la puterea economică a ţărilor în care au ajuns. Teoria mea e următoarea: noi avem, în România, un avantaj enorm pentru că avem patru-cinci culturi aici. Ar trebui să profităm de asta: germani, unguri, romi, armeni, lipoveni – e o bogăţie colosală. Din cînd în cînd, pare o problemă uriaşă, dar nu e aşa. Ei, aici, în Franţa, de-asta au făcut Muzeul Imigraţiei, ei învaţă să valorifice această bogăţie. Nu sîntem naivi, întotdeauna vor fi probleme. Nu e paradisul pe pămînt. Eşti bogat, vor veni la tine. Dar tu eşti bogat pentru că, poate, tu l-ai exploatat pe ăla. Atunci, dă şi tu un pic înapoi, nu? Sîntem nişte vase comunicante, asta sîntem pe plan politic. Lumea trebuie să înţeleagă că, dacă am făcut construcţia asta europeană, lucrurile încep să se echilibreze.

Fantasticul normalităţii

Aveţi sentimentul că faptul că tinerii ies în stradă azi pe diverse cauze e un semnal că vor să rămînă în România?

Măcar le pasă. Dacă nu le-ar păsa, s-ar căra şi atît. E un semnal că le pasă. Acum să ştii că nu trebuie condamnaţi nici cei care au plecat. Un om este dator să-şi vadă de propriul destin. Asta e datoria lui. Dacă contextul îi permite ca destinul personal şi destinul ţării în care trăieşte să fie împreună, să coincidă – foarte bine. Dacă nu, eu cred că foarte mulţi dintre cei care au plecat ajută România, făcînd lucruri extraordinare sau doar lucruri mici, trăind undeva, ca român, în lume. E o Românie mult mai mare şi mult mai complexă decît pînă acum. Mi se pare că pe unde am mers – şi am mers peste tot –, am dat de familii tinere, extraordinar de interesante, normale. Să ne-nţelegem: nu conduceau Mercedes Benz, îşi făceau o viaţă normală, decentă, cu multe preocupări – fantastic! Am fost la Princeton, invitat de Asociaţia studenţilor români de la universitate. Acum trei zile am fost invitat, de Café des Roumains de la Paris, la o discuţie cu o comunitate de tineri.

Cum a fost?

Foarte interesant. Full house. Sală completă. O sută de oameni.

De ce-au venit?

Sînt interesaţi de situaţia din România. Au muncit enorm, duminică de duminică, pe subiectul Roşia Montană şi nu numai, au capitalizat şi i-au convins şi pe francezi să li se alăture. Sînt cauze care nu mai ţin de naţionalitate şi de etnicitate, ţin de o viziune asupra viitorului şi a planetei. Probabil că unii erau interesaţi de practica mea artistică. S-au îmbinat toate astea. A fost mai greu să vorbesc în franceză, eu am stat mai mult în ţări anglo-saxone şi am o bună practică a limbii engleze.

Ce e de făcut cu aceşti tineri care au venit la Café des Roumains sau aici, la Muzeul Imigraţiei, să vă întîlnească, să vorbească cu dvs., să-şi împărtăşească oful, şi pe care unii îi consideră instrumentalizaţi?

Noi nu trebuie să facem nimic. E povestea lor, să ştiţi. Ei trebuie să-şi facă viaţa lor. Generaţia asta care a apărut şi care are cuvînt în spaţiu public, cred că este extrem de interesantă. Puterea lor de organizare este fenomenală. Ei simt ceva. Dacă eu aş fi guvernul unei ţări unde există astfel de tineri, m-aş duce să-i ascult. Nişte tineri deştepţi şi care au curaj, ei nu se supără degeaba. Trebuie să aibă un motiv. Du-te şi vezi care e motivul. Ei sînt cei care vor guverna ideile, resursele, peste nişte ani. Nu cei care sînt anonimi, ăia vor fi marea masă şi vor sta sub pat, sub masă, orice s-ar întîmpla. Ăştia care au curaj şi, spun, ei vor conduce lumea. Bătrîne politician, du-te şi intră în colaborare cu ei, altfel o să pierzi puterea. E absolut simplu.

Europa, un destin comun

S-a împlinit destinul lui Dan Perjovschi?

Da, da. Imaginaţi-vă că sînt adus la Paris, ţinut în condiţii excelente ca să desenez pe geamurile unui muzeu, imaginaţi-vă chestia asta. (rîde) „Se sparie gîndul.“ E incredibil cîteodată. Eu nu vreau să profit, vreau să celebrez această libertate care mi se dă. De-asta sînt interesat să am discuţii cu tinerii. Contribuţia mea la proiectul comun numit UE şi la societatea contemporană e aceasta: eu am o experienţă, dintr-un sistem în altul, am un tip de libertate, am un tip de umor pe care le pot împărtăşi. Ăsta e destinul meu. Poate stilul meu de a desena nu e exact ceea ce lumea aşteaptă, artistic vorbind. Dar uite, acesta e un muzeu care a avut curajul să se deschidă foarte mult către arta contemporană. E un muzeu care are o expoziţie de bandă desenată despre imigraţie. Asta îţi dă o libertate. Nu sînt singurul artist rezident, pe lîngă mine mai sînt nişte muzicieni şi artişti în rezidenţă, care fac teatru, oamenii aceştia ţin muzeul în viaţă. Aţi văzut ce faţadă are, făcută în anii ’30... E un basorelief despre Franţa colonială. În dos, e o cu totul altă gîndire acum, o gîndire modernă, democrată. Acesta e destinul meu. Nu mai trebuie decît să-mi menţin nivelul.

Europa se construieşte cu sceptici şi cu optimişti. Ca artist, vă aşezaţi prin definiţie în categoria optimiştilor?

E o modă să critici Europa şi SUA şi, în general, cultura occidentală. Bineînţeles, e cultura dominantă în România. E binevenită critica, dar ea are nişte riscuri. Eu sînt un tip optimist în povestea asta. Dar condiţiile mă lasă să fiu optimist. Altcineva care vine aici şi trece prin nişte momente foarte dure, e subiectul unui act rasist, probabil că nu va fi aşa de optimist ca mine în ceea ce priveşte UE. În acelaşi timp, noi nu avem altă alternativă decît UE. UE este destinul nostru comun. Avem Arcul de Triumf la Bucureşti, avem strada General Berthelot. Noi trebuie să ne ridicăm la nivelul discursului de aici. Şi avem cu ce. Nu e un discurs pe care trebuie să-l înveţi pe de rost. Dar poţi învăţa din experienţa franceză, germană, luxemburgheză, malteză, şi putem da şi noi din experienţa noastră, pe care ei nu au avut-o. Ei n-au fost ocupaţi. De aceea se cheamă staţia de metrou „Stalingrad“. Dacă erau ocupaţi, era... Sankt Petersburg. (rîde)

a consemnat Cristina HERMEZIU

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.