Filmele anului 2013

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Filmele anului 2013 jpeg

Opt păreri critice despre filmele anului trecut – dacă vă conving şi nu le-aţi văzut încă, recuperaţi-le în 2014. Invitaţilor mei nu le-am propus un clasament, ci să aleagă cel mai bun film românesc şi străin al anului.

● Andrei GORZO

Din tot ce s-a proiectat în cinematografe româneşti de-a lungul anului 2013 – şi fără a pune la socoteală proiecţiile unice sau exclusiv festivaliere –, aş propune ca „film al anului“ Calul din Torino al lui Béla Tarr (Ungaria, 2011). Dintre premierele româneşti, „filmul anului“ este Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism (al lui Corneliu Porumboiu).

● Iulia BLAGA

Pentru mine, filmul străin al anului 2013 este Inside Llewyn Davis, nu (numai) din cauza motanului Ulysses, ci pentru că mi s-a părut unul dintre cele mai umane filme ale ultimilor ani. Inside Llewyn Davis e genul de film de care te îndrăgosteşti iremediabil din primele minute  – şi atunci, de ce să vrei să afli de ce? Spui despre bărbatul iubit că e frumos, înalt şi deştept – dar nu de asta îl iubeşti.

În schimb, Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism e un film pe care îl guşti la rece şi pe care, clar, nu îl mănînci cu mîna. Admir curajul lui Corneliu Porumboiu de a-şi urma drumul şi de a determina publicul să îl urmeze. Metabolism îi duce mai departe căutările, deşi influenţa maeştrilor (Antonioni, de pildă) e vizibilă. Filmul e atît de epurat şi de abstract, încît pare modern şi, în acelaşi timp, clasic – la fel ca supa foarte fierbinte, care pare rece.

● Cristi LUCA

Printre filmele pe care le-am văzut de mai multe ori anul trecut se află Inside Llewyn Davis şi Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism. Motivul nu e lipsa mea de curiozitate (sper), ci felul în care fiecare dintre ele mi-a lăsat senzaţia că e mai mult decît o simplă poveste spusă cu ajutorul imaginilor. Dacă primul dintre ele te poartă pe străzile New York-ului anilor ’60, urmărind un cîntăreţ de folk despre care nu poţi spune că va avea vreodată mai mulţi admiratori decît clienţii unei cafenele, cel de-al doilea te aduce într-un Bucureşti în care un regizor îşi ascunde fragilitatea şi nesiguranţa, printr-un comportament nevrotic, adeseori ridicol. Nu cred că Inside Llewin Davis e un film doar despre muzică şi destinul unui artist, aşa cum nu cred că Metabolism e numai despre regizor şi convenţiile cinema-ului. Ce le face să fie mai mult de-atît sînt momentele de pauză, în care umorul şi farmecul unor clipe (majoritatea de seducţie) par că nu ţin cont de temă. 

● Alexandra OLIVOTTO

Filme străine: Le passé şi The Act of Killing.
Le passé: de departe, cel mai bun scenariu al anului. Ar trebui să se inventeze un cuvînt pentru modul verbalo-vizual în care Asghar Farhadi reuşeşte să prindă spectatorul săpînd extrem de încet şi elaborat prin psihologia unui personaj.

The Act of Killing: e greşit ce spune Stalin: „Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică.“ La filmul acesta, genocidul e mai presus de orice estetic. Atît de ireal, încît dă în ficţional. Iar separarea morală a straturilor dă mult de lucru post-vizionare.

Filme româneşti: Poziţia copilului şi Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism.
Despre Poziţia copilului au curs multă cerneală şi multe plusuri – actori, scenariu, regie. Merită să adaug imaginea, singura care i-a fost contestată. Un lungmetraj atît de „talky“ nu se face din plan/contraplan, iar opţiunea Netzer – Butică de a prefera acel stil nervos de filmare, care reflectă vizual ping-pong-ul mintal pe care-l face spectatorul între poziţiile variilor personaje e extrem de adecvat unor schimburi verbale 100% conflictuale. Reperul moral există doar în interiorul conflictului – asta-mi comunică imaginea.

Însă revelaţia anului mi se pare Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism. Nu doar pentru că e prima portiţă care se întrevede din minimalismul neaoş şi, culmea, dă către experimentalism. Ci pentru că e un film care, avînd „carne“ pe el, îşi permite să ia la puricat scheletul unui film. Care îmi spune de ce mă duc la film. Care ia limbajul cinematografic, sincretic cum e el, şi îi tot elimină componente. Care, astfel, spune mai multe despre comunicare decît un tratat de semiotică.

● Anca GRĂDINARIU

Poziţia copilului, regia Călin Netzer. Am fost aproape sigură că va ajunge pe lista scurtă a Oscarurilor… Şi iată că, din nou, membrii Academiei au ignorat una dintre cele mai solide propuneri ale României. Poate că au găsit filmul prea ambiguu moral pentru gusturile lor. Dincolo de canavaua socială care expune o Românie privilegiată şi coruptă, care s-a obişnuit să cîştige mereu, în miezul filmului stă relaţia dominatoare, aproape patologică, dintre o mamă şi fiul ei. Luminiţa Gheorghiu e ca o forţă a naturii: scenă după scenă, ne mai revelează încă o faţetă a acestui personaj fascinant şi greu de fixat într-un tipar.

Before Midnight, regia Richard Linklater. Poate ardoarea supravieţui obligaţiilor şi compromisurilor pe care le presupune o relaţie de lungă durată? Before Midnight completează superb o trilogie despre pasiunea amoroasă şi dificultatea de a o întreţine. Céline şi Jesse, cele două jumătăţi ale unui cuplu iconic, ne arată din nou cît de captivanţi pot fi doi oameni frumoşi şi inteligenţi, vorbind coerent şi spumos despre nimicuri şi esenţiale, cînd sarcastico-defensivi, cînd trivialo-analitici, cînd punîndu-şi sufletul pe tavă. Îi urmăreşti cu respiraţia tăiată, chiar dacă haloul de exaltare tinerească s-a disipat, lăsînd loc blocajelor vîrstei mijlocii.

● Mihai CHIRILOV

Cel mai bun film străin: Gravity. Nu doar teribil de fluid, de emoţionant şi de captivant (remarcabil pentru un film – aproape – într-un singur personaj, un soi de Castaway în spaţiu), ci şi cea mai frumoasă metaforă despre vidul existenţial în care pluteşti după o tragedie, pînă cînd (îţi) revii – literalmente – cu picioarele pe pămînt. Dintre filmele văzute în festivaluri anul trecut, dar încă nedistribuite în România: Philomena. Regizorul Stephen Frears găseşte, numai el ştie cum, tonul ideal pentru această poveste – inspirată de un caz real – despre credinţă, represie, vinovăţie şi iertare.

În materie de film românesc, superlativele anului sînt: debutul lui Tom Wilson, Experimentul Bucureşti (linia dintre documentar şi ficţiune, dintre adevăr şi farsă, este pe cît de blurată este istoria recentă a României – de unde şi justeţea demersului curajos şi provocator al regizorului), interpretarea Luminiţei Gheorghiu din Poziţia copilului (fără cusur, deşi scenariul îi întinde, pervers, capcane la tot pasul, pînă la răvăşitoarea scenă de final) şi scurtmetrajul lui Radu Jude – O umbră de nor (o bombă cinică pe altarul credinţei la români). 

● Florin BARBU

Nu am dubii cînd spun că Only Lovers Left Alive este cel mai bun film pe care l-am văzut în 2013. Adică, dintre filmele văzute prima oară. N-am să spun decît că este un Jim Jarmusch rafinat fără să fie ostentativ şi elaborat fără să cadă în fandacsie. Cred că e potrivit să spun că este, aproape, ireal de frumos. Un film narcotic. Şi vorbim despre o pereche de vampiri contemporani, care intră în deficit acut de sînge şi care nu vor să apeleze la vechile şi rudimentarele obiceiuri ale strămoşilor. Căutaţi-l şi vedeţi-l neapărat. Pe ecran mare, dacă e posibil. De fapt, cel mai bun film pe care l-am văzut în 2013 au fost… două, şi le mai văzusem. Dar niciodată la cinematograf.

Doamnelor şi domnilor, fără nici un fel de explicaţii şi vorbe în plus, cele mai bune filme pe care le-am văzut anul trecut au fost, în ordinea cronologică a apariţiei lor, Duel (1971) şi E.T. the Extra-Terrestrial (1982), regizor Steven Spielberg.

Într-un an care ne-a răsfăţat cu 23 (parcă) de premiere româneşti, cele mai bune filme pe care le-am văzut au fost Baloane de curcubeu (1982), regia Iosif Demian, şi Poziţia copilului, regia Călin Netzer, 2013.

● Ileana BÎRSAN

Aleg pentru acest an două piese aparent bizare, care îmi reamintesc de faptul că se mai poate imagina şi crea cinema, şi pe calea maximei rezistenţe, fără tristeţi existenţiale facile şi fără fuşereli poleite estetic, mai pe scurt – filme seci şi inutile. Din ce au adus distribuitorii români în cinema, Faust al lui Alexander Sokurov îmi e cea mai apropiată piesă de cinema, chiar aşa, adaptare foarte liberă a clasicei poveşti. Dialogurile cunoscute deja sînt extrem de bine dinamizate şi fluidizate, într-o cinematografie care se prezintă precum un balet diafan în plin infern şi interpretate cu charismă aproape magnetică de tot ansamblul de actori. Pînă la urmă, unde nu există viziune, e mare plictis, tocmai de aceea aleg mocumentarul Experimentul Bucureşti, al lui Tom Wilson (ironic, nu?), filmul românesc al anului, deşi el nu a circulat prin cinematografe deocamdată. Cu curaj şi inteligenţă, şi nu infamie sau teribilism, Wilson a luat istoria autohtonă recentă, a întors-o pe dos precum o mănuşă şi a supus-o unui experiment, direct sub ochii noştri, cu bătaie lungă în memoria şi pe pielea spectatorilor.

pagină realizată de Ana Maria SANDU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.