Proza în mileniul III

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Proza în mileniul III jpeg

● Corpul T – revistă de literatură, nr. 1/2013.

Acesta este primul număr al revistei de literatură Corpul T, revistă editată de Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov, care apare după dispariţia lui Alexandru Muşina, cu Andrei Bodiu preluînd rolul de redactor-şef, iar cel mai consistent material este transcrierea discuţiilor Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, intitulat „Proza românească în mileniul III (2001-2013)“ şi ţinut anul trecut la Braşov.

Adrian Lăcătuş este cel care deschide colocviul, formulînd patru posibile direcţii de discuţii. Prima este legată de delimitarea temporală: „Putem discuta despre o relativă schimbare sau creare a unei tendinţe coagulante după anul 2000, dacă perioada de tranziţie de după ’90 a ajuns să se clarifice, să se epuizeze şi începe altceva sau, dimpotrivă, borna fundamentală rămîne cea a sfîrşitului lui ’89 şi sfîrşitul unei epoci – într-un sens politic şi social.“ Următoarele întrebări sînt legate de schimbările de fond petrecute în cîmpul prozei, deopotrivă privind creaţia – şi întrebarea probabil cea mai legitimă dintre toate: „Ce a apărut realmente nou şi semnificativ în termeni de prozatori noi, care au reuşit să se impună cu unul sau mai multe volume şi care este numitorul comun?“, dar privind şi mentalitatea creatoare – iar aici, terenul e mişcător pentru că aparţine presupoziţiilor şi speculaţiilor, şi nu mai are de-a face nici cu teoria, nici cu critica literaturii: „dacă există o proză gîndită de la început pentru un alt tip de public decît cel tradiţional al literaturii române, dacă structurile publicului s-au schimbat odată cu ale societăţii şi dacă există o literatură scrisă direct pentru a fi tradusă, exportată.“ În sfîrşit, a patra întrebare pusă pe tapet de Adrian Lăcătuş priveşte „direcţia underground a prozei româneşti, dacă există cărţi care circulă într-o periferie dinamică şi mai radicală a literaturii române, care fascinează mai degrabă publicul tînăr, şi dacă această direcţie este suficient de consistentă şi de constantă.“

Alex Goldiş vorbeşte despre un aşa-zis reviriment postminimalist, numind patru autori a căror literatură n-are însă prea multe în comun – Filip Florian, Florina Ilis, Sorin Stoica şi Lucian Dan Teodorovici (unde fantezistul Florian şi realistul Stoica scriu, de fapt, amîndoi în cheie minimalistă; Sorin Stoica, de altfel, mort în 2006, n-a mai prins nici un „post-“) – şi despre reinventarea generaţiei ’80, care, după Mircea Cărtărescu şi Mircea Nedelciu, „a dovedit că are nişte resurse superioare, extraordinare în proză şi că nişte prozatori care se ridicaseră pînă atunci la construcţii pe spaţii scurte, precum Horia Ursu sau Alexandru Vlad, au dat nişte romane foarte bune după 2000: Asediul Vienei şi Ploile amare au fost recunoscute drept nişte romane extraordinare. Iarăşi, Cristian Teodorescu, un optzecist specializat în proză scurtă, a dat un roman foarte bun: Medgidia, oraşul de apoi. Dacă vreţi, canonul s-a schimbat în interiorul generaţiei ’80, adică prozatorii marginali au revenit în centrul atenţiei cu nişte construcţii puternice.“ Din nou, e discutabilă dinamica descrisă de Alex Goldiş, în condiţiile în care Medgidia... e un roman scris pe spaţii scurte, Pupa Russa de Gheorghe Crăciun reprezintă un succes mai mare decît titlurile invocate, iar cea mai complexă construcţie romanescă aparţine, de departe, tot lui Mircea Cărtărescu, cu Orbitor.

Andrei Terian remarcă faptul că, dacă în poezie există, prin „Manifestul Fracturist“ al lui Marius Ianuş, din ’98, un punct de ruptură, în proză nu avem aşa ceva. Nu există programatic, dar există din punct de vedere editorial, ceea ce poate fi cu atît mai puternic, de vreme ce nu toată lumea poate îmbrăţişa un manifest, dar cu toţii vor fi influenţaţi de o politică editorială. Şi Andrei Terian are dreptate să vorbească despre „anul 2004 – anul în care Editura Polirom a lansat colecţia «Ego. Proză», care a reprezentat un important moment editorial, măcar pentru faptul că după ceva timp o editură românească s-a decis să reinvestească masiv în literatura autohtonă.“ La fel, are dreptate şi cînd spune că e greu de definit o nouă paradigmă în proză (există chiar „o ambiguitate istorică a definirii prozei româneşti“), aceasta putînd fi percepută „prin direcţii mai degrabă tematice decît retorice“: „Iarăşi, unul din paradoxurile foarte interesante ale prozei în raport cu poezia e următorul: deşi în aparenţă, în romane îndeosebi, nu am asistat la o ruptură, uzura formulelor mai vechi a fost mult mai rapidă.“ Mai remarcă Terian şi faptul că ficţiunea românească are foarte puţini cititori români, în raport cu literatura străină, şi că literatura română „nu a reuşit să-şi construiască o paraliteratură puternică pentru că – din punctul meu de vedere şi nu numai al meu – una din condiţiile de a avea o literatură puternică este aceea de a avea şi o paraliteratură puternică. Este foarte important şi rolul genurilor mai mult sau mai puţin comerciale.“     

Caius Dobrescu găseşte drept explicaţie pentru această stare de fapt un anumit „deficit de modernitate“, adică lipsa unei clase de mijloc care să asigure consumul cultural, dar ce mi se pare şi mai important în intervenţia lui este observaţia (făcută şi de mine cu ocazia unei anchete din Suplimentul de cultură) că în cultura română lipseşte motivaţia morală „de a confrunta societatea în care trăim cu tot felul de probleme importante, grave, care ţin de prezentul, dar în egală măsură de trecutul şi de viitorul ei. A folosi literatura nu neapărat pentru a da soluţii morale – probabil că aici sîntem cu toţii de acord că ea nu e foarte eficientă –, dar măcar ca să te facă atent asupra complexităţii situaţiilor morale, a dificultăţii de a lua decizii morale în condiţii de incertitudine. Există probleme majore în societatea asta, cum ar fi, de pildă, problema identităţii naţionale, problema naţională, problema dintre români şi unguri, care este rampantă – de cîte ori apare cîte o mică tensiune descoperim aceleaşi clişee sulfuroase care ies la suprafaţă.“ Caius Dobrescu mai vorbeşte, la fel de pertinent, şi despre slaba „recuperare a unui spirit regional sau naţionalist, pur si simplu“: „Trăim într-o ţară care la un capăt dezgroapă morţii să le mănînce inima să se apere de strigoi; la celălalt capăt, unii iau parte la experimentul cu ciclodromul de la Berna (e vorba, probabil, de acceleratorul de particule de la Geneva – n.m.). Totuşi, această diversitate de viziuni despre lume nu a fost pusă într-o ecuaţie care să facă un pas către agregare – fiindcă diversitatea e bună, dar trebuie şi articulată –, asta ar putea să fie o funcţie a literaturii. Şi-o îndeplineşte ea? Există vreo evoluţie în acest deceniu?“

Dan Ţăranu coboară discuţia şi se răfuieşte puţin cu criticii literari, inventîndu-mi, cel puţin mie, un păcat: „Marius Chivu şi Paul Cernat se declarau scîrbiţi de mizerabilism, pe care nu l-au definit. Aceiaşi critici care în 2004 se declarau scîrbiţi, acum sînt foarte entuziasmaţi: Călin Torsan şi un cristian i-au plăcut foarte mult lui Paul Cernat, deşi formula asta mizerabilist-biografist-autenticistă era de mult epuizată – după părerea aceloraşi critici – şi în 2004 nici nu ar fi trebuit să existe.“ Mai întîi, şi eu, şi Paul Cernat nu doar i-am recenzat, dar i-am şi prefaţat la vremea lor pe aşa-zişii mizerabilişti, Dan Ţăranu părînd să confunde critica cu scîrba. Apoi, dat fiind că am scris despre toate cărţile lui Călin Torsan – pe care eu nu-l definesc drept mizerabilist etc., ci îl văd ca pe un minimalist tragic în roman (singurul de la noi) şi un fantezist absurd-livresc în povestiri –, nu pricep despre ce anume vorbeşte Dan Ţăranu.

O altă intervenţie ciudată are şi regretatul Alexandru Muşina: „Faptul că se citeşte puţină literatură română mainstream şi de consum se datorează inclusiv revistelor literare, pentru că eu citesc cu stupefacţie în Dilemateca, în Observator cultural etc., cîte cinci-şase cronici la traduceri şi cîte una, maximum două cronici la cărţi româneşti.“ Aceasta fiind, de altfel, proporţia apariţiilor editoriale de pe piaţa românească, dar să trecem mai departe.

Angelo Mitchievici face o paralelă între minimalismul realist al prozei douămiiste şi regizorii Noului Val Românesc, care ar fi învăţat din formula prozei lui Nedelciu, şi ridică o problemă foarte, foarte interesantă: „Înclin să îi dau dreptate lui Caius Dobrescu, există anumite dispozitive culturale, un mod de a gîndi literatura, şi nu trebuie să fii filozof pentru asta. Filozofii pot să eşueze lamentabil cînd scriu literatură şi, evident, şi literaţii, cînd încearcă să facă filozofie acolo unde nu este cazul. Înclin să cred că lipseşte acel roman care să aibă o viziune şi cred că, în bună măsură, filmul românesc, mai precis Noul Val Românesc, oferă nu o reţetă, ci, mai degrabă, un orizont de posibilitate.“

Multe lucruri s-au zis în această dezbatere, şi mai multe au rămas nespuse (fireşte că nu puteau fi invocaţi toţi, dar din exemplificările vorbitorilor lipsesc nume importante, şi fără legătură cu minimalismul, pentru proza ultimului deceniu: Răzvan Rădulescu, Ovidiu Verdeş, Ana Maria Sandu, Marin-Mălaicu Hondrari ş.a.); cert e că există prea puţine ocazii de a dezbate public literatura română şi astfel de colocvii ar trebui să se întîmple mai des.

Altfel, după topurile dedicate de Corpul T romanelor şi volumelor de poezie românească apărute din 1990 pînă astăzi (ambele „adjudecate“ de Mircea Cărtărescu, cu Orbitor şi Levantul), de data aceasta, 20 de critici literari (din o sută invitaţi), printre care şi subsemnatul, se încumetă să răspundă invitaţiei revistei şi stabilesc un (discutabil) top al celor mai buni poeţi sub 35 de ani:

1. Claudiu Komartin; 2. Radu Vancu; 3. Teodor Dună; 4. Dan Sociu; 5. Andrei Dosa; 6. Ştefan Manasia; 7. Ruxandra Novac; 8. Aleksandar Stoicovici; 9. Matei Hutopila; 10. Elena Vlădăreanu; 11. Alex Văsieş; 12. Ionuţ Chiva; 13. Rita Chirian; 14. Ecaterina Bărgan; 15. Marius Conkan; 16. Cosmin Perţa; 17. Crista Bilciu; 18. Bogdan Coşa; 19. Oana Cătălina Ninu; 20. Ofelia Prodan.

Pentru mai multe lucruri de citit, intraţi pe corpult.wordpress.com.

Foto Ioana Bîrdu

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.