Confruntarea

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
Confruntarea jpeg

● Blackbird de David Harrower; regia: Andrei şi Andreea Grosu; scenografia: Vladimir Turturică; cu: Florina Gleznea, Constantin Cojocaru. Unteatru.

Să încercăm un exerciţiu de imaginaţie: cum ar decurge confruntarea dintre victima unui abuz sexual şi agresorul ei, la 15 ani de la incident, suficient timp cît să se decanteze gîndurile şi emoţiile? În piesa lui David Harrower, circumstanţele sînt clare: au fost cel puţin două infracţiuni – corupere de minori şi răpire –, victima, minoră la vremea faptei a devenit majoră, agresorul şi-a ispăşit pedeapsa şi şi-a refăcut viaţa. Dacă privim infracţiunea ca pe un element de dezordine socială, plata către societate s-a executat. Ce se întîmplă însă la nivel individual, cu cei doi actanţi? Cum se produce repararea prejudiciului psiho-afectiv pentru victimă şi agresor?

Pentru Blackbird (produsă în premieră absolută în 2005, de către Festivalul Internaţional de la Edinburgh, în regia lui Peter Stein), David Harrower s-a inspirat din cazul unui puşcaş marin american, care a cunoscut în mediul online o adolescentă britanică de 12 ani, pe care a convins-o să plece cu el. Cei doi au fost găsiţi după cinci zile, timp în care au avut relaţii sexuale. Pe bărbat, aventura l-a costat patru ani şi jumătate de închisoare în Marea Britanie şi încă 11 ani în Statele Unite. Cum a plătit fata acest episod din viaţa ei nu se ştie, dar asta încearcă să imagineze dramaturgul scoţian în Blackbird, unde ficţionalizează cazul real şi schimbă biografia protagoniştilor. Personajele lui, Ray şi Una, sînt vecini, interacţiunea lor se realizează fără premeditare, fuga durează o noapte, din cauza căreia Ray va fi privat de libertate cîţiva ani şi va purta un stigmat care îl determină să îşi schimbe numele, oraşul, serviciul, să înceapă o viaţă nouă, din care acest moment „de rătăcire“ să fie şters. Dar se pot curăţa, pe lîngă biografie, şi psihicul, afectul, memoria?

Una a crescut în acelaşi oraş, în aceeaşi casă, expusă curiozităţii celorlalţi. Aceasta este una dintre dilemele cazului: victima poate fi menţinută în acelaşi mediu, unde i se pune o etichetă şi suportă reacţiile aferente, sau trebuie mutată, pentru a i se permite să uite? Sînt zeci de decizii care trebuie luate într-o astfel de situaţie, şi David Harrower le pune în discuţie.

Este esenţial să fie definită „aventura“. A fost abuz? Da, unul psihic, prin manipulare, nu prin forţă fizică, iar asta complică demarcaţia dintre bine şi rău, confuzează modul de raportare al fiecăruia dintre actanţi la actul în sine, întrucît se amestecă sentimente şi atitudini contradictorii. Marea întrebare a lui David Harrower este dacă iubirea ar fi putut fi posibilă în asemenea circumstanţe. Desigur, ar fi fost o poveste în stilul Lolitei lui Nabokov, cu o pronunţată componentă patologică, dar poate fi dragostea definită cu precizie, subsumată unor limite riguros determinate, are nişte reguli absolute, sînt tipare în absenţa cărora nu există? Cine poate spune că această poveste terifiantă nu este una „de dragoste“? Care sînt limitele acceptabilităţii (nu ale decenţei sau moralei), în interiorul cărora poate fi definită iubirea?

O introducere atît de lungă despre subiectul piesei a fost necesară, întrucît textul este generator de dezbateri, iar regizorii Andreea şi Andrei Grosu au decis să facă acest lucru explicit în spectacolul lor. Spaţiul utilizat este cel al foaierului de la Unteatru, foarte mic (de altfel, nici sala de spectacol nu este mai mare decît o sufragerie de bloc), în care spectatorii sînt plasaţi pe trei laturi, în proximitatea actorilor. Ţesătura de acuzaţii şi explicaţii se desfăşoară sub directa observare a publicului, care resimte aproape fizic inconfortabilitatea discuţiei. Într-un minimalism absolut – două personaje şi un decor elementar şi funcţional –, conversaţia scormoneşte într-un trecut dureros, iar dezvăluirile reciproce nu limpezesc apele – dimpotrivă. Ataşamentul victimei faţă de agresor este o sursă în plus de mister şi subiect de psihanaliză. Femeia se confruntă nu numai cu o confuzie a propriilor emoţii, ci şi cu refuzul bărbatului de a-şi justifica fapta. În lipsa unei confruntări oneste, se poate vorbi doar despre falsă iertare şi despre iluzia eliberării. Ea încearcă să-şi clarifice sentimente contradictorii – teamă, afecţiune, ruşine, umilinţă, curiozitate, furie –, dar el este rezervat, intenţiile şi motivaţiile sale rămîn incerte, inclusiv suspiciunea unei dereglări patologice.

Spectacolul se bazează pe abilitatea celor doi actori, Florina Gleznea şi Constantin Cojocaru, de a crea două personaje profund suferinde, captive într-o urzeală de fragilităţi psihice şi emoţionale. Florina Gleznea (tînără actriţă de forţă, cunoscută prin rolurile din două piese ale lui Edward Albee – Cui i-e frică de Virginia Woolf, regia Mariana Cămărăşan, şi Trei femei înalte, în regia Andreei şi a lui Andrei Grosu) conturează un personaj nesigur, care a acumulat frustrări şi furie, pe care le-ar dori sublimate în dragoste. Pentru Una, a crede că tot coşmarul prin care a trecut a fost generat de o iubire neînţeleasă ar face lucrurile acceptabile. Florina Gleznea îi refuză personajului o vulnerabilitate care l-ar slăbi, preferă să îi reprime angoasele, trădate doar de cîte un gest nervos, de jocul de-a pusul/scosul pantofilor sau de pregătirea picnicului ad-hoc. Una porneşte deopotrivă un rechizitoriu şi un exerciţiu terapeutic de verbalizare a traumei, dar clachează în demersul său. Constantin Cojocaru creează un caracter misterios, dubios în refuzul său de a-şi exprima intenţiile, vizibil incomodat că i se cere, încă o dată, să plătească. Actorul forţează un pic limitele personajului, îl face vag amnezic, un pic pierdut în identitatea falsă pe care şi-a creat-o. Există un defazaj între cele două personaje – în timp ce Una este în mod vizibil marcată de trecut, Ray este total absorbit de noua sa viaţă. În asta constă, de fapt, şi eşecul confruntării lor.

În ultimul an, Unteatru a devenit un loc de neocolit în Bucureşti. Cu texte din dramaturgia modernă şi contemporană, montate în regii inteligente şi jucate excelent, micul teatru independent din Calea Victoriei face dovada unui bun-simţ artistic şi managerial deopotrivă, şi a unei încăpăţînări că se poate face artă în condiţii precare. Sper să-şi păstreze bunul-simţ, iar de încăpăţînare să nu mai fie nevoie.

Oana Stoica este critic de teatru.

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit