Cîntec bressonor de dreyeri

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Cîntec bressonor de dreyeri jpeg

● Camille Claudel, 1915 (Franţa, 2013), de Bruno Dumont.

La standardele autorului francez Bruno Dumont, Camille Claudel, 1915 poate trece drept un film aproape neconfruntaţional. Dintre filmele lui precedente, cel mai scandalos rămîne Twentynine Palms (2003) – o reprezentare a existenţei umane la nivelurile ei cele mai brute, cu acte nesimulate de rut bestial, cu violenţe izbucnite din senin şi cu implicaţia că alte niveluri nu există. Alte filme de-ale acestui ateu declarat (şi ex-prof de filozofie) se prezintă, însă, ca nişte opace parabole (simili-)religioase: fără a se dispensa neapărat de reprezentări proiectate-în-plină-moacă ale sexualităţii şi violenţei, Humanité (1999), Hadewijch (2009) sau Hors Satan (2011) pot şoca, în egală măsură, prin scoaterea ca din pălărie a unor evenimente narative din categoria miracolelor şi a epifaniilor, cu o nonşalanţă care a suscitat trimiteri la mari filme de Dreyer (Ordet) şi Bresson (Pickpocket). Mai ales acesta din urmă e adesea invocat ca reper pentru recursul lui Dumont la actori neprofesionişti („modele“, cum îi numea Bresson, vorbind ca un pictor) şi pentru cristalinitatea cu care selectează şi sculptează sunete de ambianţă. Asta cu toate că, la Dumont, abstractizarea bressoniană e adesea contrabalansată de ceva asemănător cu ceea ce înţelegea Bazin prin realism – cît mai acuta sensibilizare a spectatorului la senzorialitatea „fiinţării în lume“. Camille Claudel, 1915 e un Dumont relativ convenţional, în măsura în care e un film de epocă despre figuri istorice reale, dominat actoriceşte de o divă (Juliette Binoche) şi stilizat regizoral într-o notă mai academică (e.g. încăperi iluminate după modelul unor picturi olandeze) decît nota lui obişnuită. Şi, deşi e minimalist (dacă nu de-a dreptul inert) în dramatizarea evenimentului istoric inspirator – o vizită de-a scriitorului catolic Paul Claudel (Jean-Luc Vincent) la azilul de nebuni unde-şi internase, în 1913, sora sculptoriţă (Binoche) –, antagonismele şi opoziţiile schiţate aduc a banalităţi. Pe de altă parte, ele nu se conturează destul de apăsat pentru a putea fi denunţate ca atare fără ezitări: suspect de simplism, filmul e totuşi evaziv.

Aşa cum se prezintă personajul Camille, acesta poate fi luat, cel puţin pînă la un punct, drept un model standard de martiră feministă: o artistă redusă la tăcere de patriarhat (reprezentat nu doar de fratele ei, ci şi de absentul Rodin, a cărui amantă fusese). Deşi e năucă, scofîlcită şi în general băbită, deşi insistă să-şi gătească singură, de frica otrăvirii, iar despre mîrşăviile unor de-alde Rodin perorează în termeni oarecum vagi, astfel încît e greu de reconstituit ce s-a întîmplat de fapt (prezentul filmului e umplut de vizita lui Paul, iar trecutul e descărnat, subnutrit din punct de vedere anecdotic), e clar că eroina e abuziv ţinută la azil, printre hăuliri, rictusuri ştirbe şi bărbii băloase. Nu că tovarăşele ei ar fi mai „nebune“: dacă eroina pare să fi fost internată după o cădere nervoasă, celelalte rezidente ale azilului (care funcţionează în incinta unei mănăstiri catolice din munţi, cu doctori omenoşi, maici inimoase şi o lumină naturală splendidă) sînt persoane cu dizabilităţi (sau iregularităţi) cognitive. Folosirea în rolurile lor a unor persoane cu dizabilităţi reale – o sursă perenă de polemici deontologice – asigură componenta scandaloasă obligatorie la Dumont, dar, cu tot cu inevitabilele suspiciuni de exploatare, discriminarea e una pozitivă, chiar dacă într-o cheie nu atît progresistă, cît tradiţional-sentimentalistă. Efuziunea de evlavie a eroinei, la vestea că ilustrul ei frate urmează s-o viziteze (asigurînd singurul eveniment narativ major al filmului), e simultană cu izbucnirea de bucurie tot (aparent) religioasă, dar dezinteresată (deci superioară spiritual?), a unei alte „nebune“. Într-o altă secvenţă, autoabsorbita Camille (ale cărei relaţii cu Rodin au încetat de 20 de ani) asistă la repetiţia unei scenete despre Don Juan, jucate de două tovarăşe; iniţial zîmbeşte, apoi chicoteşte, apoi plînge, pentru ca pînă la urmă să bruscheze o mereu prietenoasă femeie cu sindrom Down. Dar, în pofida ocazionalilor spini de felul ăsta, a backstory-ului ei fluu şi a convingerii că persecutori oculţi vor s-o otrăvească, puterea protagonistei de a stîrni empatie e considerabilă pe lîngă a fratelui ei, care intră în scenă vorbind ca din cărţi despre credinţa lui religioasă şi o ţine tot aşa, cu o exaltare rece, neatrăgătoare (nu-l ajută nici ochii spălăciţi, mustaţa necochetă sau forma de lună plină a feţei), care nu lasă loc pentru prea multă tandreţe frăţească. Singura nuanţă de aşa ceva apare după încheierea vizitei la Camille, cînd, de vorbă cu doctorul, Paul îşi exprimă compasiunea pentru condiţia surorii lui, punînd-o pe seama refuzului lui Rodin de a o lua de soţie. E singurul accent lăsat de Dumont să rupă monotonia recitalului evlavios al lui Paul, care umple aproape solo ultimul act al unei drame fie inerte, fie dedramatizate bressoniano-dreyerian, „golită“ fie pentru a oferi un receptacol transcendenţei, fie pentru a camufla nişte schematisme banale (feminism facil, clişeul nebunului sfînt), lipsită sau nelipsită de bună-credinţă în reprezentarea unor moduri de a locui (sau de a tînji după locuirea) în stări de graţie. Bref, obişnuitele incertitudini provocate de un nou Dumont, plus Binoche, minus senzaţionalismul. 

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.