Ioana TAMAŞ

Sponsorizarea se poate rezuma ca un act de vînzare a unei proprietăţi, deţinute de organizaţia de cultură, către compania compatibilă cu profilul său şi interesată de oferta propusă. Raţiunile întotdeauna vor gravita în jurul comunicării de brand şi a consolidării business-ului.

Studiul de caz central pentrul textul și montarea Gianinei Cărbunariu a fost comuna Pungești și miscarea de rezistență creată de localnici împotriva companiei Chevron, protejată de autoritățile statului. Totul a fost documentat, construit prin interviuri, muncă de teren și depășirea perimetrului artistic.

Nu aş vorbi despre principiul arm’s length dacă nu aş şti cît de puţin vehiculat este în România, ce parcurs glorios a avut în jurul lumii şi în ce punct ne aflăm astăzi cu Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Că un Minister al Culturii e responsabil de politica culturală a unei ţări intră în categoria „toată lumea ştie că...“ Aşa s-a şi născut politica culturală, de fapt: prin desprinderea artelor de structurile cu valenţe în primul rînd educaţionale şi poziţionarea lor în departamente sau instituţii de sine stătătoare, sub oblăduirea statului.

Artele par să se descurce și singure, fără ajutorul statului.

Florica Prevenda este un artist atipic.

"Dacă Răzvan Popovici nu ar fi fost crescut și educat în Germania, festivalul nu ar fi avut un nivel atît de înalt. Se vede că e occidental", mi-a spus o doamna absolut remarcabilă la concertul de deschidere SoNoRo de la Palatul Controceni.

Anunțat ca „o lucrare de pionierat”, drept „primul studiu care face un bilanț al evoluției artei românești după 1989”, X:20 se poziționează în șirul analizelor retrospective a celor două decenii și mai bine scurse de la momentul ’90.

Continuînd articolul privind managementul instituțiilor publice de cultură, așa cum se înfățișează el după modificările din vara anului 2013, reiau inventarierea celor mai importante prevederi, exact de unde am rămas

În vara acestui an au fost propuse și adoptate modificări ale cadrului de desfășurare a managementului instituțiilor publice de cultură din România. Proiectul de Ordonanță de Urgență nu a făcut mare vîlvă în sectorul cultural, ci a trecut mai degrabă neobservat, ca și cum nu ar fi fost de interes decît pentru cei din conducere.

Pentru că excepţia culturală vizează în principal cinematografia şi audiovizualul, e important de înţeles că implicarea guvernului în susţinerea filmului s-a făcut din raţiuni complet diferite, care iarăşi despart fundamental cele două spaţii.