La un braţ distanţă de Ministerul Culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
La un braţ distanţă de Ministerul Culturii jpeg

Nu aş vorbi despre principiul arm’s length dacă nu aş şti cît de puţin vehiculat este în România, ce parcurs glorios a avut în jurul lumii şi în ce punct ne aflăm astăzi cu Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Pentru asta, mă întorc la început de secol XX în Marea Britanie, la John Maynard Keynes şi la grupul de tineri intelectuali londonezi – Bloomsbury Group. Era o perioadă în care politica culturală nu se formase încă, dar dezbaterile asupra poziţiei statului în raport cu actul creator, artist şi opera de artă erau în toi. Mai mult, ideologiile de extremă dreaptă şi stîngă începeau să prindă contur în interiorul Europei, folosind cultura ca principală armă de propagandă, instrumentalizînd-o în scopuri politice cu valenţe morale. Marea Britanie oscila între realitatea continentală şi cea de peste Ocean, adică între modelul artei subvenţionate direct de către stat şi arta lăsată la bunăvoinţa sponsorului, ambele fiind, de fapt, de evitat.

Bloomsbury Group – din care făceau parte John Maynard Keynes, Virginia Woolf şi mulţi alţi intelectuali, filozofi, artişti, critici de artă, psihologi ş.a.m.d. – s-a opus celor două direcţii şi a dezvoltat un al treilea tip de arhitectură, punînd în prim-plan munca artistului şi specificul creaţiei. Filozofia asupra artei şi a relaţiei stat – cultură, în care Keynes s-a format, a fost categoric îndreptată împotriva etatizării culturii. Grupul Bloomsbury dezavua birocratizarea administraţiei culturale şi subvenţionarea nemijlocită a artelor, aşa cum se populariza deja în regimurile totalitare. Pledau pentru investiţia publică în cultură, însă menţinînd iniţiativele şi formaţiunile private. Reproşul adus instituţiilor publice de cultură subordonate unor autorităţi politice era acela că sfîrşesc prin a încuraja şi promova mediocritatea artistică. Statul modern era considerat un patron prost, din trei motive: era propagandistic, se aşteapta ca artiştii să satisfacă o majoritate vulgară şi needucată, sau făcea compromisuri (Robert Hewison). În viziunea membrilor Bloomsbury, era important ca arta să fie liberă, artistul să lucreze pentru el, şi nu pentru scopuri dictate de nişte oficiali, iar selecţia să nu fie realizată de aceiaşi oameni şi în nici un caz de către funcţionari publici. De aceea, un minister al culturii era categoric respins. Viziunea Grupului începe să fie implementată din 1942, cînd Keynes preia conducerea Comitetului pentru Încurajarea Muzicii şi Artelor pe care îl transformă, în 1946, în actualul Arts Council – o structură cvasi-independentă în raport cu birocraţia statului şi cu imixtiunea politică, care îşi propune să-i asiste pe artişti cu fonduri, clădiri şi alte facilităţi. În anii ’70, această distanţare a instituţiei finanţatoare de guvern şi distribuirea resurselor prin comisii alese, şi nu prin funcţionari publici, a primit denumirea de arm’s length principle.

Principiul a dezvoltat o adevărată carieră internaţională nu numai în Europa, dar şi în SUA, Canada şi Australia. Regulile lui de bază erau: 1. organismul să fie semiautonom şi să îşi stabilească politicile culturale proprii; 2. finanţarea să se realizeze prin concurs de proiecte; 3. evaluarea să aparţină unor comisii de evaluatori specializaţi în domeniul în cauză şi 4. singurul criteriu care ar trebui luat în considerare este cel artistic, nu impactul social, nu obiective politice declarate sau nedeclarate (Christopher Madden).

Ţările din fostul bloc comunist au aspirat, după 1990, să poată introduce principiul şi să se poziţioneze „la un braţ distanţă“ de factorul politic. Modelul Arts Council (Marea Britanie) şi National Endowment for the Arts (SUA) au fost preluate entuziast, însă adaptate specificului local: nu s-a renunţat la ministerele culturii, nu s-a renunţat la subvenţionarea necondiţionată a instituţiilor publice, dar s-a acordat independenţă independenţilor, adică celor fără finanţare directă de la guvern. Modul de funcţionare a fost fie unul pozitiv, ca în Ungaria, pînă în 2010, fie fluctuant şi aproape fără impact, ca în Bulgaria.

România a importat principiul arm’s length în 1998, prin crearea Fondului Cultural Naţional. Ministerul Culturii era un mare admirator al practicilor britanice, în acea perioadă. Nu s-a introdus ca atare, ci cum s-a putut: încorporat tot Ministerului Culturii şi fără personalitate juridică. În 2005, în schimb, organismul s-a autonomizat şi a devenit Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). A fost o reuşită de conjunctură politică, ca una dintre cel mai rapid înfiinţate instituţii din România – în numai cîteva zile. Timp de opt ani, AFCN a încercat să impună în România un alt mecanism de finanţare, pe bază de proiecte, şi un proces mult mai transparent decît se practica pînă atunci. Şi, cel mai important, venea ca o soluţie salvatoare pentru independenţi, care nu se bucurau de prea multe variante de funcţionare. Cu toate problemele sale, AFCN-ul instaura puţină normalitate în administrarea şi dinamica culturală, contrabalansînd, chiar dacă minuscul, instituţiile greoaie subvenţionate de stat.

Dar, ca să ajungem unde doare cel mai puternic. Din 2015 e posibil ca AFCN să nu mai existe. Şi nici umbra sa de arm’s length. Pe 20 ianuarie 2014, s-a anunţat, în cadrul unei întîlniri publice cu operatorii culturali, că instituţia e posibil să rămînă fără resurse de funcţionare, din moment ce fondurile direcţionate de Loteria Naţională au fost eliminate din schemă (un mecanism de colectare de bani asociat, la rîndul său, cu principiul arm’s length). Aşa că micul braţ distanţă faţă de politic, pentru sprijinirea măcar a independenţilor, poate fi şters; se revine la cum se făceau lucrurile pînă în 2005 sau înainte de 1990. Iar în final, tot politicul va decide.

Ioana Tamaş este dr. în teatru, titlu obţinut în 2013 cu o lucrare despre Politicile culturale în teatrul din spaţiul central şi est-european; cofondatoare a asociaţiei MetruCub – resurse pentru cultură (www.m3culture.ro) şi antreprenor cultural.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Insula Sifnos din Arhipelagul Cicladelor în Marea Egee Grecia Colaj Discover Greece
Top 10 insule grecești. Ce locuri detronează Santorini, Mykonos sau Creta
Top 10 insule grecești pentru 2025: Santorini și Mykonos sunt detronate de insule-surpriză precum Naxos, Milos și Sifnos. Descoperă destinațiile autentice ideale pentru vacanța ta.
dureri de spate foto unsplash jpg
Soluția pentru durerile cronice de spate, neașteptat de simplă. Rezultatele studiului i-au surprins până și pe savanții de la Cambridge
Un studiu clinic recent a arătat că soluția pentru durerile cronice de spate, care terorizează milioane de oameni, ar putea fi mai la îndemâna pacienților decât se credea până acum.
Luptător Hamas   armistițiu februarie FOTO EPA EFE jpg
Hamas, luptă de supraviețuire în Fâșia Gaza. Dezvăluiri despre situația disperată a grupării
Confruntată cu deficit de comandanți, deprivată de rețeaua sa extinsă de tuneluri și nesiguranța privind sprijinul aliatului său, Iranul, Hamas se luptă să supraviețuiască în Gaza în fața clanurilor locale rebele și a presiunii militare israeliene neobosite.
Hacker rus rețeaua cibernetică Conti FOTO via El Pais jpg
Hackerul rus misterios din spatele rețelei Conti. Organizația avea birouri fizice și plătea bonusuri de performanță
O amplă operațiune internațională a poliției cibernetice l-a identificat pe liderul rețelei Conti, aflată în spatele celor mai distructive programe de tip ransomware din ultimii ani. Este vorba de hackerul rus Vitali Nikolaevici Kovalev, în vârstă de 36 de ani.
Așa arată gândacul din care se obține colorantul alimentar numit carmin sau E120 FOTO Wikipedia
Gândacul zdrobit care a colorat întreaga Europă. Cum a revoluționat moda și arta o insectă din America Centrală
Un gândac din America Centrală a cucerit întreaga Europă. Multe din marile creații artistice ale Renașterii s-au datorat pigmenților obținuți din această insectă.
antartica foto pixabay
Descoperiri uimitoare pe cel mai puțin cunoscut continent al Terrei. Lumea secretă de sub ghețurile Antarcticii
În Antartica, unul dintre cele mai dure și neprimitoare continente, sub un strat gros de gheață specialiștii au identificat o lume dispărută. Este un peisaj incredibil întins pe o suprafață uriașă, cu elemente geografice la care nimeni nu s-ar fi așteptat într-o lume înghețată.
cancer   foto pixabay PDPics jpg
Dependențele pe care le ignorăm, dar care cresc riscul de cancer
Deși alcoolul și țigările sunt cele mai cunoscute că pot cauza probleme de sănătate pe termen lung, experții avertizează că și alte tipuri de dependențe pot crește riscul cancerului.
Calendar 29 iunie: 1819   S a născut revoluționarul Nicolae Bălcescu jpeg
29 iunie: Ziua când s-a născut Nicolae Bălcescu, conducător al Revoluției române de la 1848
Pe 29 iunie s-a născut Nicolae Bălcescu, exponentul unei generaţii remarcabile din istoria românilor. Tot pe 29 iunie s-a adoptat prima Constituție a României.
Paul Stănescu FOTO Mediafax
Paul Stănescu neagă plecarea la Curtea de Conturi: rămâne în partid să formeze noua generație din PSD
Secretarul general al PSD, Paul Stănescu, a declarat sâmbătă că nu a cerut și nu a acceptat nicio funcție, respingând speculațiile privind o posibilă plecare la Curtea de Conturi.