La un braţ distanţă de Ministerul Culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
La un braţ distanţă de Ministerul Culturii jpeg

Nu aş vorbi despre principiul arm’s length dacă nu aş şti cît de puţin vehiculat este în România, ce parcurs glorios a avut în jurul lumii şi în ce punct ne aflăm astăzi cu Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Pentru asta, mă întorc la început de secol XX în Marea Britanie, la John Maynard Keynes şi la grupul de tineri intelectuali londonezi – Bloomsbury Group. Era o perioadă în care politica culturală nu se formase încă, dar dezbaterile asupra poziţiei statului în raport cu actul creator, artist şi opera de artă erau în toi. Mai mult, ideologiile de extremă dreaptă şi stîngă începeau să prindă contur în interiorul Europei, folosind cultura ca principală armă de propagandă, instrumentalizînd-o în scopuri politice cu valenţe morale. Marea Britanie oscila între realitatea continentală şi cea de peste Ocean, adică între modelul artei subvenţionate direct de către stat şi arta lăsată la bunăvoinţa sponsorului, ambele fiind, de fapt, de evitat.

Bloomsbury Group – din care făceau parte John Maynard Keynes, Virginia Woolf şi mulţi alţi intelectuali, filozofi, artişti, critici de artă, psihologi ş.a.m.d. – s-a opus celor două direcţii şi a dezvoltat un al treilea tip de arhitectură, punînd în prim-plan munca artistului şi specificul creaţiei. Filozofia asupra artei şi a relaţiei stat – cultură, în care Keynes s-a format, a fost categoric îndreptată împotriva etatizării culturii. Grupul Bloomsbury dezavua birocratizarea administraţiei culturale şi subvenţionarea nemijlocită a artelor, aşa cum se populariza deja în regimurile totalitare. Pledau pentru investiţia publică în cultură, însă menţinînd iniţiativele şi formaţiunile private. Reproşul adus instituţiilor publice de cultură subordonate unor autorităţi politice era acela că sfîrşesc prin a încuraja şi promova mediocritatea artistică. Statul modern era considerat un patron prost, din trei motive: era propagandistic, se aşteapta ca artiştii să satisfacă o majoritate vulgară şi needucată, sau făcea compromisuri (Robert Hewison). În viziunea membrilor Bloomsbury, era important ca arta să fie liberă, artistul să lucreze pentru el, şi nu pentru scopuri dictate de nişte oficiali, iar selecţia să nu fie realizată de aceiaşi oameni şi în nici un caz de către funcţionari publici. De aceea, un minister al culturii era categoric respins. Viziunea Grupului începe să fie implementată din 1942, cînd Keynes preia conducerea Comitetului pentru Încurajarea Muzicii şi Artelor pe care îl transformă, în 1946, în actualul Arts Council – o structură cvasi-independentă în raport cu birocraţia statului şi cu imixtiunea politică, care îşi propune să-i asiste pe artişti cu fonduri, clădiri şi alte facilităţi. În anii ’70, această distanţare a instituţiei finanţatoare de guvern şi distribuirea resurselor prin comisii alese, şi nu prin funcţionari publici, a primit denumirea de arm’s length principle.

Principiul a dezvoltat o adevărată carieră internaţională nu numai în Europa, dar şi în SUA, Canada şi Australia. Regulile lui de bază erau: 1. organismul să fie semiautonom şi să îşi stabilească politicile culturale proprii; 2. finanţarea să se realizeze prin concurs de proiecte; 3. evaluarea să aparţină unor comisii de evaluatori specializaţi în domeniul în cauză şi 4. singurul criteriu care ar trebui luat în considerare este cel artistic, nu impactul social, nu obiective politice declarate sau nedeclarate (Christopher Madden).

Ţările din fostul bloc comunist au aspirat, după 1990, să poată introduce principiul şi să se poziţioneze „la un braţ distanţă“ de factorul politic. Modelul Arts Council (Marea Britanie) şi National Endowment for the Arts (SUA) au fost preluate entuziast, însă adaptate specificului local: nu s-a renunţat la ministerele culturii, nu s-a renunţat la subvenţionarea necondiţionată a instituţiilor publice, dar s-a acordat independenţă independenţilor, adică celor fără finanţare directă de la guvern. Modul de funcţionare a fost fie unul pozitiv, ca în Ungaria, pînă în 2010, fie fluctuant şi aproape fără impact, ca în Bulgaria.

România a importat principiul arm’s length în 1998, prin crearea Fondului Cultural Naţional. Ministerul Culturii era un mare admirator al practicilor britanice, în acea perioadă. Nu s-a introdus ca atare, ci cum s-a putut: încorporat tot Ministerului Culturii şi fără personalitate juridică. În 2005, în schimb, organismul s-a autonomizat şi a devenit Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). A fost o reuşită de conjunctură politică, ca una dintre cel mai rapid înfiinţate instituţii din România – în numai cîteva zile. Timp de opt ani, AFCN a încercat să impună în România un alt mecanism de finanţare, pe bază de proiecte, şi un proces mult mai transparent decît se practica pînă atunci. Şi, cel mai important, venea ca o soluţie salvatoare pentru independenţi, care nu se bucurau de prea multe variante de funcţionare. Cu toate problemele sale, AFCN-ul instaura puţină normalitate în administrarea şi dinamica culturală, contrabalansînd, chiar dacă minuscul, instituţiile greoaie subvenţionate de stat.

Dar, ca să ajungem unde doare cel mai puternic. Din 2015 e posibil ca AFCN să nu mai existe. Şi nici umbra sa de arm’s length. Pe 20 ianuarie 2014, s-a anunţat, în cadrul unei întîlniri publice cu operatorii culturali, că instituţia e posibil să rămînă fără resurse de funcţionare, din moment ce fondurile direcţionate de Loteria Naţională au fost eliminate din schemă (un mecanism de colectare de bani asociat, la rîndul său, cu principiul arm’s length). Aşa că micul braţ distanţă faţă de politic, pentru sprijinirea măcar a independenţilor, poate fi şters; se revine la cum se făceau lucrurile pînă în 2005 sau înainte de 1990. Iar în final, tot politicul va decide.

Ioana Tamaş este dr. în teatru, titlu obţinut în 2013 cu o lucrare despre Politicile culturale în teatrul din spaţiul central şi est-european; cofondatoare a asociaţiei MetruCub – resurse pentru cultură (www.m3culture.ro) şi antreprenor cultural.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

MIRCEA SI MIHAELA GEOANA  foto fb jpg
Mihaela Geoană îi răspunde soțului său după 15 ani: „Mircea, dragostea mea”. Mesajul transmis cu trei zile înainte de alegeri
La 15 ani de la momentul „Mihaela , dragostea mea”, când Mircea Geoană a crezut că a câștigat fotoliul de la Cotroceni, soția îi răspunde, parafrazându-l, cu un mesaj de susținere, transmis joi, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale 2024, la care fostul adjunct NATO candidează din nou.
image png
Scandal fără precedent la Survivor România 2025, care se transformă în Puterea Dragostei! Acuzații grave cu privire la castingul „pe pile”
Nici măcar nu au început filmările pentru Survivor România 2025, căci Viperele Vesele anunță deja detalii bombă, în exclusivitate, despre cum se împart cărțile. Mai concret, acestea anunță că emisiunea sportivă se transformă în Puterea Dragostei, prin prisma foștilor concurenți care sunt dispuși să
banner andreea Bălan png
Cum să menții aerul curat în bucătărie  Sfaturi și soluții eficiente jpg
Cum să menții aerul curat în bucătărie: Sfaturi și soluții eficiente
Menținerea aerului curat în bucătărie este esențială atât pentru confortul personal, cât și pentru sănătatea celor din casă. Bucătăria este unul dintre cele mai utilizate spații din locuință, iar procesul de gătit generează aburi, mirosuri și particule de grăsime care se pot acumula în aer. De aceea
brancardier spital
Spital amendat după ce un angajat a murit în timp ce era în comă alcoolică la serviciu
Un spital din Iași a fost amendat de Inspectoratul Teritorial de Munca, după ce un brancardier a murit la serviciu în timp ce era sub influența băuturilor alcoolice.
mona von bismarck colaj captura video jpg
Cine a fost contesa Mona von Bismarck, prima americancă numită „Cel mai bine îmbrăcată femeie din lume”
În anul 1993, un grup de mari personalități, precum Coco Chanel, Madeleine Vionnet și Jeanne-Marie Lanvin, au numit-o pe contesa Mona von Bismarck „Cea mai bine îmbrăcată femeie din lume”, devenind astfel prima americancă care a primit acest titlu.
image png
Secția de Pediatrie a Spitalului de Pediatrie din Curtea de Argeș va fi renovată
Unitatea medicală beneficiază de o donație de 300.000 de euro din partea Lidl România și face parte din campania „Pentru copiii noștri”.
Ucraina Rusia jpg
Un plan secret al Rusiei prevede dizolvarea Ucrainei și redefinirea ordinii mondiale
Rusia ar putea încerca să transmită conducerii SUA planul său pentru o nouă ordine mondială până în anul 2045, inclusiv un plan de divizare a Ucrainei în trei părți, scrie agenția de știri Interfax Ucraina, citând surse dintr-o agenție de informații ucraineană.
Josep Borrell FOTO EPA EFE jpg
Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea fi arestat dacă pune piciorul în UE. „Aceasta nu este o decizie politică”
Şeful diplomaţiei europene le-a cerut tuturor statelor membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare mandatele de arestare emise pe numele premierului Benjamin Netanyahu şi altor oficiali israelieni şi Hamas acuzaţi de crime împotriva umanităţii.