TÎLC SHOW

În cel mai bun caz, o ficțiune destul de obosită. Astăzi, o asemenea afirmație nu mai produce, nimănui, nici o tresărire. Nu doar pentru că orice discurs se pierde în vacarmul general. Ci pentru că, pur și simplu, nu mai contează. Definirea separării, a

Simt că sînt îndrăgostit pentru măcar cîteva sute de ani. M-am trezit vi­sînd-o fericită după ce cîștigasem un meci de trei la trei. E mică tare, undeva pe la 1,50 pe tocuri, și nu știu nimic mai frumos pe lume.

Rectorul Universității „Leonardo da Vinci“, profesorul Florel Apăvie, a fost arestat deunăzi pentru un motiv halucinant: „sechestrare de persoane și comportament violent“. Totul pornise de la chestiuni academice. Florel visa să-și aducă universitatea la nivel european. Ca atare, evaluările permanente constituiau pentru el un lucru sfînt. Se folosea de cele mai autorizate instrumente oferite de sistemul nostru educațional – vestitele „grile CNATDCU“. Profesorii de la „Leona

Intensitatea tăcerii este variat şi pitoresc exprimată în registrul popular şi colocvial al limbii române. Unul dintre mijloacele de intensificare e recursul la adverbe care se asociază cu un număr limitat de verbe (tiparul a îngheţa bocnă, a se îmbăta cui, a d

Profesoara de acum, cea cu cazul „foot“, nu va avea de îndurat opresiuni, căci evidența adevărului e incontestabilă. În fapt, nu există nici o diferență între cazul ei și al profesoarei cu filmul sau cazul meu cu diavolul din detalii, care doar ce n

E curată nebunie, bate un aer de neumerire. Nu e nedumerire pînă la capăt, că nedumerirea e rămînere în aer cu vreo întrebare, te arunci cu parașuta. Vai, unde sînt? Am fost în piață sîmbătă și vînzătorii stăteau rebegiți, neumeriți la lumea ce tre

Un meci cu Serena nu e doar un meci. E ca şi cum istoria ţi s-ar răsturna în cap, ca un dulap plin de trofee care bufneşte pe tine în vestiar tocmai cînd să te închei la şireturile tenişilor şi te lasă plină de cucuie. Simona s-a pus singură pe calea ferată, hipnotizată de această entitate fără egal pe care obişnuia să o admire de mică şi pe care continuă să o admire în loc să o bată. Halep vrea să o bată, dar îi lipsesc două arme antitanc: the killer instinct, cum ar zice cealaltă, şi capa

Nu strică să ne reamintim de Zidul Berlinului, cel care peste noapte a ajuns să despartă familii, rude, prieteni, colegi. În același oraș, de cele două părți ale Zidului, s-au constituit două lumi total opuse. Regimul represiv din Est urmărea, pr

Cum ar fi arătat o lady, în urmă cu vreo sută de ani, deplasându-se pe străzile londoneze pe un soi de trotinetă electrică? Cu tot cu faldurile fustei ­lungi care îi acopereau gleznele, pantofii cu toc și pălăria așezată cochet pe cap. Aproape real, așa ar fi arătat.

A aștepta la rînd, undeva, s-a trans­for­mat într-un spectacol depri­mant. E drept, n-am fost noi nici înainte vreo întruchipare a cultului pentru ordine. Dar în acești ultimi ani, dacă stai la rînd undeva, aștepți să intri într-un cabinet medical sau în biroul unui funcționar, dacă ești la un magazin, într-o stație de autobuz, în gară sau la metrou, simți o presiune cu totul nouă. În noi clocotește ceva care nu s-a exprimat pînă acum atît de vizibil, de agresiv. Ne sare țandăra de la orice.

Sugară, fătuță, hipopotamă, vultură, struță, crăpuță, rîsă, șoaimă, păstrăvă, pescărușă, licuricică, puricioacă, păianjeniță și, desigur, soamnă. Mai mult, imitînd-o pe prozatoarea britanică Virginia Woolf (care, într-un celebru eseu feminist, s

„Luceafărul“. Nu tu un vers, nu tu un alt titlu de poem. Am văzut scene comice tare, de n ar fi penibile, din acest registru. Căci, nu-i așa, important e să omagiem. În fine, tot în anii aceia am adunat și am centralizat cu sîrg activitățile care se desfășurau prin școli, pentru că ministerul solicita această informație anual. Îmi imaginez că acolo, la centru, cineva stătea și punea cap la cap activitățile din toate școlile națiunii și le citea rînd pe rînd, ca să vadă care e mai interesantă.

Bölöni e un om liber. E desprins de tot ce e aici, deşi în spusele lui transpare regretul că nu a fost băgat mai mult în seamă de ţara al cărei – vorbele lui – paşaport îl poartă. Bölöni, de fapt, e un apatrid care are nostalgia unei patrii. Fie şi izvorîte dintr-un resentiment, judecăţile lui sînt de ascultat. Cînd îi contestă, voalat, titlul de „rege“ lui Hagi şi pe acela de „briliant“ lui Mutu, Bölöni nu îi atacă pe cei doi, ci pe noi. Poporul care se extaziază la capătul unui dribling, al un

George Washington se trezea, de regulă, odată cu răsăritul soarelui (vara era înainte de ora șase), mînca ceva frugal, apoi călărea dînd ocol proprietății sale de peste trei mii de hectare din Mount Vernon, iar pe la ora șapte dimineața se înto

Un pelerin bolnav doarme în templul lui Esculap (Asclepios grec) și zeul i se înfățișează într-o viziune pentru a-l vindeca. Incizii abdominale apar într-adevăr pe micile torsouri de teracotă oferite de acești pelerini în templul lui Esculap d

Tătăl și fiul au pornit, așadar, spre Franța, iar în drumul spre destinație s-au oprit în localitatea Gastein, unde Ion C. Brătianu, șeful guvernului român de atunci, trebuia să se întîlnească cu liderul Imperiului German, cancelarul Bismarck. Acesta din urmă l-a invitat doar pe prim-ministrul român la prînz, neștiind că acesta era însoțit și de fiul său. De îndată ce a aflat, a extins invitația și către Ionel. Și iată-l pe viitorul lider al României (care avea atunci doar 19 ani) luînd masa de

„La scîrbici“. Uneori, îmi amintesc că se spune corect „serviciu“, deci ar trebui să spun „la scîrbiciu“. Dar așa am moștenit cuvîntul ăsta. Îl folosesc așa cum l-am primit. „Scîrbici“. De la „servici“.

Deși niciodată nu mi-am dorit să emigrez, totuși de cîte ori evadez în vacanță în țări mai calde, mai curate sau doar mai civilizate, mă încearcă o dorință subită de a rămîne acolo definitiv. Simplul fapt de a mă trezi în fiecare dimineață într-

Amicul s-a oprit o clipă, cu privire hăituită, apoi a continuat: „Ce crezi că s-a întîmplat? Rapid, maratonista a luat-o la sănătoasa, vuind din gură ca un motor și ținînd teul pe podea ca pe o torpilă. A luxat picioarele clienților, a spart geamuri și a d

Asta e o fractură logică clasică menintă să manipuleze emoțional opinia publică. Nu există nici o legătură rațională între corvete, incidentele violente de pe 10 august, protocoale sau probleme interne.

O intenţie depreciativă, o sugestie de delegitimare a preşedintelui? Greu de spus. Altminteri, o căutare pe Google a sintagmei Preşedintele republicii trimite imediat la texte despre Igor Dodon.

Pe locul 3 ca urgență aș pune problema lecturii. De ce? E un subiect mult dezbătut. Că se citește, că nu se citește, că cine, de ce, cum etc. Președintele a declarat anul 2019 anul lecturii. Eu nu pot să nu observ, am făcut o mai detaliat într-un articol

Bianca Andreescu, în ciuda numelui, nu reprezintă România. Nici măcar nu e născută aici. Şi are nişte dificultăţi în a vorbi limba părinţilor ei pentru că nu are obişnuinţa de a o face. Poate doar la reuniuni de familie, prilej de a purta conversaţii consistente cu sarmalele, mămăliga şi clătitele, după cum zice ea însăşi. Dar da, ca jucătoare de tenis s-a născut în România, aici a luat racheta de mîner. Apoi mama ei s-a reîntors în Canada, de unde Bianca „noastră“ ne transmite, pe li

Diferența evidentă dintre noi și ei e, cu siguranță, comunismul. Noi am trăit toate lipsurile alea timp de zeci de ani, ei nu. Și ne-am învățat să exagerăm, măcar de sărbători. Aici mai e o problemă. Să zicem că Revelionul e o sărbătoare laică, reprezintă trecerea de la un an la altul, e un moment de bilanț și o ocazie pentru planuri de viitor. Prin natura ei, sărbătoarea e ceva mai materială. Dar Crăciunul e (sau ar trebui să fie) altceva. Sigur, el se petrece în mod tradițional în familie. Nu

Medici a intrat la pușcărie pentru trafic de antichități și Italia a început să-și ceară obiectele înapoi. În 2005-2010, Metropolitan a înapoiat vreo douăzeci de obiecte, Getty de două ori mai multe și tot așa. Cu o echipă bună de polițiști de patrimoniu, a

Să îți antrenezi corpul e cel puțin la fel de important ca a-ți antrena mintea. Cînd simți pe mușchii tăi acest lucru, mintea te îndeamnă să cauți puțin în istorie pe la capitolele corespunzătoare.

Se vede cum toate proastele și toți proștii care s-au ajuns duduie de sănătate și de succes. E lumea lor. Pe bar, cineva a uitat un clește. Îți vine să pui mîna pe el și să-ți scoți dinte cu dinte, să te mai calmezi. Dar, dacă stai și te uiți mai bine î

Lingvistul chinez Zhang Wei Chung s-a naturalizat, ca să spun așa, de mulți ani, în facultatea noastră, unde predă lingvistică. A învățat limba română extrem de repede. Cu excepția detaliilor legate de specificitatea chinezei materne, profesorul

Zăpada, spune Pamfile, este utilizată pentru „facerea de momîi: chipuri de oameni, cu mîni de lemn, cu ochi de cărbune etc.“ În dicţionarul german-român al lui Theodor Stamati (Iaşi, 1852), Schneemann era tradus om de omăt.

Părinții agresorilor. În unele cazuri, aprobă agresiunea și chiar o întrețin. Cu mentalități de vechili, care trebuie să își dezvolte aria de influență, perpetuînd-o prin urmașii lor. Rapace, vorace, cu orice preț, prădători lipsiți de scrupule în relațiile sociale, profesi

Aşa, repede, putem vorbi despre Halep, care e deasupra sportului românesc. Cea mai recentă dovadă: hernia ei de disc a fost între cele mai comentate boli care au lovit poporul român. Simona a stat tot anul pe acoperişul lumii ei, privind eternitatea. Ch

S-a trezit cu zile de arest și cu amenințarea tribunalului militar. Iar în vremea aceea nu știai niciodată cît de departe se poate ajunge cu pedepsele, pentru te miri ce. Oricum, ofițerul cu pricina i-a făcut destule necazuri. Nouă, celorlalți din dormitor, n

Babilonia de papuci în fața ușilor este, de fapt, unul din simbolurile verii pe șantier, adică al unui loc foarte agitat, dar plin de tihnă. Nu zic mai mult ca să nu mă ridic, precum cizmarul lui Apelles, deasupra subiectului acestui articol. La mulți ani și-un pantof bun!

În 1945, Alexandre Kojève a redactat un memoriu pentru generalul De Gaulle prin care îi propunea instituirea unui Imperiu Latin ca direcție strategică de politică externă a Franței pentru viitorul postbelic. După mai bine de o jumătate de secol și mult mai mu

În 1805, doamna Barbe-Nicole Clicquot a devenit văduva Clicquot (La Veuve Cliquot) și a decis să continue afacerea pe care o începuse cu soțul său. După ce a trecut cu greu peste multe impedimente, mai ales financiare, istoria i-a mai pus

Ne chinuie aceleași griji. Se cheamă că am ajuns, cumva, la același nivel cu societatea de peste Ocean. N-a fost ăsta visul atîtor și atîtor români? Iată, fără prea mare efort, i-am ajuns pe americani. Din moment ce ne preocupă aceleași lucruri, însemnă că avem aceeași agendă publică. Putem sărbători în an centenar faptul că, deși n-am reușit să fugim cu toții din această țară, societatea românească are aceleași preocupări cu lumea în care mulți ne-am fi dorit să

Profesorul de Estetică Mario Răsare și-a început examenul oral cu studentul Carpat Torente – de la masteratul de Teoria Literaturii – în trombă. „Prezentați-mi, vă rog, pe scurt, estetica structuralistă!“ „Să mă refer, mai întîi, la partea lingvistică, saussuriană

Occidentul nu se va prăbuşi, de fapt, niciodată în mod brutal, ca un măr putred căzut din pom. Toxicitatea modelului său economic care epuizează resursele planetei şi creează conflicte între oameni reprezintă marele său declin. Iar prăbuşirea, dacă nu se va întîmpla un miracol între timp, nu va fi aceea a unui măr putred, ci a unui întreg arbore ros de gîngănii invizibile care la suprafaţă arborează culorile vesele ale societăţii de consum.

Cuvîntul moúfa apare în dicţionarele de argou (de exemplu, slang.gr) cu sensurile „fals“, „mincinos“, „urît“ sau „rău“ – destul de diferite de cele din română. Într-o carte recentă, Sociolinguistics of Style and Social Class in Contemporary Athens (2014), autoarea, Irene Theodoropoulou,

Copilul tău începe să fie tot mai nesigur pe el și în noua clasă. Are o motivație tot mai scăzută pentru învățare, dezvoltă comportamente reactive, pentru prima dată are și el o reacție de agresivitate la o răutate a unui coleg, are tendințe d

Deszăpezirea, sport național?

La un reportaj prin jurul Bucureștiului în care trebuia să aflu de ce nu merg oamenii mai des la dentist (apăruseră niște statistici urîte despre problema asta în mediul rural din România), șoferul nostru a oprit brusc mașina în mijlocul comunei 1 Decembrie și mi-a zi

Esențială din punct de vedere arheologic în scena din filmul de desene animate mi se pare o imagine care apare nu mai mult de o secundă. Întinsă deasupra a două coloane, ciudat de scunde, se mai vede rezistînd o grindă de susținere. Ei bine, grinda asta e făcută din cărămizi. Nu se poate face o arhitravă din cărămizi! Nu mai zic că arhitectura hindusă caracteristică nu folosește combinația piatră-cărămidă, iar mortar aproape deloc, doar în fazele tîrzii, bazîndu-se de obicei doar pe îmbinări

Vă amintiți, poate, de personajul Tomáš, chirurgul din Insuportabila ușurătate a ființei, romanul lui Milan Kundera. Personajul navighează prin viață sub adagiul einmal ist keinmal. O dată e ca niciodată. „O dată“ nu se pune. Și, ca să nu se pună (căci aceasta este marea miză a vieții fericite moderne – nimic să nu se pună!), trebuie să fie de fiecare dată „o dată“. Chiar dacă ceva se repetă, tu numără ca fiind „prima dată“. Este o rețetă sigură să ți se pară că ești fericit, cum zic. Și dac

Litere aurite pe coperta din față și pe cotorul cărții, patru pagini de gravuri colorate și patru gravuri în lemn subțire semnate de John Leech, paginile de titlu dominate de roșu și verde și filele de separare între capitole pictate manual, tot cu verde. În plus, colțurile fiecărei foi poleite cu aur. Acestea au fost cerințele lui Charles Dickens pentru publicarea arhicunoscutei Povești de Crăciun.

Nu știm. Nimeni n-a demonstrat pînă acum faptul că prin părțile astea ar sălășlui, în mințile noastre, o dihanie pe care alte neamuri să n-o mai fi întîlnit altundeva. E drept, păreri se găsesc la tot pasul. De la compatrioți porniți pe drumul identificării unui ceva exclusiv românesc pînă la călători străini ajunși pe-aici de-a lungul timpului sau la cărturari interesați de alcătuirea lumii noastre. Oricît ar zice unii că „N-am mai văzut așa ceva decît în România!“, mereu se găsesc alții care s

Am dezvoltat brusc un respect uriaș pentru filozoful Jebediah. Am realizat că omul pătrunsese, empiric, în adîncimea existenței. L-am urmărit, în aeroport, cum își trata respectuos bagajul („Dumnealui este întotdeauna simplu!“) și cum i se adresa afectuos telefo

„1. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte. 2. A roboti. 3. A viola o femeie“. Încercarea de a stabili o legătură logică între cele trei sensuri (între care racolarea nici nu a fost cuprinsă) e riscantă şi tulburătoare.

Bullying-ul e unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene din școli. Teribil de greu de gestionat, în condițiile în care, ca diriginte, ai cîteva cazuri în clasă poate, în condițiile în care pregătirea ta pe această componentă e precară, în condiții

Cîinii lătrau acolo în vale, se auzea ecoul. Ne-am văzut de drum pe marginea circului glaciar. Cineva a zis că acei cîini vin la noi spre creastă. Mi s-a părut o glumă. Cum să lase stîna și să urce un întreg munte? Ca să ce? După multe minute, lătratul a devenit sporadic, dar parcă mai sonor. Atunci am văzut două mogîldețe care urcau. Se opreau din cînd în cînd să mai latre, pentru ca apoi să-și reia neabătut drumul spre creasta unde eram noi. Pe măsură ce se apropiau, mogîldețele se