De gardă înaintea Crăciunului

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Comunismul se aplică din nou jpeg

Era tot frig, ca acum, iar noi făceam gărzi nesfîrșite: patru ore veghe, patru ore gardă, patru ore somn, patru ore veghe, patru ore gardă și tot așa. Dormitoarele cu paturi suprapuse în care eram „cazați“ în perioada a gărzii duhneau acru, un miros care parcă mi-a rămas lipit de creier. Cu bioritmul dereglat de un asemenea program, ni se părea că trecem printr-un fel de vis continuu, tulbure și de care nu ne puteam scutura. Inspecțiile ofițerilor de serviciu erau mai dese decît în dormitoarele obișnuite. Uneori aveam parte de descinderi nocturne, iar odată, în miez de noapte, între două gărzi, am fost treziți de un maior care a deschis ușa, în exces de zel, voind să se asigure că totul e în ordine. În lumina de pe hol a zărit lucind baioneta unei puști agățate de marginea unui pat. Unul dintre noi își părăsise postul, cu armă cu tot, și venise în dormitor să se culce. Maiorul „s a prins“ imediat despre ce era vorba și s a pornit să urle înfiorător, trezindu-ne pe toți: „Cine ești dumneata? Ce-i cu arma aia, e încărcată? De ce nu e la rastel? O să dai socoteală, tovarășe soldat! Ți ai părăsit postul, nu-i așa?“ Dacă n-ar fi lăsat pușca la vedere, colegul meu ar fi scăpat, probabil. Așa, s-a trezit cu zile de arest și cu amenințarea tribunalului militar. Iar în vremea aceea nu știai niciodată cît de departe se poate ajunge cu pedepsele, pentru te miri ce. Oricum, ofițerul cu pricina i-a făcut destule necazuri. Nouă, celorlalți din dormitor, ne-a spus că trebuia să-l denunțăm (ceea ce, evident, nici prin cap nu ne trecea), că sîntem complici la o infracțiune și așa mai departe. Ne-am apărat spunînd că dormeam. El a replicat cum că soldatul aflat în corpul de gardă ar trebui să fie vigilent în permanență, chiar și cînd doarme. O absurditate tipică acelui mediu.

Oricum, programul acela nu era de natură să ne facă vigilenți nici cînd eram treji. Ba, din contra, ne dădea o permanentă stare de picoteală. Am fi dormit non-stop, adică și în timpul veghei (care naiba știe la ce folosea), și chiar în post. În dormitor nu era destul aer, în post era prea frig. Locurile de gardă erau niște foișoare de beton amplasate în punctele strategice ale zidului care împrejmuia unitatea. Acolo găseam agățată cîte o șubă care trebuia pusă peste mantaua militară. Șuba era îmblănită, dar veșnic udă, pentru că stătea numai afară. Era așa de grea și incomodă că, odată pusă peste manta, aproape că nu ne mai puteam mișca. Să apărăm unitatea? Cum? Și mai ales de cine și de ce? Zăceam acolo într-un fel de amorțire înfrigurată și umedă. Se întîmpla să adormim pur și simplu de-a-n picioarelea. Singura grijă era să fim pe fază cînd venea vreo inspecție, să facem somațiile regulamentare, să cerem parola și apoi să i salutăm pe comandantul gărzii și pe ofițerul de serviciu. Într-o zi am descoperit că în apropierea foișorului meu de pază era o magazie plină de fîn. În mintea mea înghețată și somnolentă s-au format conexiunile inevitabile care trebuiau să se facă. Am început să car ca o furnică fînul în foișor, pînă cînd l-am umplut binișor. M-am așezat apoi acolo ca într-un culcuș. Aveam grijă să-mi țin ochii deasupra marginii de beton, așa încît să pot vedea și ce se mai întîmplă prin jur. Cred că am fost repartizat în acel post preț de vreo săptămînă. În zilele mai frumoase, cînd nu ploua, nu burnița, nu ningea, țin minte cu cîtă delectare citeam Frații Karamazov. Citeam și ațipeam. Fînul era moale și îmi ținea de cald. Eram de-a dreptul fericit. Încîntați erau și cei care veneau să mă înlocuiască, o dată la patru ore. Zona de pază nu se limita la acel foișor și, cînd vedeam că vine cineva în control, aveam abilitatea de a-i ieși în întîmpinare, așa încît să-l țin departe, să nu cumva să vadă „amenajarea“. S-a întîmplat asta de cîteva ori. Într-o noapte însă, controlul m-a luat prin surprindere. Am somat cît am putut de fioros și m am dat repede jos din foișor cu pușca în mînă. După saluturile de rigoare, ofițerul a început să mă întrebe, chipurile grijuliu, dacă mi-e frig, dacă mi-e somn. Mi era și una și alta, dar bineînțeles că am răspuns militărește: „Nu, să trăiți! Servesc patria!“ Am adăugat în gînd înjurătura de rigoare la adresa oricărui superior. În timpul ăsta însă, pe comandantul gărzii l-a apucat curiozitatea să se apropie de foișor. Și deodată l-am auzit rîzînd: „Ia veniți, tovarășe căpitan, să vedeți ce și-a făcut ăsta aici“. Ofițerul a mers și el acolo și a văzut fînul. Întîi l-a pufnit rîsul, apoi a luat o mină serioasă și m-a întrebat: „Ți-ai făcut iesle înainte de Crăciun? Te crezi Iisus Christos? Ia mișcă-te și du tot fînul înapoi de unde l-ai luat. Executarea!“ M-am supus imediat, cu frica-n sîn de ce represalii mai puteau urma. Am avut totuși noroc, nu s a mai întîmplat nimic. În ziua următoare, după ce ofițerul respectiv a ieșit din tură și eu am intrat din nou în gardă, la același post, am dus fînul înapoi în foișor. Că prea mă obișnuisem cu confortul.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic