Un pantof bun

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Un pantof bun jpeg

Pe șantier, ca și într-o excursie la munte, există întotdeauna un membru tînăr al grupului care sosește cu pantofi cu toc. Această persoană își manifestă astfel încrederea deplină în sine, în semeni și în soartă. Pentru cei care au îndoieli în toate trei aceste direcții se recomandă altceva. Fiindcă, pe șantier, secretul e, ca și în pustnicie, ca și în tango, cu ce ești încălțat. Un sit arheologic cere bocanci cu bombeu metalic, cu talpa netedă și tare, care să țină glezna cît mai bine și dintr-un material care – regret, dar acesta este termenul de specialitate în botforologie – respiră. Bombeul metalic este necesar pentru că se lucrează cu tîrnăcoape și pentru că în orice secțiune există o lespede care se ține doar într-un fir de păr. Cînd firul de păr se rupe, lespedea cade, logic, pe bombeul metalic și totul este OK. Bocancul trebuie să fie înalt pentru că șantierul înseamnă mult mers pe ziduri (din cînd în cînd și pe zidurile pe care n-ar trebui), înseamnă urcat/coborît de sute de ori pe o scară de lemn într-o secțiune care poate să aibă 3-4 metri adîncime, și mai înseamnă șerpi, chiar dacă marea majoritate mai speriați și mai neveninoși ca omul. Bocancul trebuie să aibă talpa netedă, pentru că o talpă agresivă, pe de o parte, mușcă din suprafețe, pe de alta, lasă urme în praf care trebuie eliminate cu grijă din fotografii, pentru că nimic nu distrage mai mult într-o poză decît modelul, conceput de o întreagă echipă de designeri, al unor tălpi. (Lăsăm la o parte că aceste urme arată întotdeauna de parcă arheologul s-a învîrtit bezmetic în jurul cozii în loc să gîndească.) Talpa trebuie să fie tare, deoarece pe șantier sînt cuie pe care se poate călca și deoarece pe șantier sînt cazmale pe care trebuie călcat, pentru a justifica ciorba. În fine, bocancul trebuie să fie aerisit, pentru că pe șantier e adesea caniculă. Nu este deci necesar să fie îmblănit. Aici e momentul ca materialele moderne să ne arate cît de mult respiră, dar nu e rău nici materialul, familiar doar celor mai rafinați specialiști, numit „piele piele“.

Ceea ce am spus mai sus nu sînt niște sclifoseli, ci recomandări judicios cîntărite, cu care sînt de acord cîțiva din cei mai buni arheologi pe care îi cunosc, care lucrează desculți. Cu aceste persoane, lumea se poartă cu afecțiunea cu care te porți cu cineva care face ceva ilegal ce nu mai trebuie să faci tu însuți. Pentru finețe absolută la lucru, oricine în arheologie trebuie să aibă tăria de caracter de a se descălța o dată în viață (complet interzis de normele de protecție a muncii). Pe o suprafață foarte friabilă sau plină de debitaj de silex, scoici perforate sau alte lucruri delicate sau ușor de deranjat nu se poate lucra în bocanci, și ceva ce n-am văzut încă vreodată pe un șantier este un arheolog care are o pereche de cipici în rucsac. Ca să nu mai spun de momentul cînd toată lumea a ieșit cu mare caznă din secțiunea unde e curat lună, fotograful sus pe scară dă să facă poza jubilatorie și toată lumea constată, simultan, că radioul de buzunar al lui Müjdat a rămas rezemat de-o mandibulă. Atunci, normal, nu poți trimite să recupereze artefactul decît un doctor desculț. În rest, realitatea este, ca de obicei, o sumă de abateri. Încălțările de pe șantier nu prea se potrivesc, de fapt, cu ce-am spus mai sus. Bocancii mei nu au avut niciodată nici bombeu metalic, pentru că mă deprimă cuvîntul bombeu, și nici talpă netedă, pentru că bocanci cu talpă netedă nu există. (Ba există. Am văzut odată la un arheolog de la Bochum, care nu cred că s-a prins vreodată exact de ce îi arătam atîta respect.)

Dimineața, înainte de a te încălța, fiecare bocanc se lovește de tocul ușii ca să cadă din el tot ce s-a instalat noaptea înăuntru. După sute de asemenea manevre, într-o bună zi, pe șantier la Çatalhöyük, dintr-unul din bocancii mei a căzut un păianjen cît un ghem de sfoară. Avusesem deja de nenumărate ori discuții deplasate cu mine însumi legate de inutilitatea acestui gest de precauție, așa că am fost foarte încîntat să-mi pot demonstra că mă înșelasem, respectiv că nu mă înșelasem. De-atunci aștept mereu să cadă din bocancul meu un păianjen și mai mare, dar, evident, degeaba.

Acești bocanci au avut drept colegi sumedenie de încălțări, purtate de toți cei care bîntuie șantierele, studenți în practică, muncitori, profesori, turiști. Apropo de turiști, o scenă făcută pe calapodul filmelor de groază este cînd ridici capul din praf și vezi deodată, pe marginea secțiunii, la o palmă de fața ta, o pereche de adidași cu steluțe de mușama cusute pe ei, fiecare cu un beculeț în mijloc. Dar am văzut și studenți cu sandale de pai, profesori în cizme de la trupele din Afganistan, muncitori forțînd mecanismul fin al cazmalei în papuci chinezești cu crocodil. Papuci e cuvîntul magic. Asta pentru că șantierul, departe de a se desfășura în ritmul bocancilor, este împărăția papucilor. Nu vorbesc de șantierele de salvare, unde firmele impun reguli clare din teama de a nu avea accidente de muncă și uneori chiar furnizează echipamentul. Șantierele sistematice, organizate vara de marile universități, sînt pline de papuci ca ruinele din Roma de pisici. Babilonia de papuci în fața ușilor este, de fapt, unul din simbolurile verii pe șantier, adică al unui loc foarte agitat, dar plin de tihnă. Nu zic mai mult ca să nu mă ridic, precum cizmarul lui Apelles, deasupra subiectului acestui articol. La mulți ani și-un pantof bun! 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: caliga romană, găsită la Qasr Ibrim, Egipt

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.