Changing places

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Changing places jpeg

Profesorul de Estetică Mario Răsare și-a început examenul oral cu studentul Carpat Torente – de la masteratul de Teoria Literaturii – în trombă. „Prezentați-mi, vă rog, pe scurt, estetica structuralistă!“ „Să mă refer, mai întîi, la partea lingvistică, saussuriană, ori să trec direct la etapa formalistă?“ „Cum doriți. Problematica ideologică este aceeași.“ „Nu chiar!“, a observat ferm tînărul studios. „De ce credeți asta?“, a întrebat, ușor surprins, esteticianul. „Păi, din două motive. Unul biografic-istoric și altul pur teoretic. Primul: Saussure habar nu avea că devine părinte fondator pentru o poetică de mare impact cultural ulterior. Era un biet alcoolic introvertit care nu a catadicsit nici măcar să-și aștearnă ideile pe hîrtie. De unde să bănuiască faptul că dădea naștere structuralismului? A murit tînăr, trist și izolat, fără nici o perspectivă. Noroc cu studenții ăia ai lui care i-au publicat cursul de lingvistică generală din notițele lor! Al doilea: pare absurd să tot legăm principiul limbii ca structură autonomă de cel ulterior, al literaturii ca formă autonomă. Ne referim la registre separate, cu reguli diferite, registre care – ce mai tura-vura? – nu se pupă, dom’ profesor…“ „Interesant“, a comentat examinatorul, mult mai nesigur decît la debutul dialogului. „Nu v-am spus despre astfel de lucruri la curs…“ „Știu că nu ne-ați zis!“, a comentat, categoric, Torente. „De aceea vă spun eu acum și ar fi bine să vă notați, măcar pentru generațiile viitoare de studenți!“ Mario Răsare, teleghidat parcă, s-a apucat să scrie pe hîrtiile din fața lui. „Prin urmare“, a continuat cu un ton gnomic junele Carpat, „a-l tot invoca pe Saussure în povestea complicată a structuralismului rămîne – iertați-mi micul joc tautologic, intenționat desigur! – o eroare structurală. O inadecvare, mai precis. Nici măcar formaliștii nu mă conving extrem de tare că ar avea ce căuta aici…“ „De ce?“, a întrebat profesorul Răsare, sincer deconcertat și cu pixul în aer, plutind diafan peste hîrtii ca o pană de gîscă de pe vremuri. Pe fața sa, stupoarea și fericirea se amestecau într-un antagonism patetic.

Carpat și-a dat capul pe spate, încruntîndu-se vag, aidoma sa­van­ților prinși în clocotul gîndirii. „Ei, pe acest palier, trebuie să recunosc, apar părerile mele personale, nefundamentate – încă! – științific.“ „Nu-i nimic. Ziceți, ziceți, vă rog!“, a replicat Mario impacientat, pregătit să-și reia șirul notițelor. „Domnule, formaliștii sînt niște idealiști. Ei visează la o istorie a formelor literare și nu la una propriu-zis a literaturii, pe modelul bătrînilor impresioniști, așa cum ne asigură liderul lor, Boris Eikhenbaum. Vor să dea viață materiei – mă refer, se înțelege, la materia textuală –, să pună carevasăzică suflet în mașinăria produsului literar brut, supralicitîndu-i, chipurile obiectiv, îmbrăcămintea stilistică. Ăsta nu e structuralism!“ „Dar ce este?“, a rostit, cu glas tremurat, esteticianul. „Ca să fiu blînd, spun că e chiar ceea ce afirmă ei că ar fi – formalism. Adică o hîrjoneală simpatică și inofensivă cu formele literarității, iar nu cu esențele sale. Dacă aș fi ceva mai brutal, aș țipa că la mijloc nu ar fi decît o mică farsă teoretică, o vrăjeală intelectuală, o utopie critică…“ „Bine, și atunci cînd se naște de facto structuralismul?“ „Ha-ha“, a rîs, superior, studentul Torente. „Întrebare legitimă, dom’ profesor! Mă tem că răspunsul vă va paraliza intelectual…“ „Și totuși, ziceți-mi! Vă rog!“ „Bine, atunci notați cu litere mari acolo: NICIODATĂ!“ „Niciodată?!? Cum se poate? Păi, umanitatea îl studiază și îl predă de măcar jumătate de secol…“ „Studiază și predă o himeră!“, a intervenit, tăios, Carpat. „O părere!“ „Și cu Roland Barthes ce facem? Cu Claude Lévi-Strauss?“ „Ce să facem? Îi includem în aceeași linie a marilor visători. Amîndoi îi trag cu homologia, autoinventata știință a similitudinilor. Cică segmentezi o structură în fragmente unitare (Lévi-Strauss, referindu-se la mit, le numește miteme, cele mai mici entități mitologice, cum ar veni, echivalentele lexemelor din lexicologie și a fonemelor din fonetică) și apoi, pe baza asemănărilor dintre ele, le recompui feroce (le articulezi, după Bar­thes) într-o nouă formă semnificantă…“

Torente s-a oprit interogativ. A adăugat flegmatic: „Comentați, vă rog! Se poate demonstra astfel, hocus-pocus, că structura respectivă ar avea viață proprie?“ „Nu știu!“, a replicat, cu onestitate, domnul Răsare. „Ei, dom’ profesor, vedeți, de aia n-are ursul coadă! Vă prezentați lamentabil la examen și acum sînteți gata să aruncați vina asupra mea. Că aș fi intolerant, grăbit, obtuz, lipsit de empatie…“ „Nu, nu!“, a încercat Mario să se disculpe. „Nu vreau să aud scuze!“, i-a retezat elanul, scurt, tînărul Torente. „Vă place să diluați ideea responsabilității academice. Pentru astăzi nu aveți notă de trecere!“ Profesorul căpătase o expresie disperată. A întrebat îngrozit: „Cînd aș putea să vin la reexaminare?“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: Roland Barthes

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.