Prima Poveste de Crăciun
Litere aurite pe coperta din față și pe cotorul cărții, patru pagini de gravuri colorate și patru gravuri în lemn subțire semnate de John Leech, paginile de titlu dominate de roșu și verde și filele de separare între capitole pictate manual, tot cu verde. În plus, colțurile fiecărei foi poleite cu aur. Acestea au fost cerințele lui Charles Dickens pentru publicarea arhicunoscutei Povești de Crăciun.
Editura Chapman and Hall a fost de acord, iar la începutul lunii decembrie, în 1843, primele exemplare ale cărții au ieșit din tipar. Autorul a sesizat, însă, o problemă. Verdele de pe paginile de titlu nu era tocmai atrăgător pentru ochii cititorului, fiind mai degrabă un oliv tern, iar foile de separare te lăsau cu urme vizibile de vopsea pe mîini. S-a trecut imediat la modificări, astfel încît pînă pe 17 decembrie, cu două zile înainte de lansare, cartea a fost gata, de data aceasta cu albastru, respectiv galben în loc de verde.
De acum încolo totul trebuia să fie bine. Pe de o parte a fost mult mai mult decît atît. Cartea lui Charles Dickens s-a vîndut pînă în Ajunul Crăciunului în 6.000 de exemplare. Impactul asupra societății engleze, care la acel moment din epoca victoriană nu aprecia Crăciunul ca pe o sărbătoare importantă, a fost semnificativ, așezînd sărbătoarea în topul preocupărilor englezilor de la sfîrșit de an.
Pentru Dickens, însă, a fost mai puțin bine. Cel puțin dintr-un punct de vedere, cel financiar, căci altfel, firește, notorietatea autorului, oricum deja celebru, a atins cote maxime. Avînd în vedere costurile mari ale producției unui asemenea volum de sărbătoare, după ce au fost făcute calculele, autorului i a revenit fabuloasa sumă de 137 de lire sterline. Nici anul următor, după ce s au mai vîndut încă 15.000 de exemplare, raportul nu arăta mai bine, Dickens primind 726 de lire.
În mod ironic (cum este istoria adesea), marele scriitor își propusese ca tocmai prin lansarea Poveștii de Crăciun să iasă dintr-un impas financiar. În 1842 fusese într-un turneu de lectură în Statele Unite ale Americii, unde cheltuise mai mult decît era cazul. Planul lui Dickens de a-și reface conturile a eșuat, în schimb cîștigurile nemateriale aduse de Povestea de Crăciun prin mesajul său au depășit orice previziune, mai ales local, dar și internațional.
Un detaliu (cum are istoria adesea) s a încadrat perfect în decorul poveștii lui Charles Dickens. Regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se căsătorise recent (1840) cu prințul Albert, care adusese cu el din Germania și o tradiție: bradul de Crăciun.
