Meseriașii din culise

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Sînt acei oameni din linia a doua, care nu se văd, dar care știu o mulțime de lucruri. Fără ei n-ar ieși nimic. Mi-aduc aminte de poveștile cu zețarii care corectau pe vremuri articolele din ziare. Știau cînd e cazul, unde și cum să intervină asupra textelor, chiar dacă aveau de-a face cu ale unor maeștri. După închiderea ediției și plecarea jurnaliștilor, ei rămîneau adevărații stăpîni ai ziarului ce urma să apară. La scurt timp după Revoluția din ‘89, unii chiar își permiteau să facă o adevărată cenzură, spre stupoarea celor care scriau și-și vedeau a doua zi, în ziar, ideile schimbate în funcție de simpatiile politice ale tipografilor. Un fenomen care totuși n-a durat mult.

Cînd tinerii muzicieni au ocazia să debuteze la Ateneu, dau prima dată ochii cu meseriașii care pregătesc scena, care mută scaune, stative și, mai ales, pianul pentru concerte. Niște figuri. Oameni care au aranjat pianul pentru un Perahia sau Zacharias ori i-au montat pe vremuri pupitrul lui Celibidache. Aceștia își pornesc tirul întrebărilor inițiatice. Voi de unde veniți? Aha… Și ați mai cîntat pe aici? Tu, cu vioara, ai mai fost o dată? Ce orchestră? A liceului? Mă rog, aia își face de lucru pe aici la sfîrșitul fiecărui an. Ia zi, cum vrei capacul de la pian, deschis la jumate sau de tot? Nu tuuu cu pianu’, mă, nu știi că vioara decide asta? Ea trebuie să audă.

În fine, acordorii sînt și ei niște personaje cu totul speciale de la care poți afla tot felul de lucruri. De exemplu, care e diferența dintre un pian vechi și unul nou. La un pian foarte vechi, partea mecanică se mai strică, dar poate fi reparată sau chiar înlocuită. Lemnul, în schimb, pe măsură ce se învechește, se tot usucă și devine un material mort, iar rezonanța lui crește. Multe alte asemenea lucruri poți afla de la bătrînii meseriași din spatele culiselor (cînd vor să ți le spună). Ei par a ști întotdeauna foarte bine și cîte parale face un muzician sau altul.

Aveam o vecină casieră la un teatru din București. O doamnă distinsă care a lucrat o viață întreagă în teatru. Din cînd în cînd ne rezerva bilete. Ne recomanda piesele la care să mergem. Vedeți că a montat domnul Valeriu Moisescu un spectacol extraordinar – Colivia cu nebune – cu Iurie Darie și Cornel Vulpe. Vă țin bilete. Sau: Trebuie să vedeți 3 Havel, că e grozavă. Ne sfătuia să nu mergem în cutare seară pentru că titularul nu știu cărui rol era înlocuit de alt actor și, spunea ea, nu e nici pe departe același lucru. Știa care director e bun și care nebun, care piesă a ieșit prost și de ce, care actor a luat-o razna și nu mai joacă bine, care șarjează prea mult și care se ține de rol, care regizor e grozav și care are o faimă nemeritată. Era un adevărat critic de teatru și, mergînd pe mîna ei, nu știu să ne fi înșelat vreodată.

Cînd lucram la un post de radio aveam un șofer care mergea pe rînd cu toți cei care făceau reportaje pe teren. Dacă nouă, jurnaliștilor, ne venea rîndul la asemenea reportaje de vreo două ori pe lună, el mergea aproape zilnic. Învățase meseria de la jurnaliști și văzuse stilurile și procedeele tuturor, fie ei mai tineri sau mai bătrîni. De fiecare dată cînd vreunul intra într-un impas, el, șoferul, știa ce e de făcut. Ia întreab-o și pe baba aia. Sau: Stai puțin la bodega aia și intră în vorbă cu oamenii, că sigur o să afli și cutare chestie. Nu doar experiență avea, ci și intuiție. La un reportaj prin jurul Bucureștiului în care trebuia să aflu de ce nu merg oamenii mai des la dentist (apăruseră niște statistici urîte despre problema asta în mediul rural din România), șoferul nostru a oprit brusc mașina în mijlocul comunei 1 Decembrie și mi-a zis: Ce-ar fi să-l iei la întrebări pe puștiul ăla de acolo? Era un băiat de pe partea cealaltă a străzii, destul de departe. Deși nedumerit, m-am supus totuși „comenzii“. În momentul în care băiatul a deschis gura să-mi răspundă la întrebarea cînd a fost la dentist ultima oară, am avut o mare surpriză. În gura lui, de la o extremă la alta, erau doar niște cioturi negre ale unor foști dinți, ca o lamă de fierăstrău înnegrită de rugină. Răspunsul lui a fost pe măsura imaginii: De ce să merg la dentist și să dau bani, că dacă vreau să mă spăl pe dinți pot s-o fac și singur acasă.

Maestru în ale condusului, șoferul nostru devenise și cel mai bun consilier al reporterilor. Ba, uneori, tot ascultînd acel post de radio în mașină, sesiza cu multă îndreptățire și neajunsurile unor emisiuni.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.