Imaginează-ți că ai un copil. Ce faci cu el?

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Imaginează ți că ai un copil  Ce faci cu el? jpeg

Imaginează-ți că ai un copil în clasa a V-a, la una dintre școlile de top din oraș. Nu e cel mai deștept, nu are numai 10, nu e nici cel mai prost, e un copil cu note medii sau peste medie, fără a fi excepțional. E, însă, genul ăla mai sensibil, care nu face pe masculul forțos, nu se salută cu colegii printr-un pumn dat în umăr, nu e nici genul șmecheraș, nici ăla care se bagă sub pielea liderilor. E bunuț, cum s-ar zice, mai fraieruc, a mai și crezut în clasele primare că e corect să spună învățătoarei cînd colegii îl bumbăceau sau îl luau peste picior, iar învățătoarea poate a greșit aici puțin, căci îi plăcea sensibilitatea lui și, deși a încercat să nu facă diferențieri, tot a lăsat impresia că îl iubește mai mult, că îl ține cumva sub aripă. Poate de aici și faptul că acum, cînd a ajuns într-a V-a, iar învățătoarea nu mai e cu clasa tot timpul, colegii s-au dezlănțuit, majoritatea, asupra lui. Hărțuieli continue, bătaie de joc, amenințări cu bătaia, provocări duse pînă la umilință insuportabilă, astfel încît copilul ajunge să fie nevrozat, să aibă reacții de anxietate față de școală, uneori să izbucnească nervos, să plîngă etc. Puținii colegi care îl înțeleg și îi sînt prieteni, uneori se tem să îi țină partea, alteori, din teama de a nu fi și ei agresați, trec de partea agresorilor.

Ce faci tu, părinte? Firește, mai întîi vorbești cu diriginta. Amabilă, aceasta încearcă mereu să îți spună că da, vorbește cu elevii, că vorbește cu părinții, că sigur e vina cumva împărțită, că pînă la urmă așa sînt copiii, se mai hîrjonesc etc. Dar tu știi că nu e hîrjoneală, ba mai mult, lucrurile devin tot mai tensionate, mai vorbești și cu unii părinți, care sînt de fapt și ei agresivi, nu recunosc nimic, copiii lor sînt sfinți, probabil că, în cel mai rău caz, al tău îi provoacă. Alții, fără să fie agresivi, iau chipul de mirați, vai, dar al nostru e acasă așa de cuminte, nu se poate, sigur, am să vorbesc cu el. Însă ce să vezi, lucrurile merg din rău în mai rău. Te uiți la ei: părinți parveniți, categoria aia de afaceriști care te scuipă în cap, lipsiți de educație socială și empatică, fix lucrurile alea care lipsesc tare mult la noi, genul care te disprețuiesc oricum, pentru că n ai mașină ca ei, n-ai casă ca ei, n-ai salariu și vacanțe ca ei etc. Majoritatea nici nu aparțin circumscripției școlii, au intrat cu flotante, ca toată lumea, deh. Nu vrei să faci scandal. Mai încerci să vorbești cu diriginta încă de cîteva ori, pînă ajunge să îți sugereze că poate n-ar strica să-l muți la altă școală, vine sfîrșitul clasei a V-a, observi cum al tău e marginalizat, cum nu își dorește să meargă cu ei la o pizza de intrare în vacanță, îl ții în brațe cînd hohotește plîngînd, îl duci tu la o prăjitură și speri că vacanța de vară va aduce niște schimbări în bine.

Peste vară, întîmplarea face că te mai întîlnești cu vreun profesor din școală, care îți spune: păi, au fost mai multe situații în care X și Y din clasa respectivă au fost foarte obraznici chiar și cu profesorii, duși în comisii de disciplină, dar apoi iertați, că știți, cum să pedepsești la vîrsta asta un copil, mai ales dacă e bun la învățătură, asta e politica școlii, să se mențină o imagine bună, școală de top etc. Îți dai seama că da, ai fi vrut să vezi că elevii ăia despre care știi clar că au fost permanent agresivi, că sînt intoleranți și obraznici, ai fi vrut să vezi că sînt măcar recompensați cu un 9 la purtare, nu că au 10 și premii cu felicitări. Prinzi apoi niște dialoguri pe grupul clasei în care agresivitatea e tăioasă, în care al tău e practic călcat în picioare, glasurile firave în apărarea lui fiind și ele repede puse la punct. Trimiți dirigintei conversația, îți spune că îi pare rău, o să vorbească cu ei la începutul anului școlar, acum, în vacanță, ea nu se bagă. Trimiți și directoarei, care se scuză, vai, nu știam că e așa de grav, sper să se rezolve, vorbe. Și cînd copilul îți spune că, dacă el mai merge în clasa aceea, crede că o să îi plesnească o venă în cap, decizi să îl muți. Îți bagi picioarele în faptul că acolo ai făcut tu școala, că ai iubit instituția aia și că ai ajutat-o consistent cînd ai putut, îți iei copilul și îl muți. Pare că toată lumea răsuflă ușurată, în noua clasă copilul tău se simte mai bine, nu e nici aici mai deștept sau mai prost, dar nu mai are sentimentul insecurității. Nu se știe pînă cînd.

Dar să zicem că lucrurile stau altfel. Ești un om de afaceri din mediul rural și îți merge bine. Ai o fată, deșteaptă, cuminte, pe care, cînd e să o dai la liceu, o îndrumi spre cel mai bun liceu al județului. Acolo însă, cum copiii sînt totuși copii, din primele zile ea își creează o antipatie generală, căci face greșeala de a se lăuda cu telefonul de ultimă generație, cu laptop-ul asemenea, cu hainele de firmă etc. Nu trec bine cîteva săptămîni din clasa a IX-a și cam toți colegii fac front comun împotriva ei. I-au descoperit slăbiciunea, fata e sîsîită, așa că e simplu: hăituiala și hărțuirea ei se bazează pe un onomatopeic sssss, cu care o întîmpină la fiecare replică, batjocoritor. Departe de familie, încet-încet devine introvertită, se izolează și cade într-o formă de depresie. Toți profesorii văd în ea o fată cuminte, deșteaptă, fără a observa mai mult. Însă, în paralel, fata începe să bea, apoi să frecventeze cercuri dubioase, în cele din urmă rămîne însărcinată chiar, în clasa a X-a. Desigur, face avort discret, dar ruina ei interioară continuă, pentru că în școală nimeni nu o acceptă, toți o tratează cu același sssss disprețuitor. La ora de fizică, între­bînd profesorul dacă cineva știe ce e o sarcină, desigur, cu referire strict la materia predată, clasa răspunde da, știe sssssss. Într a XI-a se mută în alt liceu, în alt oraș. Dar e prea târziu, nu se mai poate aduna, nu mai reușește să termine liceul, abandonează școala și se abandonează pe sine.

Două cazuri oarecare. Rupte din realitate. Bullying-ul e unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene din școli. Teribil de greu de gestionat, în condițiile în care, ca diriginte, ai cîteva cazuri în clasă poate, în condițiile în care pregătirea ta pe această componentă e precară, în condițiile în care cu părinții agresorilor e de dus cel mai adesea o luptă teribilă, în condițiile în care psihologii școlari sînt prea puțini pentru nevoile existente și, cu regret o spun, insuficient pregătiți, dar mai ales în condițiile în care se dorește ca ștaiful școlii să nu fie afectat de așa-zise scandaluri. Să plece, mai bine, cel agresat. Legea anti-bullying este unul dintre puținele lucruri bune care s-au întîmplat în ultima vreme în sistem, pe care îl salut. Aș spune însă clar: nu e destul! Pentru o astfel de cauză trebuie investiți bani mulți, care să presupună educația părinților, formarea psihologilor școlari și a profesorilor. Altfel, acești mici și nevinovați copii vor fi cei care mîine, ca adulți, vor avea aceleași tipare comportamentale agresive. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: Nell Dorr

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.