O sută de ani de declinism

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„Ultimele zile ale modelului francez“ – sub acest titlu, etalat pe copertă, încerca, la începutul lunii decembrie, revista Le Point să analizeze semnificaţia recentelor revolte, ale „vestelor galbene“, din Franţa.

Titlurile apocaliptice s-au multiplicat în ultimele cinci decenii în peisajul editorial mediatic şi francez. Tonul a fost dat oarecum în 1976 de sociologul Alain Peyrefitte cu un titlu sunînd ca un diagnostic medical: „Le mal français“ (ceea ce am putea traduce prin răul francez, dar şi prin maladia franceză). La acea oră, cartea a avut un succes imens, s-a vîndut într-un milion de exemplare. Alain Peyrefitte se întreba, printre altele, de ce un popor precum cel francez, atît de vivace, atît de talentat şi atît de generos, oferea lumii spectacolul unor diviziuni profunde şi al unei incapacităţi totale de a-şi reforma statul şi modelul social…

Tot într-o categorie „medicală“ se înscrie şi un alt eseu de succes, apărut în 2003, scris de un avocat, Nicolas Bavarez. „Franţa care cade – o constatare clinică a declinului francez“ se intitula această radiografie a unei societăţi avînd toate atuurile pentru a reuşi, dar care rămînea paralizată, incapabilă să se reinventeze.

În materie de patologie socială, şi mai virulent a fost însă Eric Zemmour, jurnalist politic şi polemist profesionist, care a publicat în octombrie 2014 Sinuciderea franceză. În numai cîteva luni, cartea s-a vîndut în 500.000 de exemplare, deşi autorul ei era considerat de gînditorii „progresişti“ ca un fel de paria.

Aş mai putea da zeci şi zeci de astfel de exemple. Există, în Franţa, o veritabilă tendinţă declinistă. Iar autorii care prezic prăbuşirea democraţiei, a Uniunii Europene, a Occidentului, în general, sau sfîrşitul „omului alb“ au primit denumirea peiorativă de declinişti. Unii dintre ei sînt scriitori de mare talent, precum Michel Houellebecq, alţii sînt demografi şi antropologi precum Emmanuel Todd, alţii sînt filozofi în sensul profund al cuvîntului, precum Michel Onfray. Literatura declinistă şi apocaliptică se vinde ca pîinea caldă, ca şi cum francezii ar fi avizi să afle cum vor fi înghiţiţi curînd de un nou Vezuviu a cărui lavă a şi început să se scurgă spre civilizaţia occidentală.

Unora dintre aceşti autori li se reproşează un fel de masochism, şi anume faptul că ar cultiva ura de sine. Din punctul lor de vedere, din Franţa dispare tot ceea ce era francez, iar Hexagonul devine un fel de vas care se umple cu alte conţinuturi. Alain Finkielkraut, în eseul său intitulat Identitatea nefericită (apărut în 2013), extinde această analiză la Europa şi consideră că ea se videază de europenitate. Demonstraţia sa poate fi rezumată astfel: e imposibil de spus astăzi în ce mai constă identitatea europeană întrucît globalizarea a transformat deja Europa, iar imigraţia va continua să o transforme. În consecinţă, un singur lucru ar mai fi caracteristic în prezent pentru Europa – deschiderea. Atunci cînd deschiderea devine prima calitate a unui sistem înseamnă că acesta se metamorfozează continuu, deci nu mai are identate, sau mai bine spus identitatea sa devine schimbarea în ritm alert…

Există, după opinia mea, declinişti brutali şi declinişti subtili. În prima categorie se înscrie Renaud Camus, scriitor şi eseist considerat ca fiind apropiat de extrema dreaptă. În viziunea sa, Europa occidentală este supusă de cîteva decenii unei presiuni migratorii care va duce în final la o înlocuire a populaţiei autohtone cu străini, mai precis cu asiatici, arabi şi africani. Teoria sa, numită şi Marea înlocuire („le grand ramplacement“), este des criticată de intelectualii de stînga şi desfiinţată uneori cu argumente „ştiinţifice“. Cu toate acestea, ea continuă să se infiltreze în mod insidios în minţile francezilor. Potrivit unor sondaje, dacă în prezent ar fi organizate alegeri legislative în Franţa, extrema dreaptă ar deveni primul partid politic al ţării. Inutil de spus că partidul condus de Marine Le Pen are în program, printre altele, şi stoparea a ceea ce Renaud Camus numeşte marea înlocuire de populaţie.

Un declinist subtil este, în Franţa, Régis Debray. Cea mai recentă carte a sa, apărută la Editura Gallimard, se intitulează Bilan de faillite (Bilanţ de faliment) şi are un caracter testamentar. Acest om, care în tinereţe a crezut sincer în utopia comunistă, nu mai crede astăzi în nimic. Din punctul său de vedere, falimentul moral, intelectual, politic şi economic al Occidentului este total. Aparenta opulenţă a societăţilor occidentale n-ar fi decît expresia iraţională a unei forme tragice de risipă şi de epuizare a resurselor. Ceea ce îl întristează poate cel mai mult pe Régis Debray este eşecul generaţiei sale, o generaţie debarasată de stalinism şi comunism, hrănită cu idealuri socialiste şi care vede acum „virajul spre dreapta al societăţii franceze“.

Declinismul francez trebuie însă înscris într-o mişcare mai vastă, începută în urmă cu o sută de ani, mai precis în 1918, cînd filozoful german Oswald Spengler a publicat Declinul Occidentului. De atunci, Occidentul a fost cît pe ce să fie lichidat fizic de două ideologii, cea nazistă şi cea comunistă. În ciuda faptului că i se tot prezice sfîrşitul, tot murind încet, Occidentul a occidentalizat, de fapt, întreaga planetă.

Occidentul nu se va prăbuşi, de fapt, niciodată în mod brutal, ca un măr putred căzut din pom. Toxicitatea modelului său economic care epuizează resursele planetei şi creează conflicte între oameni reprezintă marele său declin. Iar prăbuşirea, dacă nu se va întîmpla un miracol între timp, nu va fi aceea a unui măr putred, ci a unui întreg arbore ros de gîngănii invizibile care la suprafaţă arborează culorile vesele ale societăţii de consum. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.