TÎLC SHOW

Nu mai mult decît trebuie să fim cu toţii antrenaţi cu felul în care se învîrte lumea azi. Sîntem prinşi într-un turbion pe care l-am inventat şi l-am îmbrăţişat degrabă: dorinţa bezmetică de a comunica oricînd, cu oricine şi despre orice. Ne-am trezit pe piaţă cu cea mai parşivă armă din istoria umanităţii: injecţia direct în creier cu tot ce gîndesc ceilalţi. Presa? Da, poate fi deranjantă, nedreaptă, p

Dacă, prin absurd, papirusul e totuși un fals, sînt sigur de un lucru. Că aceia care au profitat cel mai mult financiar au fost, de departe, ­dealer-ii și alți intermediari. Falsificatorul, dacă ar trăi, nu cred că și-ar permite să cumpere ediția științifică, publicată la Milano în 2008 (480 de euro), a propriului manuscris.

Artistul instalase în mijlocul vitrinei o cadă cu apă, în jurul căreia lipise o bordură din blană de nurcă (alte surse zic piele de miel, putem să ne imaginăm ambele variante). În cadă și în jurul acesteia erau tot soiul de părți din manechine și m

Ce poți să-i reproșezi unui ardelean – presupunînd că nu e dintre cei îmbibați de senzația că descind din meșterii care au produs Big-Bang-ul și au lucrat apoi la facerea universului –, deci ce i răspunzi dacă te-ntreabă ceva cît se poate de firesc?

L-am văzut deunăzi, pe coridoarele Universității, extrem de trist, pe colegul meu de la Filozofie, profesorul Pablo Pidmeu Pelicanu (cunoscut și ca „PPP-ul poststructuralist“!), cel mai mare gînditor deconstructivist român, format direct, nemediat în vreun fel, din ideologia lui Jacques Derrida. Porecla amintită („PPP-ul“) îi venea tocmai din această descendență filozofică pe care și-o asuma aproape fanatic. L-am întrebat, se înțelege, de ce era așa de abătut. Răspunsul lui sec – „M-a părăsit so

Scrisorile soldaţilor – cei mai mulţi ţărani, prea puţin instruiţi – prezintă tipice nesiguranţe şi abateri de la normă (în punctuaţie, în uzul aleatoriu al majusculelor, în segmentarea fluxului vorbirii) care, în asemenea cazuri, sporesc autenticitatea şi emoţia documentului. Ediţia din care citez normalizează parţial ortografia, dar, din fericire, conţine şi facsimile în care se pot urmări toate trăsăturile scrisului popular. Scrisorile (dintre care multe sînt ale unor ardeleni) ilustrează rap

Și eu ce-am făcut la școală pentru a sărbători? – mă întreb. La urma urmei, sînt profesor de română. Am ieșit cumva din tiparele acestui festivism îndesat în el însuși? N-am făcut, ce-i drept, mare lucru nici eu. Le-am citit copiilor o proză scurtă, a Simonei Antonescu, despre un copil din Blaj, care scrie pe coada avionului care traversase Carpații, dinspre Regat, că o iubește pe Silvia. Mi-am pus o cușmă de miel pe cap, din costumul popular al unui elev, și mi-am făcut un selfie, pe care mi l-

Stimabilii de la UEFA vin cu gazonul în România aşa cum s-au dus americanii cu democraţia în Irak. Şi toată povestea va ţine, ca şi acolo, fix cît vor sta ei pe aici. După care o să ne apucăm iar de ceea ce ştim mai bine. Hagi, de care cetăţenii de rînd rîd ocazional, a spus într-o zi, în direct la TV, un lucru care m-a lăsat mască.

La Revoluție, steagul acela cu gaură m-a făcut fericit. Dacă aș participa la o manifestație în România, fie ea de protest sau de sprijin, avînd un interes național (și nu politicianist), aș putea flutura un drapel tricolor. La fel, aș merge cu steagul la o paradă militară. Poate în anumite împrejurări n

Ca orice cîrpă, și papirusul se recuperează și se refolosește. Odată dusă pe apa sîmbetei ediția din Artemidoros, papirusul a intrat pe mîna unor artiști, unii dintre ei învățăcei, alții pe o treaptă superioară de salarizare. Pe foaie mai era loc

Discuțiile din presă despre cele ale Bisericii sînt purtate de oameni care nu merg la biserică. Am remarcat, de pildă, că cei chemați să comenteze în media un eveniment de acest gen sînt analiști politici, activiști nervoși sau eterni invitați

Dorothy Gale avea în mod precis o singură pereche de pantofi de rubin, primiți de la Zîna cea Bună din Nord, în timp ce incertitudinea apare în viața reală la numărul perechilor de pantofi din recuzita actriței Judy Garland, care a interpretat o pe Dorothy în filmul (din 1939) corespunzător basmului. Se pare că din acestea au supraviețuit patru sau cinci perechi

„Orfanii“, „bătrînii“ rebegiți, „nebunii“ și „handicapații“ sînt ascunși în fundul curții, mult dincolo de closet, acolo unde oaspeților nici nu le-ar trece prin cap că ar mai fi ceva. Ei sînt cei pe care îi ascundem bine, pentru că „nu ne reprezintă“. Ne strică imaginea. Ar mai fi „țiganii“, pe care n-avem cum să-i mai ascundem, pentru că sînt absolut peste tot. Dar îi rezolvăm repede și pe ăștia, spunînd că nu sînt români, că din cauza confuziei cu ei are de suferit reputația noastră.

Neașteptat, doamna Nevindecatu a revenit cu mină îngrijorată în aula goală. A stins, conștiincioasă, lumina, întrucît era prorector cu gestiunea. A aruncat o privire de ansamblu peste încăpere și a strigat „Trăiască!“. După care a închis, atent, ușa.

O „băutură beţivă“ (p. 30), adică alcoolică, şi precizează starea personajelor: beat („au arătat că ar fi fost bat, bînd la o velniţă“, p. 7), ameţit cu (sau de) beţie („fiind ameţit cu beţie“, p. 7; „ameţiţi fiind de multa beţîi, s-au luat la sfadă mergînd pe drum spre casă“, p. 27); trecut cu beţie („fiind trecut cu beţie, nu ştie ce au făcut“, p. 7), înfierbîntat din beţie („s-au tîmplat pricina morţii aceştie la crîşmă, din sfadă, şi înfierbîntaţi fiind amîndoi din beţie“, p. 12) etc.

Mă întreb dacă notele vor fi trecute în catalog, pentru că ar fi o ilegalitate: doina populară este conținut de clasa a VI a, iar evaluarea/notarea curentă se referă strict la conținuturile și competențele asociate clasei în curs.

E pentru insuflaţii rectale. Simplu. Cel puţin aşa reiese, pe baza Football Leaks, dintr-un articol scris de Costin Ştucan de la Gazeta Sporturilor. Se foloseşte la oxigenarea sîngelui. Unii zic că e doping, măcar din perspectivă morală, alţii nu. Unii susţin că e eficient, alţii se îndoiesc. Ideea e că Steaua de la acea vreme, cu Reghecampf antrenor şi Neubert „guru“ al pregătirii fizice, a cumpărat un aparat pentru asemenea proceduri care pot stîr-ni rîsul sau, după caz, o crispare posterioară

Regele Mihai nu și-a mai revăzut tatăl. Dincolo de motivele de natură politică pe care le-a invocat pentru a nu-l vizita, existau firește și lucruri mult mai personale. Acestea răzbat și din explicația pe care o dă asupra deciziei de a nu merge în 1953, î

Plouă și politic. Ploaia lipsește din manualele de arheologie, între altele, pentru că arheologia provincială a ocupat mult timp un loc mai mic decît i se cuvine (loc în continuare prea mic) în ansamblul studiilor de arheologie, mai ales romană. Or, tocmai provinciile unde plouă mai mult, mai ales Britannia și Germaniile, sînt cele de unde, prin săpături adesea mai meticuloase decît cele din Italia, vin mereu informații esențiale despre viața de zi cu zi în imperiu. Nu vreau să zic că

„Nu merge sistemul“. „Dar în ultimii ani ați băgat zeci de milioane de euro în informatizare – cum adică nu merge?“ Dă din umeri și zice un pic iritat: „Și cu ce sînt eu de vină?“ Am băgat de seamă că, în administrațiile noastre, totul devine r

Vremuri și oameni potriviți pentru Marea Unire (III)

Nu se putea să nu apară, zilele astea, „pericolul maghiar“. Iar dacă nu se zărea, ar fi fost ca și cum am fi avut un an fără Moș Niculae. Ceea ce nu se poate. Fiecare an are Moș Niculae, Crăciun, Paște, 1 Mai, Sfînta Maria și Pericol Maghiar. În pr

În urmă cu patru zile, colegul meu de la Folclor, Diafan Pîngărică, tuna și fulgera, pe coridoarele Facultății, împotriva noii generații de studenți. „Ce s-a întîmplat, maestre? Te-au trădat discipolii?“, l-am întrebat jocular, sperînd să-i atenuez starea de irascibilitate.

Departamentul criminalicesc în Moldova (1799-1828). Documentele cuprinse în acest volum (din perioada 1799-1804) confirmă variaţia fonetică a cuvîntului criminal, în folosirea sa curentă pentru a denumi instituţia de judecată (şi, prin extindere, de detenţie): „boierii giudecători ai Creminalului“ (hotărîre al lui Alexandru Ipsilanti din 1799, p. 1), „ai Crimenalului“ (p. 8), „ai Criminalului“ (p. 11), „ai Cremenalului“ (p. 16). Interesul lingvistic al textelor este foarte mare; decizii

Copii cu profesori sau cu părinți, cu ochii mari, privind la fel de fascinați și la interesanții ăia care scriu chestii grele, și la amărîții ăia care se lipesc de vreun textuleț în vreo antologie. Bine, cred că n-au ajuns ei, totuși, la ultimul cerc (pentru că, să le spun profesorilor care n-au fost în viața lor la tîrg, acesta e ca o farfurie zburătoare, în care etajele se așază concentric pe inele aflate și ele în gradație ascendentă, ca superioritățile), deci n-au ajuns chiar acolo unde sînt

Premiul pentru cel mai bun tînăr bătrîn, născut talent şi „mort“ speranţă. Meciul marilor artişti cu marii foşti fotbalişti (la noi toţi sînt mari, ăsta e cu adevărat momentul în care dimensiunile nu mai contează) a scos la iveală imaginea iubirii

Unele reclame la medicamente amplifică peste măsură efectele vindecătoare, unele programe politice sau de guvernare promit populației un viitor fantastic. Tot așa cum publicitatea inventează probleme la care produsele promovate sînt marea soluție, politicienii inventează dușmani contra cărora numai ei le ar avea ac de cojoc. Apare un fel de cursă a promisiunilor, a celor care promit mai mult și mai bine (cu o aparență mai mare de credibilitate). Cum se iese din

Napoleon a adus în Rusia cam jumătate de milion de soldați. La Moscova au ajuns, în septembrie 1812, 100.000. După o mie de kilometri de marș înapoi, 70.000 au intrat, la începutul lui decembrie 1812, în Wilna (azi Vilnius, în Lituania).

Cu atît mai misterioasă această știută antipatie a lui Borges pentru tango, cu cît îi plăcea milonga și adesea amintea cu mîndrie că a și scris versuri pentru anumite milongas. Culeg, din cîte pagini scrise de Borges îmi vin în minte, cîteva motive.

„Nu mai am niciun buștean ca să încălzesc plita mîine și nici măcar pentru soba din biroul dumneavoastră“ – i-a spus într-o zi bucătarul trimisului francez. Acesta din urmă i-a dat indicații să facă rost de lemne cu orice preț, dar prin mijloace proprii. Proprii lui Saint Aulaire.

Traiul „la comun“ pe care l-am deprins în comunism s-a construit, de la bun început, pe o formă cruntă de abuz. S-au confiscat case, s-au înghesuit proprietarii de drept într-o singură cameră – în cazurile „fericite“, în care proprietarii nu ajungeau la înch

I-a explicat mai tînărului său rival că se schimbase radical. Trecuse la budism. Realizase că făcuse multe rele în viața lui, iar acum dorea să-și repare karma, să o vindece în regim de urgență, să o treacă printr-o „terapie intensivă“. Cerea

Trotinetă e un cuvînt împrumutat din franceză, intrat în română în prima jumătate a secolului al XX-lea; în franceză, trottinette provine de la verbul trottiner („a merge în trap scurt“; „a merge cu paşi mărunţi“), la rîndul său derivat de la trotter

De ce s-a dorit test grilă? Pentru că, a declarat ministrul propunător, a văzut el că testele grilă de la examenele de rezidențiat, respectiv de magistratură, sînt de tip grilă și asigură obiectivitatea evaluării. Bine, așa e, dar chiar nu putem să

Mergem mai departe. E greu, e destabilizant, dar înain-tăm. Mergem mai departe sau într-o parte. Tot aia. Undeva trebuie să mergem. Cahill nu e totul pe lumea asta, inclusiv în lumea Simonei Halep, care e destul de solid construită. În fine,

Am molfăit totodată între dinți slănina cea tare, iar în lipsa pîinii, am uns pe rînd frunzele de varză cu gem. La urmă am rumegat cîte o feliuță de gulie. Totul udat din belșug cu berea aceea acră. Ar rămîne să spun și că a fost minunat. N-a fost!

În Colosseum au fost identificate de-a lungul timpului aproape 700 de specii de plante, de la anemone și garofițe la ulmi, măslini și cireși. Loc este. Zidurile merg peste 50 m înălțime, circumferința e mai mare de 500 m. După ce, din secolul al VI lea, nu mai e folosit ca amfiteatru,

Adunarea Națională a ucrainenilor nu a recunoscut hotărîrile Adunării Naționale a românilor și, astfel, ucrainenii au declanșat acțiuni de ocupare a zonelor pe care le pretindeau.

Dezvoltarea costă. E drept, uneori chiar merită, produce rezultate, adică profit. Mult mai mare decît ce s-a investit în procesul de dezvoltare. Dar astea sînt situațiile ideale, situațiile-vedetă. Există și succesul de masă. Succesul anonim car

Marmelat Gităblîndă avea o fixație cu lupta dintre bine și rău în societatea contemporană. Ca atare, a scris numeroase alegorii axate pe antagonismul dintre „fiara insidioasă“ și „sufletul limpede al dreptului“. Inițial, s-a crezut că omul se bănuia un nou apostol al Apocalipsei.

Scenariul datului de pămînt poate fi făcut să şocheze şi mai mult prin contrastul de putere dintre adversari şi prin surpriza unei performanţe improbabile: „Un puşti de clasa I a dat de pămînt cu învăţămîntul românesc!“ (bzi.ro);

Empatie. Acceptare. Sprijin. Bun, cu asta sînt de acord, s-a notat. Aci se accelerează narațiunea puțin, că nu mai e spațiu. Nu mai e pentru că, să mă exprim așa, în spiritul acțiunii, s-a modificat designul întîlnirii, s-a decalat cu vreo jumătate de oră.

Din Dinamo „mare“ a rămas doar numele, iar din Steaua, nici atît. Sîntem în prezenţa unor naufragiaţi. Primii, managerial, ceilalţi, identitar. La o sută de ani de România să fim bucuroşi că am rămas cu o ţară relativ întreagă, dar părţile ei sînt vraişte.

De ce au considerat-o spioană chiar și cînd un securist mai rațional a conchis, într-un raport, că nu face spionaj militar (prima suspiciune cu care a fost întîmpinată)? Cum de-au ajuns s-o urmărească pînă și în Statele Unite? Ce însemna să fii

Locul unde Jules Verne se apropie cel mai mult de arheologie este în 20.000 de leghe sub mări (1870). Nemo și profesorul Aronnax, în costume de scafandru, cu eticheta ieșind la spate, vizitează un cîmp de ruine pe fundul mării. Traducerea

Perlă cu perlă, diamant cu diamant, rubin cu rubin – multe dintre bijuteriile Mariei Antoaneta au fost demontate, însă cîteva au rămas intacte și vor fi scoase la vînzare luna aceasta în cadrul licitației „Bijuteriile regale ale familiei de Bourbon-Parma“

Oamenii care au murit la Colectiv, cei care s-au ales cu răni crunte, cu toții funcționează într-un mod adînc simbolic pentru noi, ceilalți. Printr-o întîmplare cît se poate de nefericită, moartea sau suferințele lor funcționează ca un sacrificiu menit să

„De ce vreau să-mi cumpăr cămăși? E vorba despre o nevoie psihologică ori faptul reprezintă o necesitate de exprimare personală în anumite circumstanțe? Presupunînd că răspunsul este cel de-al doilea, trecem la nivelul următor. Cine sînt eu?

Conţinut, participiul substantivizat al verbului a conţine, este un termen abstract, imitat după franceză (contenu) şi italiană (contenuto); verbul însuşi este construit prin calc în secolul al XIX-lea, după latină (contineo, -ere), franceză (contenir)