Nu scoateți ploaia din manuale

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Nu scoateți ploaia din manuale jpeg

Din cărțile din care se poate învăța despre arheologia clasică lipsește capitolul ploaie. Acolo, marmura strălucește orbitor și arheologii funcționează cu baterii solare. Majoritatea siturilor arheologice discutate sînt, evident, din Italia și Grecia, cu aluzii fierbinți la Africa de Nord și coasta Turciei. Iar cine se apucă de arheologie pentru că a vizitat cîndva asemenea locuri, de obicei nu aduce cu sine imaginea ruinelor gemînd sub un metru de zăpadă și nici luate de puhoi. Ajungi, ca turist, la villa lui Hadrian de la Tivoli sau la Volubilis de obicei în lunile libere de vară, iar asta se potrivește și cu vremea săpăturilor arheologice sistematice, care se concentrează în perioada iunie-iulie-august, cînd e secetă. Ploaia e în altă parte.

În majoritatea campaniilor arheologice de vară la care am participat n-a plouat decît cel mult o dată. Într-un an, lucrurile au stat cam așa: timp de două luni, zi de zi, vremea era extraordinar de frumoasă pînă după prînz, apoi începea să se înnoreze ușor-ușor, pînă cînd seara deasupra ta era un cer de sfîrșitul lumii. Noaptea nu cădea nici un strop de ploaie, iar dimineața era senin ca după ce formatezi hard disk-ul. Și totul o lua de la capăt cu o calmă perversitate meteorologică. Dar într-o campanie mediteraneană obișnuită, există totuși în acele două luni o zi în care va ploua. Ploaia asta e, psihologic, o vacanță în interiorul unei vacanțe, o sărbătoare, și nu din cauză că „nu se lucrează“. În primul rînd pentru că se lucrează la fel de mult, doar că nu pe teren. Presupunînd că se ocupă altcineva de procurarea și reparațiile uneltelor, tu aduci la zi fișele stratigrafice, desenele, jurnalul, organizezi fotografiile, revii asupra rapoartelor, căci cu toate astea ești întotdeauna un pic în urmă – un pic, exact atît cît e sănătos. În al doilea rînd pentru că de munca de șantier, oricît ar fi de grea, nu te plîngi decît de formă, din pură plăcere socială. Mi s-a întîmplat de multe ori să mă gîndesc seara pe șantier că abia aștept să înceapă ziua următoare, într-un fel care nu se întîmplă decît în seara de dinaintea unui meci mare.

Ziua de ploaie schimbă totuși lucrurile pe șantier. O ploaie puternică, la fel ca febra, îți anulează responsabilitățile și îți dă timp să te dezmeticești. E ca atunci cînd biroul unde lucrezi devine deodată simpatic pentru că a căzut curentul. Colegii de la contabilitate nu mai sînt stresați și privesc în jur ca o căprioară de la gura peșterii în care s-a adăpostit. Posibil să exagerez, mai ales dacă au bărbi uriașe.

Dar plouă și politic. Ploaia lipsește din manualele de arheologie, între altele, pentru că arheologia provincială a ocupat mult timp un loc mai mic decît i se cuvine (loc în continuare prea mic) în ansamblul studiilor de arheologie, mai ales romană. Or, tocmai provinciile unde plouă mai mult, mai ales Britannia și Germaniile, sînt cele de unde, prin săpături adesea mai meticuloase decît cele din Italia, vin mereu informații esențiale despre viața de zi cu zi în imperiu. Nu vreau să zic că focusul pe lumea mediteraneană a avut un substrat de dispreț naționalist. Probabil explicația este că abordarea tradițională a arheologiei ca istorie a artei, abordare care privilegiază monumentele, a dat deoparte automat provinciile în care nu avea cum să existe o arhitectură la fel de spectaculoasă. (Iar atitudinea asta antigermanică a fost, nu în ultimul rînd, și a unor învățați germani, cu marea lor nostalgie italiană.) Dar treptat s-a dovedit că, în parte și datorită puținătății comparative a vestigiilor romane acolo, arheologii din provincii fac pe dracu-n patru să compenseze, recuperînd tot ce se poate. Pe de-o parte prin exploatarea deplină a siturilor cunoscute, pe de alta, prin săpături preventive și de salvare de la care nu se face rabat. Am avut șansa să particip la săpături preventive în Germania și în Regatul Unit. (O numesc șansă pentru că nu s-a prelungit mai mult de două luni, după care viața nu mai e așa ușoară. Colegii care lucrau cîte șase luni la Roșia Montană își amintesc cum era – inclusiv ploile.) Pe acele săpături am văzut mai multă ploaie decît în toate campaniile celelalte la un loc. În Germania, cînd ploua, directorul de șantier nu ne trimitea imediat acasă, ne ținea vreo două ore, ca să poată să ne plătească ziua întreagă, și apoi ne trimitea la gară. La englezi se lucra indiferent de vreme, încît ajunsesem să cred că rolul căștii galbene de protecție este, de fapt, să te apere de ploaie. Acolo, în loc să aducă vreo solidaritate în plus, ploaia te făcea să fii și mai departe de fiecare om cu vesta lui reflectorizantă, căștile în urechi și groapa individuală, înjurînd, cu aequanimitas britanică, în poloneză.

O ploaie năpraznică m-a prins la Ostia în decembrie, cînd nu era nimeni. Cerul s-a înnorat brusc, cum se închide diafragma la aparatul foto, și a început să toarne. Toată cărămida din portul antic al Romei s-a înroșit și străduțele s-au făcut mai largi. Situl mă impresionase pentru că nu văzusem încă Pompeiul, după care Ostia n-ar mai fi putut să mi se mai pară probabil cine știe ce. A și rămas de altfel pînă acum, în memoria mea, încapsulată în acea ploaie. În campania din vara următoare, la Troia, n-a plouat nici măcar o dată, era tot timpul criminal de senin, se vedea pînă n Samotrace. Good weather bias. Așa nu se poate face știință. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: Ploaia la Templul Kofukuji, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni