Datul de pămînt
Se pare că nu e nimic de făcut: clişeele jurnalistice se răspîndesc cu mare viteză, în momentul lor de apogeu cititorul putînd doar să le rabde şi eventual să le ocolească; din fericire, după o vreme, clişeele de azi se răresc şi dispar, înlocuite de altele la fel de enervante. Una dintre formulele repetate obsedant în titlurile jurnalistice actuale, cu scopul de a dramatiza ştiri altminteri banale, este locuţiunea a da de pămînt (cu cineva). Expresia transpune o declaraţie belicoasă ori o victorie pasageră într-o metaforă a luptei corp la corp, ba chiar a transformării adversarului în simplu obiect iritant şi nefolositor. E o locuţiune caracteristică pentru direcţia stilistică dominantă a jurnalismului de azi: aparţine registrului colocvial, transmite agresivitate, amplifică tensiunile, reducînd relaţiile şi actele umane la nivelul elementar al nevoilor de supravieţuire.
Actorii scenariului sînt, de multe ori, persoane publice, cu oarecare notorietate, în industria divertismentului sau în politică: „Iulia Albu dă de pămînt cu Smiley“ (cancan.ro); „Adriana Bahmuţeanu dă de pămînt cu Silviu Prigoană!“ (wowbiz.ro); „Corina Creţu dă de pămînt cu Viorica Dăncilă“ (jurnaldecraiova.ro). La un nivel ceva mai puţin concret, victima agresiunii este o instituţie – „Teodorovici dă de pămînt cu ANAF“ (dcnews.ro) –, o echipă – „Antrenorul vicecampioanei mondiale dă de pămînt cu FCSB (ziare.com) – sau o iniţiativă legislativă: „Specialiștii dau de pămînt cu Legea Violenței Domestice“ (evz.ro). Ambii termeni ai scenariului violent pot fi entităţi globale, colective – „Elita europeană dă de pămînt cu România“ (national.ro); „Ungaria dă de pămînt cu Franța“ (capital.ro) – şi chiar pure abstracţii: „ambițiile politice dau de pămînt cu folosul obștii“ (zhd.ro); „Inflaţia dă de pămînt cu creşterile salariale“ (zf.ro).
Scenariul datului de pămînt poate fi făcut să şocheze şi mai mult prin contrastul de putere dintre adversari şi prin surpriza unei performanţe improbabile: „Un puşti de clasa I a dat de pămînt cu învăţămîntul românesc!“ (bzi.ro); „Emoționant! Ea este văcuța care a dat de pămînt cu regulile absurde din UE!“ (agroinfo.ro). Alteori, stilul vulgar-agresiv al relatării este extins la politica internaţională: „Americanii dau de pămînt cu Merkel“ (dcnews.ro); „Trump dă de pămînt cu Theresa May“ (romanialibera.ro).
Clişeul pare a fi frecvent folosit şi în presa din Republica Moldova: „Comuniștii dau de pămînt cu unioniștii“ (today.md); „Riscurile teroriste dau de pămînt cu afacerile companiilor aeriene“ (mesaj.md); „Ghimpu a dat de pămînt cu lista lui Sturza“ (sputnik.md) etc.
Fie pentru că e destul de transparentă, fie pentru că nu este foarte veche, expresia nu a fost înregistrată ca atare în dicţionarele noastre curente. Unele dicţionare frazeologice îi indică însă accepţiile proprii şi figurate: „a da de pămînt = (cu cineva), 1) a trînti la pămînt (pe cineva); 2) (fig.) a muștrului (pe cineva)“ (Dicționar de expresii și locuțiuni românești, coordonat de Alex Dobrescu, 1997).
Evident, există în presa actuală şi utilizări proprii ale expresiei, în situaţii în care victima este o persoană – „Moment unic la SUMO! A dat de pămînt cu un uriaș de 150 de kg“ (stiridecluj.ro) – sau un obiect: „Serena a comis o! A dat de pămînt cu trofeul“ (canal3.md). Majoritatea exemplelor din titlurile jurnalistice citate mai sus sînt însă figurate, referindu-se fie la actul de a învinge, a distruge, fie la atacul verbal. De altfel, dacă ziariştii preferă să pună în titlu expresia colocvială şocantă, în cuprinsul textelor apar adesea echivalentele sale din limbajul standard: dă de pămînt este parafrazat prin doboară, atacă, lansează un atac virulent etc.
Nu este întîmplătoare şi nici lipsită de efecte transpunerea informaţiei în scenarii violente; polemica, fotbalul, adversitatea politică pot fi exprimate analogic prin metafore convenţionalizate ale războiului, ale jocului, ale întrecerii sportive. În cazul nostru, metafora datului de pămînt evocă încăierarea de maidan sau brutalitatea cazonă. Clişeul jurnalistic este un ecou al ameninţării pe care o preiau din agresivitatea cotidiană şi unele pasaje literare, în dialoguri realiste: „Dacă mai vii cu şapcă murdară aici, dau cu tine de pămînt de nu te vezi! Ai înţeles?“ (Ioan Popa, Robi pe Uranus. Cum am construit Casa Poporului, 2015); „Puştiul a protestat slab, dar Bibi nu-l mai auzea şi a izbucnit întro furie oarbă, de nestăvilit, dau cu tine de pămînt nenorocitule, îţi rup oasele“ (Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari, 2016).
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
