A locui murdar

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

A locui nu înseamnă doar a-ți duce traiul într-un loc anume. În orizontul lumii civilizate, cel în care ne plasăm idealul și pretențiile de existență, a locui înseamnă a umple un spațiu cu un anumit tip de armonie. Înseamnă a i da viață, printr-un set de valori pe care se sprijină, printre altele, și ideea de comunitate. Locuirea civilizată nu e doar un semn al educației instituționalizate, ci și al unei acumulări îndelungate, al experienței alterității și, nu în ultimul rînd, al exersării practice a noțiunii de demnitate. Iar această înlănțuire de idei, care pot părea complicate și mult prea teoretice, nu se aplică doar oamenilor cu stare și zonelor „spălate“ în care aceștia locuiesc. Pentru că toate formele de a exprima un ideal de conviețuire cu adevărat armonioasă, indiferent de cultura despre care am vorbi, se îndreaptă, în cele din urmă, spre curgerea firească a ceea ce o comunitate sau alta acceptă ca fiind ceva de bun-simț. Iar murdăria nu înseamnă numai acumularea de gunoi palpabil, nu se definește doar prin necurățenia perceptibilă cu ochiul liber. Ci se poate referi la orice e – așa cum ne spune și DEX – lipsit de claritate, tulbure, josnic, mîrșav, ticălos, degradant, necuviincios, obscen, trivial.

Traiul „la comun“ pe care l-am deprins în comunism s-a construit, de la bun început, pe o formă cruntă de abuz. S-au confiscat case, s-au înghesuit proprietarii de drept într-o singură cameră – în cazurile „fericite“, în care proprietarii nu ajungeau la închisoare – și s-au adus peste noapte alte familii, înghesuite la rîndul lor în celelalte camere ale aceleiași locuințe. „Burghezia“ trebuia să simtă pe proprie piele ce înseamnă furia clasei muncitoare, care sancționa luxul „dușmanilor poporului“ de a se lăfăi în propriile case. Pe de altă parte, țărănimea dezrădăcinată, adusă la oraș, trebuia la rîndul ei să se înghesuie, împreună cu clasa muncitoare, în noile blocuri, în noile cartiere ale societății socialiste multilateral dezvoltate. Unii s au simțit atunci, pur și simplu, foarte bine. Alții uită că erau animați de energia firească a tinereții și descriu perioada ca pe una aurorală. La urma urmei, e dreptul fiecăruia să-și plaseze idealul de fericire în orice ungher al imaginației sau al felului de a-și vedea propria existență. Pentru alții, „repartiția de locuință“ era încununarea unei vieți întregi. Iar pentru cei mai mulți dintre noi, murdăria e ceva ce se referă doar la gunoi, la necurățenia materială, la mizeria pe care o poți percepe cu ochiul liber. Murdăria de a trăi după rețeta unică a Partidului, murdăria de a fi înghesuit și manipulat, murdăria de a fi exploatat, deși ți se spunea că ești proprietar al tuturor bunurilor poporului, toate astea intră sub un preș pe care nu dorim nici acum să-l clintim din loc.

Imensul val al foamei de proprietate de după 1989 e o dovadă cît se poate de clară a „succesului“ nebun pe care l-a avut traiul în comunism, sub aripa Partidului, în calitatea noastră de „proprietari“ ai tuturor avuțiilor naționale. O altă dovadă e spectacolul grotesc al pecinginii noilor noastre case, al noilor cartiere, al felului în care umplem spațiul cu un delir arhitectural al „libertății“. Nesimțind deloc, în realitate, că am fi fost proprietari ai acestei țări, ne-am năpustit în ideea de proprietate pe care ne-a adus-o eliberarea de comunism, cu toată energia frustrărilor acumulate și nemărturisite. Luăm spațiul în stăpînire exact așa cum luam înfometați alimentele de pe cartelă, trăgînd în piept Partidul și stînd de mai multe ori la coadă sau luînd copiii altora în brațe și pretinzînd că erau ai noștri, ca să fim lăsați în față, să driblăm coada.

Construim orbește și locuim murdar, ca într-o continuă și frenetică răzbunare pe „fericirea“ pierdută odată cu prăbușirea comunismului. Alții ar spune că tocmai de aia facem ca toate visele, pentru că nu mai avem frică de nimeni, nu mai are cine să stea cu bățul pe noi. Adică ne-am pierdut busola după apusul activiștilor gospodari, care știau să facă ordine. Dar ceea ce e fascinant e că tocmai cei care se plîng de absența ordinii de atunci sînt campionii delirului de acum. Ei sînt cei mai vajnici mînuitori de bormașini și flexuri în orele de liniște, ei sînt cei mai împătimiți artizani ai modificărilor de apartamente, ei sînt entuziaștii batjocoririi clădirilor de patrimoniu, ei sînt „arhitecții“ marilor dorințe de a face ceva „frumos, ceva deosebit“.

Locuirea murdară se poate petrece, fără probleme, într-o scară curată de bloc. Tropăitul patologic, urlatul din rărunchi, ca de pe un deal pe altul, datul de găuri ca formă de entuziasm patriotic și gospodăresc, desconsiderarea abisală a faptului că pe lîngă tine mai trăiesc și alții, televizoarele care răcnesc, difuzoarele care urlă muzicile veseliei cosmice sau ale chinului dușmanilor, toate astea și încă multe altele sînt locuire murdară. În materie de parcare a mașinilor, am depășit orice orizont al oricărei definiții. Sfidăm liniștiți posibilitatea ca așa ceva să mai existe în altă dimensiune, în alt colț al universului. Am ochit undeva o poieniță? Intrăm imediat cu betoniera și facem un mic cartier al caselor de vacanță, în care materializăm cele mai scălîmbe năluciri care ne vizitează mințile.

Iar dacă vine cineva de prin alte părți, de prin organismele uniunii din care considerăm că facem parte de drept, și dacă ne zice că nu facem bine, ne revoltăm cumplit. Începem cu tînguirile despre sugrumarea specificului local. O -luăm la vale cu denunțarea colonialismului. Ce treabă au ăia că ne devastăm pădurile? Sînt ale noastre, frate! Sîntem la noi în țară, o locuim așa cum ne locuim și casele. Facem ce vrem! Sîntem proprietari! Folosim spațiul nostru strămoșesc așa cum credem de cuviință! Lasă-i p-ăia să zică! Dăm muzica mai tare și ne vedem de treabă. Doar sîntem la noi acasă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.