Răzgîndirea răzgîndirii
Luați următorul scenariu imaginar. Pe la sfîrșitul lui august, domnului ministru al Educației de atunci i s-a năzărit să impună o nouă structură a subiectelor pentru examenele naționale. A convocat vreo cîțiva oameni din minister, vreo cîțiva consilieri din Centrul Național pentru Examinare și Evaluare (CNEE), vreo doi-trei inspectori școlari din București și, într-o ședință, le-a comunicat scurt că în noul an școlar subiectele trebuie să fie constituite din teste grilă în pondere de cel puțin 40%. Cei găsiți atunci pentru a intra în ședință (mulți erau în concediu) nu au prea crîcnit, întrebați fiind dacă se poate asta. Majoritatea au plecat capul, sigur, șefu’, se poate, cum să nu? Să dezvoltăm scenariul. După vreo două zile, timp în care s-au străduit să conceapă un material cît mai consistent, unii dintre consilierii CNEE au înaintat un raport prin care explicau faptul că, cel puțin la limba și literatura română, încercarea e nefericită. Că, pe o analiză SWOT, la capitolul oportunități tragi liniuță, iar la puncte slabe și la amenințări se întind cîteva pagini de argumente. Că itemii obiectivi, cei care se utilizează pentru conceperea testelor grilă, sînt cei mai slabi cuantificatori ai competențelor, în vreme ce viziunea curriculară actuală vizează tocmai formarea de competențe. Că latura formativă a învățării, explicit menționată în programa școlară, se anulează prin evaluarea cu teste grilă. Că, de asemenea, caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării nu este compatibil cu itemii obiectivi. Că nici evaluările internaţionale nu merg pe teste grilă, ci pe evaluarea de competenţe prin problematizări. Că, oricum, o nouă structură ar trebui pilotată cel puțin cu un an înainte, prin simulări, pentru a se putea cuantifica impactul, pentru a se negocia reacțiile, pentru a se face necesarele reglaje fine. Apoi, că e lipsit de etică să schimbi o structură de subiect în timpul jocului, pentru elevi care au dat simulări pe altă structură, care vor afla doar în cursul anului școlar că aceasta se schimbă. Continuăm scenariul imaginar: documentul justificativ nu a avut nici un ecou asupra decidenților, care au trasat sarcina de serviciu: propuneți o altă structură a subiectelor, cu teste grilă, care va fi făcută publică sub forma modelelor de subiecte, la 1 noiembrie.
De-aici încolo nu mai e doar scenariu, ci realitate. La consfătuirile naționale ale inspectorilor de limba și literatura română s-a anunțat că va avea loc această modificare. Nici un inspector din țară nu a reacționat. Nu mă mir, am participat ani de zile la astfel de ședințe și eram cel mult vreo patru-cinci din toată țara care îndrăzneam să ieșim din rînd și să ne spunem părerea, amendînd politici educaționale pe care le găseam nepotrivite. Majoritatea celorlalți colegi preferau atitudinea melcului retras în găoace sau, mai rău, una obedientă, de lingușeală. Inspectorii s-au întors apoi în județele lor și, la consfătuirile județene, au anunțat această modificare. În acest stadiu, unii profesori au luat cuvîntul, și-au manifestat dezacordul, au formulat argumente. Dar nu prea era mare lucru de făcut: voci care s-au exprimat în cîteva săli, fără o coagulare de grup care să ducă la redactarea unui document. În plus, nimeni nu văzuse încă modelul de subiect, totul avea caracterul unui zvon oficial. Multă lume nici nu credea, de fapt, că așa ceva se va și întîmpla.
Revin la firul narativ al scenariului imaginar. În acest timp, grupurile de lucru ale CNEE s-au apucat de elaborat modele de subiecte de tip grilă. O aveau ca sarcină de serviciu și oamenii aceia nu sînt decidenți, ci au funcții executive. Tot ce mai puteau face, după ce își exprimaseră deja dezacordul, era să încerce conceperea unei structuri cît mai echilibrate. La apariția modelului, în cîteva ore, presa a izbucnit – căci nu era la curent cu această intenție, s-a iscat un întreg scandal, subiectele au fost retrase și, după două zile, actualul ministru al Educației, altul decît cel din vară, a anunțat că, pentru anul școlar în curs cel puțin, rămîne vechea structură de subiect. Ca la noi, la nimeni!
Dar să mai glosăm puțin, căci mai avem spațiu, pe marginea problemei. De ce s-a dorit test grilă? Pentru că, a declarat ministrul propunător, a văzut el că testele grilă de la examenele de rezidențiat, respectiv de magistratură, sînt de tip grilă și asigură obiectivitatea evaluării. Bine, așa e, dar chiar nu putem să înțelegem că unele discipline, amărîtele astea umaniste, nu pot funcționa după aceleași principii ca științele exacte? Că tocmai asta fac disciplinele umaniste, formează în spiritul diversității, al ieșirii din grilă, al capacității de a gîndi critic și de a opina? Că asta nu exclude obiectivitatea evaluării, iar problema diferențelor la notare nu e generată de bănuita subiectivitate a subiectului, ci de alți factori: corpul de evaluatori neformat unitar, la nivel național? Și, la urma urmei, de ce ar trebui ca toate disciplinele să aibă același tip de structură a subiectului?
Mințile acestea care nu pot nicicum să acceseze nivelul cunoașterii umaniste sînt duș-ma-nul cel mai periculos al umanului, pînă la urmă. Ar vrea să robotizeze totul, să închidă în grile, să uniformizeze, să șablonizeze. Îmi doresc, pentru Ministerul Educației, un ministru cu mandat de măcar patru ani, venit din domeniul științelor umaniste sau cu o bogată cultură umanistă, în care și-a articulat formația științifică (am avut vreo doi trei de-a lungul ultimilor 30 de ani și au fost singurii care au generat cu adevărat plusvaloare în sistem). Atunci am putea spera să existe o viziune integratoare, sistemică, în care diversitatea să primeze ca factor decisiv al coerenței întregului.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.
