ANAF – marea experiență a eternei datorii

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Un geam gros mă separă cu totul de funcționarul care stă în scaun și are în față un ecran negru pe care mi-l arată ca să pricep odată că „nu merge sistemul“. „Dar în ultimii ani ați băgat zeci de milioane de euro în informatizare – cum adică nu merge?“ Dă din umeri și zice un pic iritat: „Și cu ce sînt eu de vină?“ Am băgat de seamă că, în administrațiile noastre, totul devine repede foarte personal. „Firește, nu sînteți de vină personal, dar instituția dumneavoastră are o problemă, nu?“ „Nu vorbiți asta cu mine. Faceți un memoriu către șefi.“

Comunicarea dintre contribuabil și funcționarul purtător de autoritate fiscală se poate face printr-o fantă care este dispusă la o înălțime pentru amîndoi nepotrivită: contribuabilului, care stă în picioare, îi vine la nivelul buricului. Funcționarului, care stă pe scaun, îi vine cam la o palmă deasupra capului. Așa că mă aplec și, cînd vorbesc, apropii gura de fantă. Funcționarul îmi răspunde ridicînd bărbia și atunci eu întorc capul și plasez urechea în dreptul fantei ca să pot auzi, rămînînd frînt de șale, cam la 80°. Eu mă aplec, el se ridică – este un context pur întîmplător, nu suprasemnificați aceste poziționări.

Sînt vreo zece ghișee dispuse așa, unul lîngă celălalt, cozi corespunzătoare, lume multă, zgomot de societate civilă nervoasă. Pensionari, antreprenori, împuterniciți, titulari, toți de-a valma. Singurul lucru pe care-l avem în comun este că fiecare dintre noi a primit o hîrtie de la ANAF care-l enervează. Iar acest numitor comun, care aparent e mic, e suficient de mare în acel hol ca să nască solidarități revoluționare ce se manifestă, pe moment, printr-o rumoare în cor. În această atmosferă, inevitabil, eu vorbesc prin fanta ghișeului tare, să fiu auzit, iar funcționarul răspunde pe măsură.

Îi dau înștiințarea și întreb: „Puteți să mi spuneți de unde s-au strîns toate aceste sume restante? Eu am plătit de fiecare dată cînd m-ați înștiințat, exact cît mi-ați comunicat că am de plătit…“ „Nu merge sistemul și nu am cum să vă spun. Dar se fac regularizări. Apoi, mai sînt dobînzi și penalități la sumele regularizate.“ „Așadar, cînd eu plătesc impozitul pe care îmi spuneți că-l am de plătit, nu achit toată datoria. Mai sînt dator cu ceva în plus – o sumă care nu apare în înștiințarea de plată.“ „Da, așa este.“ „Eu cînd vă plătesc cît îmi cereți, nu plătesc toată datoria, iar dumneavoastră, cînd îmi cereți, nu știți exact cît mai datorez dincolo de ceea ce mă somați să plătesc.“ „Asta este realitatea!“ „În mintea mea de om credincios, ăsta e genul de datorie pe care o am față de Dumnezeu. Și față de părinții mei. O datorie care mă urmărește toată viața și pe care, oricît o plătesc, tot n-o acopăr. Același tip de datorie am și față de ANAF, nu?“ Funcționarul mă privește un pic derutat. Nu se gîndise la așa ceva, dar văd din ochii lui că este de acord cu analiza mea. Mă îndrept de șale și-mi dau seama că nu este cum am crezut eu, pesimist, pînă acum. E mai rău.

În general, nu-mi place să „dau la ziar“ toate cele ce mi se întîmplă. Am colegi care adoră să povestească în articolele lor ce mai fac, cum e cu pisica, pe unde au mai fost, ce au mai văzut, ce mai era prin piața de la colțul străzii cînd au trecut ei pe-acolo, ce se mai poate ghici astăzi în curtea școlii pe care au absolvit-o acum 25 de ani, cum au condus mașina trei ore pînă în Bulgaria în vacanța de vară, ce filme au mai văzut – cel mai adesea texte fără cine știe ce miez și fără cine știe ce miză. Doar așa, uitați ce mai fac eu, impresii din viața-mi. Sînt un tip de modă veche și, chiar dacă trăiesc în mijlocul evului Facebook, în care e de rigoare să arăți planetei farfuria de mîncare din fața ta și șosetele din picioarele tale, cred că ce „dai la ziar“ trebuie să aibă, totuși, oarecare importanță. Și pentru tine, și pentru alții. Povestesc, totuși, întîmplarea de la ghișeul ANAF – de fapt, doar o parte a ei, pentru că restul dialogului cu această administrație este relevant doar pentru situația mea contabilă – fiind convins că ceea ce mi-a spus funcționarul purtător al unei fărîme din colosala autoritate de stat este important pentru noi toți. În ceea ce mă privește, acest fragment de discuție mi-a reorientat viața și m-a dumirit asupra plasamentului meu în lume.

De ani de zile, nu știu de ce, simt că mă enervez cînd tot aud că sînt luat drept „contribuabil“. Știu, multe spirite libere repetă discursul „sînt/sîntem contribuabil(i)“ cu apăsată mîndrie. Va să zică, statului să-i intre în cap că avem drepturi. Statul trebuie să ne servească, fiindcă-l plătim. Cam ca ospătarul la restaurant. Niciodată nu am fost de acord cu acest mod de a privi lucrurile. Mi se pare simplist – o formă rudimentară și cam jenantă de liberalism. La fel de subțire ca formula claselor sociale din marxismul de la fostele, faimoase, cursuri scurte. Dar, ca orice idei simple din punct de vedere intelectual și flatante pentru vanitatea omului, ideea „sînt contribuabil, am drepturi“ are mare răspîndire. Sigur că statul percepe impozite din cîștigurile mele și am dreptul să știu ce face cu aceste impozite, dar cîștigurile mele sînt posibile doar în condițiile existenței statului. Ideea că statul nu ar putea exista fără impozitele noastre este pe de-a-ntregul corectă doar în măsura în care adăugăm că nici cîștigurile noastre nu ar putea exista fără stat. Chiar dacă muncim exclusiv în sistem privat, siguranța sistemului privat se datorează statului. Nu există sistem privat eficient în lipsa unei organizări statale. Privatul nu există decît în pandant cu statul – este un binom în care cei doi termeni se presupun nu doar logic, ci și funcțional. Utopia libertariană a societății fără stat este o utopie comunistă cu semn schimbat. Statul este contextul necesar activității productive private. Că statul, uneori, e o povară pentru privat (ca la noi) este adevărat, dar statul nu este, prin natura lui, inamicul privatului.

Dialogul meu recent cu ANAF-ul, așa cum am arătat, mi-a schimbat serios perspectiva. Postura de etern datornic, de om care oricît ar plăti tot mai datorează ceva – un „ceva“ a cărui existență este certă, dar a cărui dimensiune este cu totul misterioasă –, mă repune într-o formulă nouă. Ce mă tulbură este că statul mă privește așa de cînd mă știe. Și eu nu știam…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne