Karma: terapie intensivă

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Karma: terapie intensivă jpeg

Revoluțiile au două tăișuri: peticești sacul într-un loc și el ples-nește, insolent, în altă parte. Eterna poveste a efectului colateral! Totuși, ce i s-a întîmplat unui coleg de al meu de la Studii Canadiene, Maximilian Francisc Maria Isidor Robpireu, întrece parcă logica răzmeriței urmate de consecințe impredictibile. Nu vă mirați de lungimea numelui său! Tatăl lui Maximilian fusese profesor de franceză și ajunsese să creadă că băștinașul Robpireu s-ar fi înrudit cu occidentalul Robespierre. Prin urmare, și-a botezat fiul, calchiind numele complet al politicianului revoluționar de anvergură din istoria Franței: Maximilien François Marie Isidore de Robespierre. Așa s-a născut M.F.M.I. Robpireu al nostru, expert – tot pe latura francofonă – în canadianistică. De mic, viitorului universitar i se inoculase spiritul de revoltă împotriva establishment-ului, așa încît, acum, la maturitate, el aborda cu încrîncenare orice formă de autoritate, oricît de benignă s ar fi dovedit ea. Ghinionul a făcut ca șef al Catedrei de Canadianistică să devină tot un profesor francofon, Luis Răgălie Solin, descendent al unei similare familii cu tradiții și obsesii intelectuale. Tatăl celui din urmă – de asemenea, dascăl de limba franceză, dintr-o generație mai veche însă decît familia Robpireu – avea o admirație irepresibilă pentru „Regele Soare“ al Franței, Louis al XIV-lea ori, cum e menționat în tratate, „Louis Roi Soleil“. Pornind de la numele de familie Solin (paronim autohton, în mintea sa, al franțuzescului „Soleil“), și-a botezat și el copilul exotic: Luis Răgălie, unde Răgălie ar fi trimis la „regalitate“ și, implicit, la „Roi“! Conflictul dintre mai vîrstnicul Luis și mai crudul Maximilian a fost instantaneu. Nu doar pentru că unul sugera tradiția monarhică, iar celălalt pe aceea republicană, ci pentru că Răgălie Solin (chiar) era cam tiran din fire, iar Francisc Maria Robpireu se pretindea un revoluționar înnăscut. Ajuns șef de Catedră, Luis i-a făcut zile fripte lui Maximilian. Îl umilea, numindu-l „Mîncătorul de Cartofi“ (aluzie la faptul că „Robpireu“ ar fi însemnat, în fond, „rob al piureului“ și nu ar fi sugerat, în vreun fel, numele Robespierre). Maximilian nu se lăsa mai prejos, zicînd că „Răgălie“ reprezenta o construcție lexicală legată de actul rîgîielii. Ca atare, striga în ședințele de Catedră: „Jos cu guițătorii! Opriți sinistra dictatură gîrîitoare!“

Au vizitat amîndoi, repetat, Comisia de Etică a instituției, dar conflictul a persistat pînă cînd, natural vorbind, i-a venit și lui Robpireu apa la moară. Solin a împlinit vîrsta de pensionare. A cerut prelungire de activitate, însă Maximilian a orchestrat o revoluție de toată frumusețea în Universitate, reușind (prin votul negativ al colegilor) să-l alunge pe tiran. Mai mult, triumfal, el a devenit noul șef al Canadianisticii… Ei, aici debutează brusc amintitele efecte colaterale ale gestului revoluționar. Robpireu a decis să-și înceapă mandatul directoral în forță. A organizat un amplu simpozion canadianistic internațional. E suficient să menționez că l-a invitat, în postură de vorbitor principal (keynote speaker), pe Homer Homophoebius de la Universitatea din Toronto. Anglofon, tipul era numărul unu mondial în Studii Canadiene, puține congrese putîndu-se lăuda cu participarea sa excepțională la lucrările lor. Nu mică i-a fost mirarea profesorului Robpireu cînd, în ziua deschiderii conferinței, s-a trezit abordat de pensionarul Solin, umil, transfigurat, straniu.

I-a explicat mai tînărului său rival că se schimbase radical. Trecuse la budism. Realizase că făcuse multe rele în viața lui, iar acum dorea să-și repare karma, să o vindece în regim de urgență, să o treacă printr-o „terapie intensivă“. Cerea deci permisiunea să participe la simpozion în postură de valet, de servant mărunt, de om bun la toate. Poate așa va găsi ispășirea. Maximilian a acceptat imediat, dar nu din compasiune, ci dintr un calcul simplu: episodul ar fi constituit, în ochii tuturor, zdrobirea definitivă a bătrînului despot. Răgălie s-a apucat, nebunește, de treabă. Alerga prin sală cu microfonul, dărîmînd mobilier și recuzită, potrivea pupitrul vorbitorilor pînă reușea să-l prăbușească peste rîndul întîi de spectatori, aducea termosurile cu cafea și le scăpa, catastrofal, pe jos etc. etc. În fine, întrebat de dr. Homophoebious unde se afla toaleta, l-a însoțit, servil, în direcția respectivă. Peste puține minute, a ieșit în fugă din WC, absolut terifiat, urmărit feroce de profesorul canadian care urla ca un apucat: „Nobody touches me like that, Louie, you motherfucker! Keep your lackey in the leash, Robespierre, you son of a bitch! I’m gonna kill you both!“ Auzind răcnetele, Robpireu a zbughit-o, îngrozit, alături de Solin. Se pare că bietul „Louie“, oripilat de lipsa de igienă a toaletelor românești, încercase să-l ajute pe Homer să-și rezolve mica problemă fiziologică, fără a-i permite să atingă ceva din sordida încăpere. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Litoralul de la munte, alternativă la Marea Neagră. Trei locuri spectaculoase de bălăceală și de făcut plajă, în inima munților
Litoralul românesc se poate dovedi o piatră grea de încercare atât din punct de vedere financiar, al distanței în anumite cazuri dar și al aglomerației estivale. România are însă un relief care oferă numeroase alternative, inclusiv în zonele montane.
image
„Antrenorul de genii” a fost arestat preventiv. Lajos Kristof spune că se afla într-o stare de somnambulism când a violat un minor
Lajos Kristof, care a fost prins în flagrant în timp ce agresa sexual un băiat de 14 ani, a fost arestat preventiv duminică. Acesta a declarat în fața anchetatorilor că ar fi întreținut relații sexuale cu minorul fără să fie conștient și că se afla într-o stare de somnambulism.
image
Povestea profesoarei care și-a donat salariul pentru a-și premia elevii cu note mari la Bacalaureat
O profesoară de Matematică de la Colegiul Tehnic „Emil Negruțiu” din Turda, județul Cluj, și-a premiat în bani elevii care au reușit să obțină note peste 9 la Bacalaureat. „Totul a pornit dintr-o glumă pe care eu, însă, am luat-o în serios”, a povestit pentru „Adevărul” Alexandra Avasicei.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.