Orfelinat. Azil. Balamuc

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

„Dați-mi și mie un ban, sînt de la casa de copii!“ Sînt cuvinte care fac parte din fibra noastră intimă. Cuvinte cu care ne am construit, elemente alcătuitoare ale ființelor care sîntem acum. Sînt parte din cultura în care existăm, parte egală cu, să zicem, „Noi sîntem români, noi sîntem pe veci aici stăpîni!“.

Oricît am eschiva intelectual, oricît am dribla șmecherește, „casa de copii“, „casa de bătrîni“, „casa de nebuni“, toate aceste case fac parte din ființa noastră. Mai nou, sub efectul intervențiilor din lumea largă, dar și ca urmare a unor mici eforturi pe care le-am făcut – mai de nevoie, mai de rușine –, aceste case au primit alte denumiri, mai acceptabile în limbajul civilizației la care aspirăm. Am început să vedem că pe plăcile de identificare puse pe niște instituții scrie cam așa: „Centru de plasament“, „Centru de îngrijiri“, „Spital de psihiatrie“. În lumea reală, în felul în care gîndesc și se exprimă cei mai mulți dintre noi, ele au rămas tot „orfelinat“, „azil“, „balamuc“. Și exact așa cum le denumim în lumea reală, întocmai așa funcționează ca instituții. Iar pentru noi, în mîndria noastră că sîntem români și stăpîni, acești semeni ai noștri au rămas tot „orfani“, „bătrîni“, „nebuni“. Și, da, se mai poate. Se poate și mai jos. Există și un etaj inferior acestuia cu „orfanii“, „bătrî-nii“, „nebunii“. Dacă ești „țigan“ sau „handicapat“ ai mari șanse să fii cazat pe vecie, în spiritul bunătății și al ospitalității noastre legendare, la acest etaj cel mai de jos.

Cînd cîntăm plini de însuflețire „Noi sîntem români, noi sîntem pe veci aici stăpîni“, categoriile astea de compatrioți nu există. Sau, mai precis, nu se văd. Ele sînt închise într-o dependință îndepărtată a gospodăriei noastre mentale. Pentru că la stradă ne înfățișăm cu casa decorată ca la Muzeul Satului, pregătită oricînd să primească vizitatorii. Îi zicem, cu mîndrie, „casa noastră din bătrîni“. Și mai punem pe prispă niște oameni în vîrstă, dar care se țin foarte bine, sînt limpezi la minte și gata să se ia la trîntă cu turiștii străini. Îi îmbrăcăm în straie tradiționale și-i expunem cu entuziasm, să vadă lumea cum arată bătrî-nii noștri verzi și falnici ca brazii. Să vadă oaspeții cum venim noi din adîncul timpului, din tăriile vremii, de la facerea lumii. „Orfanii“, „bătrînii“ rebegiți, „nebunii“ și „handicapații“ sînt ascunși în fundul curții, mult dincolo de closet, acolo unde oaspeților nici nu le-ar trece prin cap că ar mai fi ceva. Ei sînt cei pe care îi ascundem bine, pentru că „nu ne reprezintă“. Ne strică imaginea. Ar mai fi „țiganii“, pe care n-avem cum să-i mai ascundem, pentru că sînt absolut peste tot. Dar îi rezolvăm repede și pe ăștia, spunînd că nu sînt români, că din cauza confuziei cu ei are de suferit reputația noastră.

Cam așa am vrea să fie prezentarea de țară: în afară de noi, ăștia zdraveni, în putere, plini de șarm și cultură generală, îmbrăcați bine, poligloți și – obligatoriu! – cei mai virili de pe continent, deci în afară de noi nu mai e nimic pe-aici. Nici minorități, nici bolnavi, nici lume săracă, nici năpăstuiți, absolut nimeni. Doar noi, falnicii urmași ai dacilor și ai romanilor. Partea proastă e că absolut de fiecare dată cînd ne înfoiem pieptul și rostim discursul ăsta, de după colțul străzii apare un om în vîrstă, cu privirile rătăcite, gîrbovit pînă la pămînt, cu mîna întinsă, cerînd „bani pentru medicamente“. Din dreapta dă buzna o haită de cîini. Imediat trece, dezbrăcat pe jumătate, lălăind un cîntec de vitejie, un alt vîrstnic, bolnav psihic, „scăpat de la balamuc“. Peisajul se completează – cît ai zice „pește“ – cu o fată fără dinți, gata să-ți arate tainele amorului rapid. Mai apare și-un copil cu dizabilitate gravă, pe care părinții îl exploatează trimițîndu-l la cerșit. Apoi dai cu ochii peste un alt copil, care îți arată din priviri că e gata să facă absolut orice pentru cîțiva bănuți. Întindeți acest „absolut orice“ pînă în cele mai îndepărtate și întunecoase colțuri ale imaginației. În jurul nostru se găsește o lume pe care am vrea o ascunsă pentru eternitate. Căci asta ne dorim. Ascunderea, nu rezolvarea.

Nu concepem, sub nici o formă, că grija și respectul autentic pentru acești semeni ai noștri sînt chei esențiale ale civilizației la care tînjim cu toții, pe ascuns, dar dîndu-ne ifose la vedere, că am avea-o din plin. Și asta, obligatoriu, cu mult înainte de a se fi inventat la alții. Iar spectacolul acesta ridicol și grotesc deopotrivă, al mimării civilizației, se vede, de la distanță, ca un pumn între ochi. Să-ți ascunzi în condiții mizere copiii abandonați, concetățenii loviți de -boli psihice grave, bătrînii bolnavi și uitați de familii, să-i arunci pe toți la marginea societății, în condiții profund umilitoare, înseamnă să decazi tu însuți din condiția de ființă civilizată. Ce respect real mai pretinzi din direcția partenerilor alături de care zici că vrei să participi la „concertul european“? E foarte simplu. Vei fi oprit la intrarea în sala de concert și ți se va spune, politicos, că nu mai sînt locuri. Nu pentru că ai copii abandonați, bătrîni bolnavi și concetățeni loviți de boli psihice și dizabilități. Ci pentru că minți. Și o faci cu nerușinare. Asta spune cam totul despre tine. Pentru că îi ascunzi și îi umilești pe acei oameni, exterminîndu-i prin indiferență. Pentru că te comporți ca un barbar, dar vrei să fii primit cu urale în grupul melomanilor.

Și nu contează că pot avea problemele lor, chiar și cei din loja centrală a civilizației. Că ăsta e argumentul „patriotului naționale“. Lasă, nene! Au și ăia mizeriile lor, gîrlă! Șosetele curate și chiloții curați nu le iei pentru că te vede cineva. Le porți pentru că te vezi tu. Demnitatea ta și respectul pentru semeni sînt ca lenjeria intimă. O porți pentru că așa vrei tu. Și pentru că nu concepi să fie altfel. Și, da, pentru că așa ai fost învățat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.