Poststructuralism biografic

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Poststructuralism biografic jpeg

L-am văzut deunăzi, pe coridoarele Universității, extrem de trist, pe colegul meu de la Filozofie, profesorul Pablo Pidmeu Pelicanu (cunoscut și ca „PPP-ul poststructuralist“!), cel mai mare gînditor deconstructivist român, format direct, nemediat în vreun fel, din ideologia lui Jacques Derrida. Porecla amintită („PPP-ul“) îi venea tocmai din această descendență filozofică pe care și-o asuma aproape fanatic. L-am întrebat, se înțelege, de ce era așa de abătut. Răspunsul lui sec – „M-a părăsit soția și a luat și copiii cu ea!“ – m-a tulburat profund, întrucît o știam bine pe doamna Pidmeu Pelicanu și nu o credeam a fi genul „divorțabil“ (în regim de urgență). După un răgaz meditativ, Pablo a decis să-mi spună cîte ceva despre drama prin care trecea. „Mi se trage de la poststructuralism“, și-a început el povestea. „Am fost un deconstructivist avant la lettre, înainte să am vreo tangență cu opera lui Derrida. Sînt mărturia vie, proba istorică a faptului că filozofia autorului Gramatologiei nu e doar o teorie. Deconstructivismul a constituit plămada biografiei mele. Descoperindu-l pe Derrida, nu am făcut decît să dezvolt semnificații, contururi analitice pentru niște realități concrete care se derulau deja plenar în existența mea… Am trăit o copilărie definită de diseminare, de migrarea perpetuă a centrelor, așa cum descrie marele Jacques limba, lumea, istoria. Însăși identitatea mea a fost duală, dar nu în formă schizoidă, ci diseminată. Părinții mei și-au preluat unul altuia numele de familie. Pidmeu, tata, a devenit Pelicanu, iar Pelicanu, mama, a ajuns Pidmeu. Am resimțit asta mereu ca pe un transfer de centru, ca pe o mișcare dinspre un reper către altul, finalitatea fiind o variantă de consubstanțializare, de simbioză, de complementaritate a nucleelor unei rețele infinite de semne. Argumentul? Păi, chiar maniera variată – diseminată, iată, ea însăși! – în care mă porecleau colegii la școală. Cînd Pigmeul Pelican, cînd Pelicanul Pigmeu, cînd numai Pelican sau numai Pigmeu, cînd Pigmeoid ori Pelicanifer. O veritabilă deconstrucție identitară care mă fascina și mă determina să accept fericit pînă și șuturile ce însoțeau, de regulă, respectivele apelative…“

„Comportamentul alor mei era, intuitiv, poststructuralist. Ce spunea tata disemina, prin mine, într-o altă variantă de reprezentare semantică pînă să fie preluat și de mama, iar ce afirma mama se convertea – tot prin intermediul meu, desigur, pentru că eu jucam rolul catalizatorului din rețea! – într-un semn nou de comunicare. Pînă la urmă mîncam bătaie de la amîndoi, însă mă bucuram enorm. Miza migrării dintr-un spațiu în celălalt rămînea prioritară. Aveam sentimentul că plutesc pe o mare de semnificații relaționate, unde absolut totul părea posibil. O călătorie fără sfîrșit, a descentralizării nemărginite. Deconstrucția ad infinitum, cum o numește Derrida. Pot constata că, de mic, am descoperit cumva elixirul vieții eterne, deoarece, în interiorul acestei diseminări, se revela o dinamică perpetuă. Astfel m-am întîlnit cu Jacques și cu vizionarismul lui manifest, cel care a dat consistență ideologică universului meu consolidat, în prealabil, empiric. Nu am abandonat nici dimensiunea biografică a poststructuralismului. Am convins-o pe nevastă-mea (care era Lenuța la ea de acasă!) să-și schimbe prenumele, în acte, în Pablita. Devenea Pablita Pidmeu Pelicanu, centrul meu identitar diseminat, dar, în egală măsură, complementar. Pe copii i-am considerat treapta următoare în procesul migrațiilor infinite, noile centre de ilustrare a rețelei noastre de semnificații. Băiatul, care are acum 17 ani și e baschetbalist de performanță, a devenit Pavle, iar fata, de 14 în prezent, Pavla. Elementele contemporaneității în construcția inițiată de părinții Pidmeu și Pelicanu… Nu m-am limitat doar la atît, cu siguranță! Am pus toată istoria noastră, tot tumultul nostru existențial în ecuația poststucturală. Am intervenit în felul în care mîncam și în care trăiam. Mobilierul din casă a fost mereu integrat unei scheme de centre complementare. Dormeam, de pildă, fiecare cu capul la picioarele celuilalt, ca într-o rețea. Mai mult, consumam alimentele doar după un proces de diseminare, care implica trecerea lor dintr-o stare în alta, de la proaspăt la alterat. Două centre ale aceleiași realități… Ei, și brusc îi văd pe toți trei, alaltăieri, că-și fac bagajele să plece. Am încercat să-i opresc…“

Pidmeu Pelicanu a oftat și apoi a revenit: „Gigantul de Pavle mi-a tras un cap între ochi. De atunci am început să percep obiectele în dubluri. Dincolo de tristețea momentului, trebuie să remarc detaliul deconstructiv al fenomenului – și vizual, mă aflu acum în poststructuralism!! Uite, vorbind cu tine, mă adresez unui Codrin diseminat. Codrin unu și Codrin doi. Privesc mai ales către cel dintîi, întrucît mi se pare mai prietenos. Codrin doi stă de parcă s-ar pregăti să-mi ardă cîteva peste bot…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: Jacques Derrida, wikimedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.