Ne plantează UEFA gazon?
Ne plantează UEFA gazon? Adică ne-am scos?
Păi ce, americanii, cînd au aselenizat la Deveselu, credeţi că au folosit gresie de pe Valea Cascadelor?! Haida, de! Oamenii ştiu unde vin. Diferenţa între azi şi acum o sută de ani, pe care îi tot sărbătorim cu stafilococi aurii şi medalii străvezii, e că atunci boierii îţi spuneau în faţă ce aveau de spus, pe cînd în zilele noastre nu te mai face nimeni de rahat aşa, direct. În timp ce te laudă pentru ce casă frumoasă ai, pe la spate îţi schimbă carpeta jerpelită din hol cu un covor făcut în China. Stimabilii de la UEFA vin cu gazonul în România aşa cum s-au dus americanii cu democraţia în Irak. Şi toată povestea va ţine, ca şi acolo, fix cît vor sta ei pe aici. După care o să ne apucăm iar de ceea ce ştim mai bine. Hagi, de care cetăţenii de rînd rîd ocazional, a spus într-o zi, în direct la TV, un lucru care m-a lăsat mască. M-am blocat o fracţiune de secundă, am crezut că e la mişto. Şi e firesc să fi crezut aşa, de vreme ce noi trăim într un banc şi, cînd cineva se plasează în firesc şi adevăr, ni se pare că e ficţiune. Pe stadionul lui, Hagi a dat drumul la încălzirea în gazon de cu toamnă şi o mai închide la primăvară. Îl costă cam o sută de mii de euro. Explicaţie: „Televiziunile ne dau bani mulţi, e de bun-simţ să folosim o mică parte din ei ca să pregătim un teren pe care se poate juca fotbal“. Tăcere. Apoi încă un pic de tăcere. Şi un sughiţ discret. Pe bune?!!! Adică nu ca să-i furi, să-i pierzi, să-i cheltuieşti aiurea, să-i dai pe parandărături? Dom’le, ăsta pe ce lume trăieşte? Păi, nu vrea să-i facă şi lui UEFA gazon? Ce fraier! Vezi, de-aia ţara merge aiurea. Vine el, ăsta, şi ne strică ploile. Şi ninsorile. Păi, ce vrea, bă, să ne demonstreze?
