TÎLC SHOW

Aș vrea să văd nu 80% din profesorii de română în această asociație, ci măcar 20%.

A intrat într-o zonă de maturitate pe care a căutat-o asiduu. Copil a părut mereu a avea ambiţii mai mari decît posibilităţile. Zbaterea, scrîşnetul lui au uimit şi au născut, poate, zîmbete. Vedem din cînd în cînd astfel de oameni neîmpăcaţi, furioşi, zbuciumaţi, măcinînd în zadar de parcă ar vrea să mănînce un munte cu linguriţa. Dar într-o zi, în timp ce noi trăim linear şi ironizăm strîmb, linguriţa s-a transformat în lingură, apoi în polonic, sapă, excavator. Şi muntele a început să se tope

O vreme l-am mai zărit în oglindă la sute de metri în spate pînă cînd a dispărut de tot. Învățasem însă lecția și nu m-am lăsat deloc pe tînjeală. Ne distram. Ne-am gîndit să cotim brusc pe o scurtătură care ducea la hotelul nostru, într-un moment în care șoferul din spate nu mai avea cum să ne vadă.

Nebunii sînt reprezentați ca înalți demnitari bisericești (în șah, de altfel, nebunului i se spunea episcop în anumite limbi nordice ale vremii, azi bishop în engleză), cu mitră pe cap, cîrjă episcopală și Biblia în cealaltă mînă. Și ei suferă, aidoma preotului de țară al lui Bernanos. Chiar cînd schițează un semn de binecuvîntare, se vede că sînt toți roși de boală sau măcar de o f

Cred că Sf. Augustin știe mai multe despre sufletul omenesc decît știe Freud și sînt mai convins de argumentele școlii de la Salamanca decît de întreaga literatură a statului de drept de după 1990. Sînt mai degrabă impresio­nat de curajul unui Marco Polo

Primele zvîcniri ale visului american și-au făcut apariția încă de la cumpăna dintre secolul al XIX-lea și cel de-al XX-lea, ca reacție la inegalitățile sociale și economice care acaparaseră spațiul american. Încă de atunci, sintagma țintea direct spre perspectiva succesului,

„Televizorul cu preaviz“, cum i se spunea în comunitatea noastră academică. Ăsta te anunța, nefiind deschis, ce se întîmpla pe diverse canale: „Uăi, tolomacule, vezi că se bat protestatarii cu jandarmii, dă pe știri, nu mai dormi în papuci!“

Extinderea semantică (de la „monstru“ şi „sperietoare“ la „minciună“) s-a produs în contextele tipice ale discursului politic şi jurnalistic, în care exagerarea pericolului este doar una dintre foarte multele informaţii subiective şi false. Modificarea semantică a fost foarte probabil favorizată de termenii asemănători ca formă şi care desemnează sau califică prin metafore clişeizate minciuna: gogoaşă şi gogonată.

Majoritatea liceelor teoretice s-ar afla în această situație. În această admitere, ponderea unui examen va fi de 30%, iar 70% va conta portofoliul educațional al elevului.

Ţărancă: Nu le dăm! Le tăiem, le mîncăm şi murim! Corect? Televizor: Forţa naturii poate lovi chiar mîine. Mergi repede la Flanco! Gigi Becali: Le dau eu, la fiecare familie, cîte zece găini şi zece raţe. O să le mai dea şi bodigarzii mei.

Fotbaliştii mor repede şi pentru că trăiesc repede, e o cantitate de evenimente mult mai mare decît întîlneşte o persoană obişnuită în aceeaşi unitate de timp. La marii jucători din anii de dinainte de balamaua istoriei a contat şi schimbarea statutului.

Familia lui Jean d’Ormesson se împrietenise și cu mulți alți români celebri, ca Martha Bibescu, Elena Văcărescu, artiști, scriitori sau membri ai familiei regale române. Sinaia și Carpații erau locuri familiare, Calea Victoriei era „bulevardul cel mai cunoscut din toată Europa de Est“, ambasada franceză unde lucra tatăl său se afla pe strada Biserica Amzei, ca și astăzi, iar Athénée Palace era „centru al tuturor conversațiilor și al tuturor intrigilor“.

Un erou cu două coarne închide triburile Gog și Magog pînă la sfîrșitul lumii în spatele unei porți de fier. Frumosul gest apare în sura 18 (al-Kahf) din Coran, și eroul e cu siguranță Alexandru cel Mare. A fost o vreme în Orientul antic cînd cam toată

Ossip Bernstein pe lista celor condamnați: era numele unui fost campion de șah din turneul Moscovei. Surprins și sceptic, cum o cerea regimul, l-a întrebat pe domnul Bern­stein dacă el este într-adevăr jucătorul de șah în cauză. Răspuns afirmativ.

Nici măcar istoria nu mai e un proces de înțelegere. Pentru că avem senzația că, dacă putem vedea prezentul atît de clar, adică perfect, putem vedea și în trecut, cu aceeași claritate. Bunăoară, un discurs înflăcărat – un discurs alcătuit din cuvinte înlănțuit

Are nevastă-mea o colecție de bătătoare de șnițele, de-ți stă mintea-n loc…

Dicţionarele noastre mai conservă o mică ciudăţenie – expresia, culeasă dialectal, a-şi face năsărîmbă pe mîncare, cu sensul „a refuza mîncarea din cauza unei supărări“.

În școala respectivă nu era nevoie de o săptămînă specială în care elevii să fie scoși din mediul oarecum rigid și formal al școlii și al curriculum-ului, pentru că școala însăși și curriculum-ul erau de așa natură organizate încît în permanență existau astfel de deschideri.

În general, noi sîntem înconjuraţi de duşmani. Să-i luăm pe rînd. Ungurii investesc în sport peste puterea noastră de imaginaţie. În sport „dar şi“ (după formula ineptă şi dragă ştiriştilor) în fotbal. Ce-i drept, la fotbal nu le iese. Dovadă că, oricît ai

Dacă Agatha Christie ar fi vizitat acele locuri, neîndoios ar fi plasat acolo vreo intrigă criminală din romanele sale. Nu că prin împrejurimi s-ar fi simțit ceva rău. Dar era prea izolat. Frumusețea și liniștea te duceau dincolo de încîntare, peste culmea de unde începe să-și facă loc depresia

O oarecare celebritate arheologică au Crima din Mesopotamia, a Agathei Christie, sau Gradiva lui Jensen (strict datorită eseului pe care i-l dedică Freud); s-ar mai adăuga Gau-tier și Mérimée, din ce-mi vine în cap acum.

Ajunse în siguranță la New York, Marian, Madeline și Eleanor s-au gîndit cum ar putea să îl răsplătească pe cel care le salvase viața, căpitanul Rostron. Simbolic, presupun.

E românesc filmul? Dă-le și-un cap în gură! Le-a plăcut un spectacol? Scuipă-le în plină față un jet de napalm, să se potolească din a mai avea și ei păreri! Plescăie de bucurie în fața unei farfurii la restaurant? Sparge-le-o în cap și amintește-le că sînt niște țărani veniți de la coada vacii!

A abandonat morga și sofisticăriile. A introdus bancuri în prelegeri, culese inițial de pe la prieteni, iar ulterior de pe Internet. Le interpreta atît de bine încît studenții se tăvăleau literalmente pe jos de rîs.

Formula greoaie şi pretenţioasă sună ciudat mai ales în ştiri, unde oricum ideea nu este neapărat o idee, iar conformitatea cu ea complică aberant exprimarea: „K.I. reiterează ideea conform căreia nu îl va desemna pe L.D. premier“ (stirilekanald.ro).

Dar după ce trec primele săptămîni de școală, Ion huzurește. Sau nu? Ion e un profesor agitat. N-are stare, el nu se duce la ore cu lecții învățate pe de rost din lunga sa experiență. Ion se gîndește în fiecare zi ce să mai facă nou cu elevii, cum să-i provoace,

Nu e uşor nici pentru şeful Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Nici pentru ONG-urile care încearcă să salveze femeile de la sclavie sau pentru cei care vor să extragă copiii din zonele bătute de bombe. Diferenţa e că ei cîştigă infinit mai puţini bani decît un fotbalist sau un antrenor plin de el şi de autocompătimire. „Este prea multă răutate în ceea ce ar trebui să fie frumos.“ Serios? Şi să chemi jurnaliştii pentru conferinţa ta de presă la 8 dimineaţa, la mama naibii, doar pentru că

Oamenii se obișnuiesc mereu cu tot felul de instrumente și gadget-uri noi, își schimbă mult mai des serviciile, orașele de reședință, țările, loialitățile, partidul, partenerii, familia, ba chiar și sexul. Și în direcția asta există probabil o extremă.

Unii țineau pipa în căușul palmei ca pe un ou de pasăre Phoenix. Un ou de acaju, cu mîner. Alții erau mereu cu țigara între degete, întotdeauna un chiștoc, de parcă o începeau direct de la mijloc sau, din contra, așteptau enervant de mult cu ea în mînă, fără s-o aprindă,

Cînd pilotul Rudolf Andersen Jr. a fost inclus în lista secretă a programului de spionaj U-2, nu bănuia, probabil, că va reprezenta el însuși un punct de cotitură în vîltoarea evenimentelor din octombrie 1962, care defineau cea mai periculoasă criză internațională din istoria contemporană.

Deși merg la biserică, nu mai sînt docili la îndemnurile preoților. Eternul și străveziul parteneriat al Bisericii cu statul are și el, la un moment dat, prețul lui. Suspiciunea și repulsia față de politicieni se traduce, în cazul Bisericii, prin eventuala participare la slujbă, atenția la cuvîntul Evangheliei, dar surzirea bruscă la contribuția personală a preotului. Surzirea la auzul comenzii de supunere. Surzirea în fața oricărui glas suspectat de a fi o „trompetă“ a manipulării. Fie el

Ați ucis mitul, ați ucis mitul! Încercam să salvez aparențele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriași. Ați aflat cumplitul adevăr – nu mai există! Veți pieri în tristețe și fără parchet…» S-a cărat în trombă. A avut dreptate.

Dicţionarul ortoepic, ortografic şi morfologic (DOOM, 2005) indică pentru verbul a accede indicativul prezent acced şi conjunctivul prezent să acceadă, precizînd că verbul nu este folosit la „timpuri trecute, moduri impers[onale]“ – ultima formulare referindu-se, de fapt, la participiu şi supin.

Profesorii de limba și literatura română nu au competența de a lucra cu elevii din ciclul primar. Din punctul meu de vedere, problema mai există și la alte discipline, pe la limbile străine sau educație fizică, unde predarea la acești copii o asigură tot profesorii.

Hagi a fost făcut „hoţ“ de un turc, Yuksel Yesilova, antrenorul secund al Astrei, supărat că echipa Viitorul nu a returnat din aut o minge, aşa cum ar fi fost fairplay, iar la scurt timp a înscris golul decisiv. Povestea are mai multe amănunte, dar n-ar încăpea aici.

Lumea l-a supranumit „ultimul gigant al muzicii franceze“. Era un gigant chiar dacă fizic era foarte scund. Cel mai longeviv dintr-o generație de aur a cîntăreților francezi, devenise poate cel mai respectat și iubit dintre ei. Ce-l făcea totuși să fie atît de mare?

În Roma există azi șapte obeliscuri egiptene, tot atîtea cît cele rămase în Egipt. Nu număr fragmentele de prin muzee, ci doar obeliscurile în-tregi, aflate în picioare sub cerul liber. Dacă le socotim și pe cele din restul lumii – Florența, Paris, Istanbul…

„Intrarea trupelor mele (în București) la 8/20 octombrie a fost măreață și frumoasă; numai la șosea la ultimul rond, unde a fost înălțat un mare arc de triumf și unde m-a primit primarul și delegațiile din toată țara trebuie să fi fost peste 50.000 de oameni.

E îngrozitor să spui că „nu ne mai rămîne decît miștocăreala“. E ca și cum ai recunoaște că-ți iei zilele cu un ciob, la colțul străzii, la gunoaie. Așa că folosești cuvîntul „umor“ doar pentru a te autoiluziona că pieri ca „un domn“ sau ca „o doamnă“.

„Ce să înțelegi?“, am întrebat cu jumătate de gură. „Că interdisciplinaritatea e drumul către iad! Am primit semne neconvenționale de la Dumnezeu, dar eu nimic! În urmă cu ani buni, cînd veneam seara acasă cu gentoiul meu burdușit de cărți variate, din arii diverse, transdisciplinare, vîrstnicii de pe scară mă bănuiau poștaș și mă luau la palme, zbierînd la mine că le pap pensia. Am primit cîteva șuturi și de la un asistent de la Etică. Presupusese că aș fi fost portarul

Elevii pot astfel afla că substantivul românesc ar proveni din bulgară, sîrbă, rusă şi poloneză („Din bg., sb., rus. škola, pol. skola“). Informaţia poate fi tulburătoare pentru tinerii cărora le este probabil deja familiar englezescul school şi care ar putea

De ce atîta poliloghie însă pentru ceva bun, vă veți întreba? Pentru că, așa cum spuneam la început, poporul ăsta parcă e blestemat să strice tot ce e bun. Să se pună împotriva noului și să-l sufoce cînd acesta se manifestă, asumîndu-și parcă mereu „legea regresului“,

La Dinamo nu e vorba despre asta. Soluţia? Nu, disoluţia. Aceasta e tema. Iată o echipă rătăcită, practic părăsită de propriul patron, schimbînd strategia de club mai des decît se schimbă moda la Milano şi cu o imunitate atît de scăzută încît orice virus îi iese pe gură patronului de la rivala istorică se lasă cu 40 de grade şi frisoane în Ştefan cel Mare. Aşa a început ultimul scandal care le-a zguduit casa. Becali l-a fluierat cu vreun milion de euro pe Nistor, căpitanul şi jucătorul-cheie al

Acasă aici, unde te-ai născut, ar trebui să fie cel mai bine și nu e. Acasă dincolo, unde ai plecat în Occident, e mai mult confort, mai multă siguranță, mai multă solidaritate umană chiar și pentru străini. Cu mai binele te obișnuiești repede.

Care e legătura între pulsul istoric al apei într-o mare marginală a Atlanticului, numită Marea Neagră, și miturile potopului? Din cînd în cînd, cineva vine cu o idee simplă și senzațională, care dă peste cap tot ce știam. De obicei, aceste idei se dovedesc de fapt greșite, dar te trezești că procesele prin care cercetătorii se dumiresc că erau greșite duc la progrese în destule ramuri conexe. E un mecanism de toată frumusețea!

Planul lui Hitler de a invada Polonia elaborat în iunie 1939, numit „Planul Alb“ („Fall Weiss“), prevedea strategia cunoscutului război-fulger, utilizat cu predilecție și, de multe ori, cu succes de liderul nazist, care s-a bazat temeinic pe elementul surpriză

Petrică dovedea întregului cartier însușirile sale neasemuite de bricoleur, de meșter al steampunk-ului gospodăresc, fără fițe aparente de design. Clanța de la poarta lui, stricată și, desigur, neînlocuită cu ceva nou, era un monument de bricolaj. Probabil că orice vizitator în necunoștință de cauză s-ar fi uitat mai întîi lung la acea capcană mecanică de teamă să nu-și piardă mîna dacă o atinge.

Pare că nici dragostea nu mai e ce-a fost. Numai că, scormonind prin amintire, printre cîntări vechi, artistul popular dă tot peste tristeți abisale. Și atunci, ca și acum, „biata țară“ era tot înstrăinată, iar noi eram rămași tot „fără tătuț, fără legănuț“.

E cineva care nu-i sigur de enormul dezastru provocat de comunism? E cineva care crede că spiritul e o formă mai „subţire“ a materiei? E cineva care crede că toţi oamenii sînt dotaţi în mod egal? E cineva care-l dispreţuieşte pe cel mai slab decît el? E cineva care dispreţuieşte pe cel mai deştept decît el? Toţi aceştia nu au ce căuta în muzeu.

Șerban Nicolae, mare „expert“ în drept. Domnia sa a devenit recent, pare-se, și expert în teoria Big Bang-ului. Vrînd să susțină, pe considerente religioase, referendumul pentru „familia tradițională“, dl Nicolae a declarat de la tribuna Senatului: „Eu mărturisesc faptul că eu cred că există Dumnezeu şi că el are rol creator. Nu cred în teoria unei mari explozii. Să nu vă supăraţi pe mine, nu am întîlnit nicăieri în lume, în nici o ipostază, o explozie care să fie creat ceva, în afară de haos.“