Mai bine medieval decît recent

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În avalanșa de etichete voit jignitoare cu care detractorii referendumului de la începutul lui octombrie au plesnit obrazul susținătorilor acestuia, una mi s-a părut remarcabilă pentru că scoate la iveală un cusur structural al omului recent. Așadar, progresiștii anti-referendari îi acuzau pe conservatorii pro-referendari că sînt „medievali“, că vor să ducă România „înapoi în Evul Mediu“, că interzicerea căsătoriei homosexuale este ceva „de Ev Mediu“. În mintea lor și, cred, în mintea multora dintre cei care îi ascultă, Evul Mediu este ceva oribil, sîngeros, obscurantist, un fel de noapte a minții, cum se spune, un teritoriu populat de proști și de habotnici, o grotă abjectă, o epocă a împilării umanității. Într un cuvînt, o lume dominată de Biserică – ceea ce este cel mai rău lucru cu putință în catalogul lor de rele.

Cum spun, omul recent, adică tipul uman construit de ideologia progresului din care ea însăși își recrutează activiștii, dovedește și în acest caz că nu este altceva decît un amestec de ignoranță și aroganță.

S-o luăm pe rînd. De unde vine ig­noranța? De unde vine această impresie proastă despre Evul Mediu? De la Iluminism încoace, s-a impus narațiunea că, odată cu destrămarea lumii antice, am intrat într-un mileniu întunecat care s-a sfîrșit abia cînd au venit Luminile și Măria Sa Rațiunea s-a întronat peste toată suflarea. Ca să se justifice, Iluminismul a trebuit să marcheze simplu, propagandistic aproape, diferența față de trecut și a găsit argumentul: Rațiunea. Atunci a apărut și prostia (în care mulți mai cred și astăzi) că rațiunea este opusul credinței, atunci a apărut și iluzia în omnipotența mereu justă a rațiunii. Această narațiune a prins imediat și definitiv pentru că „lingușește“ omul, îi spune că, de fapt, el e alfa și omega, el poate tot, e liber și „de nimeni nu depandă“! Simplu spunînd, dacă cineva îți zice că ești buricul pămîntului, cel mai important și cel mai prețios lucru din lume, că ești deștept și frumos, și altul îți zice că cel mai important este Altul, să stai în banca ta, că ești plin de păcate, și să nu crezi că totul ți se cuvine, pe cine înclini să crezi?

Evident, există oameni – puțini! – care au obiceiul de a prelua cu scep­ticism chiar și discursurile la care aderă spontan mulțimile, cum ar fi acest discurs care spune că Iluminismul ne-a scăpat din tenebrele Evului Mediu. Și acești oameni nu citesc ce se spune despre Evul Mediu, ci se apropie direct de ceea ce a produs Evul Mediu. Zici că Evul Mediu era irațional? Păi, dacă citești un pic, afli că un Abélard scria că teologii au datoria să folosească metoda dubiului după modelul lui Aristotel cu vreo 400 de ani înainte de Descartes, sau că un Averroes elabora teoria dublului adevăr pe la 1100, ceea ce ar uimi pe cei care cred că ideea adevărului relativ e o splendidă realizare recentă. Sau afli că ideea de universitate este integral produsul spiritului medieval și că este o dezvoltare a școlilor mănăstirești – o idee de o forță rar egalată în istorie, o idee pe baza căreia crește școala care te învață multe, inclusiv prostia că Evul Mediu a fost o beznă. Și te poate învăța așa ceva pentru că ingredientul fundamental al universității a fost, de la bun început, libertatea spiritului. Te-ai întrebat vreodată dacă universitățile de azi sînt mai libere față de legile statului laic decît erau universitățile medievale față de doctrinele Bisericii? S-ar putea să ai surprize, omule recent, și, tocmai de aceea, poate că e bine să rămîi cum ești: adică să nu te gîndești la așa ceva. Așa se face că înghiți pe nemestecate și ideea echivalării Evului Mediu cu Inchiziția. Această odioasă poliție a credinței a ucis inadmisibil, cu atît mai mult cu cît a ucis în numele lui Christos. Dar arhivele obiectiv citite ne arată că crimele comise de Inchiziție vreme de două veacuri, cam cît a lucrat din plin, sînt infime în raport cu crimele polițiilor politice din veacul XX, vreme, nu-i așa, a progresului și a umanismului. Evaluările vorbesc despre minimum 15.000 și maximum 44.000 de condamnați la moarte în cam 150.000 de procese inchizitoriale derulate în secolele XII-XVI. Enorm, firește. Dar cum arată, prin comparație, scurtele noastre episoade de genocid din secolul XX? Pusee de cîțiva ani, maximum cîteva decenii, ale unor oameni complet eliberați de bezna Evului Mediu, ieșiți liber în lumina orbitoare a Rațiunii…

Și alunec, încet, spre al doilea defect (aroganța), perfect complementar cu primul (ignoranța). De unde convingerea că omul secolului XXI este superior omului medieval, că e mai deștept și mai aproape de adevăruri, că e mai moral și mai „umanist“?

E ­adevărat, la Cambridge, secole la rînd după întemeierea univer­si­tății în plin Ev Mediu, s a predat că Universul a fost creat precis pe data de 22 octombrie, cu 4004 ani înainte de nașterea lui Christos, începînd cu ora 9 seara. Putem rîde, desigur. Dar nu credeți că vor rîde de noi oamenii secolului al XXV-lea cînd vor vedea, de pildă, că predăm în școli teoria duală a luminii din simplul motiv că, de fapt, nu știm ce e lumina și atunci punem împreună situațiile în care ea se comportă ca undă (fără să fie undă) și situațiile în care ea se comportă ca un flux de corpusculi (fără să fie flux de corpusculi) și livrăm acest amestec contradictoriu ca pe o teorie deșteaptă? Peste 400 de ani, oamenii vor ști despre lumină ce știm noi acum despre Big Bang, iar noi le vom părea exact așa cum ne apar nouă cei care acum 400 de ani știau precis cînd a început Creația, într-o vineri seara. Dar erorile sînt ele semn de prostie? Dacă da, ar trebui să ne băgăm pe sub mese de rușine noi înșine, în primul rînd. Și chiar sînteți siguri că sîntem mai umani decît oamenii Evului Mediu? Credeți, de pildă, că războaiele noastre sînt mai „umane“ decît erau războaiele lor? Chiar sînteți gata să pariați că, de exemplu, mult blamatele cruciade erau mai crude și mai inumane decît războaiele noastre? Și chiar sînteți siguri că lumea noastră este mai articulată moral decît cea de acum o mie de ani?

În fond, istoria nu ar trebui să fie altceva decît o apăsată lecție de modestie, căci ea tocmai asta spune: nu ești nici primul și nici ultimul om pe lume, nu ești buricul pămîntului și, privit la scara unui secol, a unui singur secol, nu mai mult, ești un anonim într-o enormă masă de anonimi. Omule recent, nu ești cu nimic deasupra omului medieval! Ba permite-mi să-ți spun părerea mea, că tot sîntem liberi să spunem ce credem, că ești la fel, ba chiar, în unele privințe, stai mai prost…

În ceea ce mă privește, sînt mai fascinat de lumea goticului și de măiestria celor care ridicau cupole imense pe arce fine la înălțimi amețitoare, cu schela și cu scripetele, decît de precizia betonierelor și a proiectelor computerizate, de lumea lui Dante și a lui Chaucer decît de lumea (zic la întîmplare) lui Franzen sau a lui Beigbeder, de inteligența unor Toma d’Aquino, William Ockham sau Grigore Palama decît de inteligența unui Stephen Hawking. Cred că Sf. Augustin știe mai multe despre sufletul omenesc decît știe Freud și sînt mai convins de argumentele școlii de la Salamanca decît de întreaga literatură a statului de drept de după 1990. Sînt mai degrabă impresio­nat de curajul unui Marco Polo decît de riscul tot mai calculat al expedițiilor de azi. În fine, ca să fiu puțin rău, mai degrabă admir leadership-ul unui Carol cel Mare decît cel al lui Jean-Claude Jun­cker, că tot au condus amîndoi Europa la un moment…

De aceea zic, în ceea ce mă privește, mai bine medieval decît recent!

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.