Bergman și cei șaișpe nebuni

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Bergman și cei șaișpe nebuni jpeg

Cînd Max von Sydow, întors din cruciadă, joacă șah cu moartea pe o plajă rece și luminoasă, s-ar crede că ai putea să plonjezi într-o analiză spectrală a cinematografiei lui Bergman. Întrebarea firească pe care și-o pune însă orice privitor este: oare piesele de șah folosite în scena asta sînt confirmate arheologic pentru această dată și acest spațiu? Nu cumva ele sînt un pic nelalocul lor, de vreme ce provin din Norvegia secolului al XII-lea, într-o scenă care se petrece, pare se, în Danemarca secolului al XIV-lea?

Piesele care apar în celebrele scene din A șaptea pecete sînt foarte asemănătoare cu cele medievale descoperite într-o dună de nisip în 1831, în Uig, pe ­Isle of Lewis, în Hebridele exterioare. Un neguțător norvegian, poate în drum spre Dublin sau alt oraș viking de pe coasta irlandeză, le-a îngropat într-o tașcă de piele (a cărei cataramă s-a păstrat) pusă într-o mică cistă improvizată din pietre. E clar că, atunci cînd au fost ascunse, piesele erau nou-nouțe și își așteptau cumpărătorul. E vorba de 8 regi, 8 regine, 16 nebuni, 15 cai, 12 turnuri și 19 pioni, azi împărțite în mod egal între British Museum (marea majoritate) și National Museum of Scotland, în Edinburgh (cîteva). Aproape toți așa-numiții Lewis chessmen sînt din fildeș de morsă, doar vreo doi trei din dinți de balenă (de orcă sau altă specie de cetacee fără fanoane). Cîteva din piesele „negre“ sînt încă vopsite roșu. Se cunosc altminteri foarte puține seturi medievale de șah complete. Cu cele 78 de piese descoperite în Scoția nu se poate alcătui la rigoare mai mult de un set complet, dar acolo există totuși material pentru aproape patru seturi, lipsind doar cîteva figuri și mai ales pioni, adică piesele cu decorație minimală.

Ceea ce sculptorul norvegian a reușit să facă din niște obiecte aflate cumva la periferia artelor decorative, și din care puține ajung la 10 cm înălțime, e remarcabil nu numai pentru ce se poate face cu un set de piese de șah în general, dar și pentru arta romanică a Scandinaviei secolului al XII-lea. Toate piesele sînt individualizate, adică au o poză tipică pentru categoria lor, dar un chip numai al lor. Regii pletoși stau cu suluri de documente pe genunchi. Ochii lor sînt holbați de grijile împărăției, puțină filozofie și multe dureri de dinți. Reginele (damele) au coroane cu înflorituri alese și cearcăne mai pronunțate decît regii. Toate au mîna stîngă la obraz, iar cu cealaltă își țin de obicei cotul. Trebuie spus că unul din secretele măiestriei fizionomice a sculptorului anonim mi se pare a fi alinierea intenționat greșită a pupilelor, care dă tuturor personajelor o zăpăceală dramatică. Artistul n-are deloc problemele astea de orientare cînd incizează pe tronuri vrejuri decorative sau capete de șerpi perfect simetrice; e deci un tip de greșeală foarte dibace la care recurge numai cînd face orbitele și ochii.

Nebunii sînt reprezentați ca înalți demnitari bisericești (în șah, de altfel, nebunului i se spunea episcop în anumite limbi nordice ale vremii, azi bishop în engleză), cu mitră pe cap, cîrjă episcopală și Biblia în cealaltă mînă. Și ei suferă, aidoma preotului de țară al lui Bernanos. Chiar cînd schițează un semn de binecuvîntare, se vede că sînt toți roși de boală sau măcar de o formă timpurie de existențialism; unul, altminteri rubicond, plînge de-a binelea. Siluetele lor – lipsite de orice formă de gît – sînt compacte și bombate, de parcă ar purta greutăți imense pe umeri, precum coloanele dorice de la templele din Paestum.

Prin comparație, caii sînt de fapt niște cavaleri (calul de șah e un cavaler în islandeză, engl. ­knight) cu moace tinerești de o mare naivitate. Cu castroane pe cap și sulițe în mînă, ei călăresc cu picioarele în scări pe un fel de cai miniaturali cu sprîncene și breton. Dacă îl răsucești între degete, se vede că fiecare cavaler ține în mîna cealaltă un scut semănînd cu o aripă de înger care tot nu vrea să se aranjeze pe lîngă corp, ca la un pui zburlit.

Turnurile sînt niște veterani hîrșiți și îndesați, cu o săbioară ținută perfect vertical în sus, ca o lumînare la nuntă. E clar că pe ei se bazează tot efortul de război (de fapt, se pare că la data asta turnul e încă piesa cea mai mobilă pe tablă, pînă cînd au fost upgradate regulile privind mișcarea damelor). Sînt încrîncenați exact atît cît trebuie și se vede că nimic nu-i va împiedica să-și îndeplinească misiunea, nici vreun virus intestinal, nici vreo angoasă eschatologică. Cîțiva dintre ei și-au înfipt vîrful scutului în pămînt și mușcă din marginea lui de sus, ca niște berserker dintr-o saga islandeză. Scuturile lor, ca și cele ale cavalerilor, au decorații din care, dacă nu mă înșel, nici una nu se repetă. În fine, pionii cu baze octogonale sînt foarte simpli, o combinație de stele funerare și ­langues de chat.

Genul ăsta de figuri stilizate, de o senzațională expresivitate în ciuda economiei de mijloace, se regăsește în decorația arhitecturală a unor catedrale scandinave, cum ar fi cea din Lund, în Suedia. Pe baza unor subtilități stilistice în care nu am forța brută să intru, istoricii de artă zic totuși că Lewis chessmen trebuie să provină de undeva de prin Trondheim, în Norvegia, unde catedrala Nidaros, cea mai nordică dintre toate catedralele medievale, oferă analogii chiar mai bune. Alții văd o origine islandeză a pieselor și le pun pe seama unei doamne numite Margret cea Iscusită. În orice caz, insulele unde au fost descoperite piesele nu aparțineau, în secolul al XII-lea, nici Scoției, nici Islandei, ci regatului Norvegiei.

În duna de nisip de la Uig s-au găsit, alături de piesele de care am vorbit, și 14 puluri pentru jocul de table, nedecorate. Bergman nu s-a prins că A șaptea pecete ar fi fost un film infinit mai puternic dacă moartea ar fi fost făcută marț de cavaler. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: scenă din A șaptea pecete de Ingmar Bergman

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.