Parchet

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Parchet jpeg

Ştiu că tentația de a vă gîndi la Justiție este mare, dar vă asigur că nu aveți de ce. Mă refer la sensul banal al termenului parchet, ce mi-a fost reactivat recent, într-un mod bizar, de reîntîlnirea (după vacanță) cu colegul meu americanist Aurică Prepuțeanu. Omul a venit la Universitate îmbrăcat într-o salopetă de tîmplar – cu multiple ustensile atîrnate în buzunarele largi – și cu o bască neagră, proletară, pe cap. Îl știam cam stîngist de felul lui și am bănuit că asta ar fi ultima modă printre intelectualii marxiști. „Oh, nu!“, m-a asigurat el cînd l-am interpelat. „Totul pornește de la curățenia pe care am decis să o facem în casă în perioada concediului. Dacă ai puțin timp, îți voi spune o poveste fascinantă!“ Pentru o poveste bună îmi găsesc întotdeauna timp. L-am ascultat așadar cu atenție. „Nevastă-mea a venit cu ideea ca, pe lîngă celelalte renovări, să schimbăm și parchetul. Mă apuc să întreb, în dreapta și în stînga, de la amicul Google pînă la amicii în carne și oase, despre meșteri parchetari. Acțiune dificilă, trebuie să recunosc. Toți cică ar fi la muncă prin Italia și prin Spania. Mă rog, după un oarece efort, cu ajutorul Internetului și al cunoștințelor, obțin patru numere de telefon, cam stranii, ca să fiu sincer, din punctul de vedere al numelor tipilor aflați în spatele lor – Nea Dică, Nea Gică, Nea Nică și Nea Tică. «Măi, să fie!», mi am zis. «Congregația parchetarilor are, pare-se, vocația rimelor onomastice…» Îl sun pe primul, pe Nea Dică. Amabil personajul! Se prezintă iute la apel. Evaluează totul și îmi face o ofertă. Teribil de costisitoare. În plus, îmi descrie niște proceduri tehnice care îmi dau fiori de gheață. Dorea să pună parchet pe tavan și pe pereți, întrucît așa s-ar practica în lumea bună, adică în Occident. «Vedeți-vă de treabă», am ripostat. «Umblu și eu pe afară și nu am observat nicăieri astfel de monstruozități.» «Cum credeți…», mi-a răspuns ofuscat. «Încercați la alt coleg, însă mi-e că nu prea mai găsiți meșteri pe placul dumneavoastră. Ăștia cîțiva, care am rămas în România, încercăm să civilizăm poporul, dar, după cum se vede, nu reușim…»

Ne-am despărțit rece“, a continuat Prepuțeanu, „și, imediat, am sunat la numărul al doilea, la Nea Gică. Spre uimirea mea, insul s-a arătat disponibil pe loc și nici măcar nu mi-a cerut multe detalii despre adresă. A spus că ajunge la noi în maximum o oră. M-am bucurat enorm. O nimerisem cu Nea Gică! Apare omul la fix și intră foarte relaxat în casă. Și eu, și soția ne-am tulburat într-o oarecare măsură, întîlnindu-l. Nu doar numele îi suna ăstuia ca al primului meșter, dar și semăna cu el. Aceeași înălțime, același timbru al vocii, același preț al lucrării și – oroare! – aceeași pornire nebunească de a tapeta pereții cu parchet. Părul îi era diferit – lung și alb. Purta, de asemenea, niște ochelari fumurii, de mafiot italian (lucrase probabil în Peninsulă). Auzindu-l cum perora aiureli, mi-a sărit muștarul. «V-ați tîmpit toți parchetarii?», am întrebat. «Cum să-mi puneți parchet pe tavan? Și încă la banii ăștia! Ați înnebunit?» A plecat iritat, aruncîndu-mi, din ușă, aidoma celui dintîi, cîteva reflecții asupra civilizării neamului românesc și certitudinea că nu voi găsi nici un parchetar calic, după chipul și asemănarea mea. Îl apelez, îndîrjit, pe cel de-al treilea individ, pe Nea Nică. Vine și ăsta cu viteza luminii și, ai ghicit, seamănă teribil cu Nea Dică și cu Nea Gică. Poartă totuși o salopetă de alt tip și un breton negru, negru, à la Mireille Mathieu, de un ridicol absolut. Narațiunea, cu toate acestea, se repetă exasperant – preț exorbitant, parchet peste tot, dat rapid afară și considerațiuni pesimiste, din prag, în privința gradului nostru de civilizare. Îl sun bineînțeles și pe Nea Tică, fără mari speranțe. Previzibil, apare un specimen înrudit cu cei trei muschetari anteriori, dedicat modelului de civilizație occidentală și conceptului de parchet atotcuprinzător. Deosebită la ăsta era barba albă, de Moș Crăciun. N-am mai rezistat și l-am apucat de ea cu putere, precum un copil neascultător, așezat cu forța în brațele lui Santa. Ce să vezi? Bărboiul s-a desprins într-o clipă și de sub el a apărut Nea Dică, primul vizitator, care era, evident, și Nea Gică, și Nea Nică, și, iată, Nea Tică!…

«Ce-ați făcut? Ce-ați făcut?», s-a pus ipochimenul pe zbierat. «Ați ucis mitul, ați ucis mitul! Încercam să salvez aparențele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriași. Ați aflat cumplitul adevăr – nu mai există! Veți pieri în tristețe și fără parchet…» S-a cărat în trombă. A avut dreptate. Nu am mai găsit pe nimeni, dar nu am pierit. M-am specializat eu în punerea parchetului. Am făcut o lucrare magistrală. Mi-am descoperit adevărata vocație. Am solicitat deja conducerii Universității să mă treacă, de pe poziția de profesor, pe cea de tîmplar-parchetar. Cîștig remarcabil. Și, apropo, nu mai sînt Aurică Prepuțeanu, ci Rică, Nea Rică! Îți pot da și noile mele numere de telefon…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.