Unde se oprește procesul de a înțelege?

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Exact în același loc în care se oprește și instinctul de a acționa. În mișto. În bășcălie. În caterincă. În oha. În jmecheria dă jmecherie. Ironia și umorul se găsesc la mare distanță de cețurile acestor mlaștini calde și aromate cu amestecuri de condimente tari. Iar dacă procesul de a înțelege produce, uneori, durere și spaimă, atunci mecanismele de apărare și reparare se găsesc doar în ironie și în umor. Ierburile iuți, crescute în inima generoasă a mlaștinilor calde, sînt departe de a fi leacuri. Sînt buruienile halucinogene care nici nu îndulcesc realitatea, nici n-o limpezesc, ci o înlocuiesc degrabă cu uitarea scuturată de isteria dependenței.

„Nu ne mai rămîne decît umorul“ e o zicere care arată aidoma celei mai clare tăieri de vene. Și n-are absolut nici o legătură cu umorul. E îngrozitor să spui că „nu ne mai rămîne decît miștocăreala“. E ca și cum ai recunoaște că-ți iei zilele cu un ciob, la colțul străzii, la gunoaie. Așa că folosești cuvîntul „umor“ doar pentru a te autoiluziona că pieri ca „un domn“ sau ca „o doamnă“. E cea mai tristă, dar și cea mai perversă dintre formele de renunțare. Pentru că pare o formă de supraviețuire. Te ții de ceva care crezi că e un colac de salvare. Te agăți de sonoritatea de salon a cuvîntului „umor“. Ai senzația că mergi demn la un duel inegal, dar că acolo ai măcar șansa unei arme. În realitate, te-ai agățat de bidonul spart al „miștoului“, care ia apă cu cea mai mare viteză. E o fugă în cerc, între o iluzie a demnității și una a supraviețuirii. Umorul, în toată splendoarea și puterea înțelesurilor sale, poate să salveze. Și chiar salvează. O știm pe proprie piele, așa cum o știu foarte bine și alții. Nu e o invenție românească. Dar a spune că e tot ceea ce-ți rămîne în confruntarea cu realitatea imediată e ceva contrar înțelesului în sine al ideii de umor. Una e să spui că umorul e tot ce-ți rămîne la întîlnirea cu neantul, cu cosmosul, cu nemărginitul. Și e complet altceva să spui că umorul e tot ce-ți rămîne la în-tîlnirea cu ticăloșia, cu prostia, cu impostura, cu hoția cruntă și cu barbaria. E o ofensă, prin confuzie voită, adusă oricărei idei de umor. Îi spui „umor“ miștoului de circumstanță, confundînd grav registrele, doar pentru a te scoate pe moment, pentru a salva aparențele. Și pentru a ascunde un anumit tip de complicitate.

Pentru „caterincă“, realitatea nu e un obiect care stîrnește atenție, nu e un spațiu căruia i se pot da tîrcoale, nu e nici măcar o jucărie. E doar un pretext pentru a te face să deschizi ușa. S-a strecurat printre picoare și ți-a rearanjat complet casa, înainte ca tu să fi apucat să întrebi „Cine e?“ Cum ai constatat că nu e nimeni, și cum ai închis ușa, îndată ce te-ntorci, Tadaaam! S-a instalat la tine și te invită la petrecere cu toate rudele ei, care sînt deja acolo. Iar caterinca știe cel mai bine din lume să facă pe sufletul petrecerii. De fapt, e dezordonată și lălîie, dar joacă foarte bine dezordinea studiată. Joacă orice. Cel mai adesea strident. Știe și alte registre. Crapă dacă nu e-n centrul atenției și-l confiscă pînă la urmă, indiferent de prețul acestei ofensive. Are cacealmaua la degetul mic, „știe cu vorbele“ și nu-și mai încape în piele cînd îi ies jocuri de cuvinte, rime, zdrăngănele și gablonțuri lexicale. Chestii pe care mereu are grijă să le prezinte ca pe o formă de genialitate plictisită, hotărîtă să rămînă în umbră, pentru că la lumină nu e loc de ea, între atîția proști.

Bășcălia e exact ca dependența de fumul care te face să rîzi. Nu mai poți rîde de-adevăratelea. Ai senzația că rîsul nu mai poate veni altfel. Te constipi. Iar bășcălia e singurul purgativ care te poate scăpa de povară. Odată ușurat, pe moment, te simți bine. Fără să știi că intri într-un ciclu nesfîrșit de îngreunări și ușurări, un ciclu care devine scop în sine și unic stîlp al lumii în care viețuiești. Fugi după ușurarea asta, acceptînd, fără să-ți dai seama, și orice tip de îngreunare. Ai impresia că o poți duce, pentru că ai și senzația că deții cheia de a scăpa de ea. E un mecanism care ți confiscă intestinele, devenind, pînă la urmă, tu însuți. Îți lasă la vedere un singur lucru. Luminat din plin, expus abil, în cel mai vizibil loc de la intrarea în sinele tău. E un obiect de muzeu. O mumie perfect îmbălsămată. Un sarcofag sclipitor în care doarme, de multă vreme, propria ta demnitate.

Miștoul poate părea culmea creativității. Nu că n-ar fi el însuși… mișto de felul lui. Dar e, prin excelență, inflaționist. Știe tot soiul de tehnici, dar multiplicarea îi iese cel mai bine. Aici, e ca peștele-n apă. Se agață de ceva și-ncepe show-ul. Tarzan, Superman și Omul-Păianjen sînt mici copii la capitolul deplasare în spațiu. „Pantaloni scurți“, cum ar zice miștoul. Multiplicînd, se deplasează cu o lejeritate supremă, cucerind imediat tot spațiul pe care-l are la dispoziție. Iar multiplicarea continuă creează inflația absolută. O inflație lipsită de orice sistem de referință. Inflația ca scop, ca spectacol, ca fel de a fi, ca lume, ca neant. Păstrează perfect o iluzie a creativității ca izvor universal, ca elixir al izbăvirii. Și conține, în mod real, dincolo de orice îndoială, licăriri ale creativității. Dar miștoul e mereu dispus să joace rolul proscrisului, al alungatului din paradisul creativității, al victimei excesului de măsură. Și face asta tocmai pentru a-și justifica esența. Lipsa de măsură. Inflația. Nimicul.

Procesul de a înțelege, cu toate beteșugurile și îmbătrînirile lui, se simte mereu bine în umor și în ironie. Nu norma și obsesia pentru măsură sînt preocupările sale, ci nepierderea unui contact cu realitatea și continua ei definire. Dar drumul trece, întotdeauna, prin mlaștini. Iar aici, deseori, se și oprește.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.