Frumoasă a fost această carte

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Ne cam mirăm cînd auzim că per­so­nalități străine sînt interesate în mod special de România. Ce-ar putea să i intereseze așa mult aici, ne întrebăm noi, cei care, patrioți fiind, sîntem totuși mult prea conștienți de prea multele defecte ale țării ăsteia. Cum e posibil, de exemplu, să fii născut dintr-o veche familie aristocratică franceză, la un castel, și să ai numai cuvinte de laudă la adresa României și a Bucureștiului? Ei bine, de ce nu? Mai ales dacă e vorba despre perioada interbelică.

Scriitorul francez Jean d’Ormesson, cel dispărut anul trecut, a petrecut cîțiva ani în România, unde tatăl său fusese trimis ca diplomat. Deși era doar un copil, a rămas cu amintiri de neuitat din acea perioadă, dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial: „Politica era parte intimă din viața noastră familială. Nume ca Duca, Brătianu, Iorga și Maniu îmi erau, la zece ani, la fel de familiare precum Briand, Barthou, Chautemps sau Blum“ – scrie el în ultima sa carte, tradusă și în românește la Baroque Books & Arts și intitulată, cu un vers de Louis Aragon, Frumoasă a fost această viață. Totuși. Sînt curios dacă mai e cineva printre românii noștri care să știe – fără Google – cine au fost pomeniții francezi.

Familia lui Jean d’Ormesson se împrietenise și cu mulți alți români celebri, ca Martha Bibescu, Elena Văcărescu, artiști, scriitori sau membri ai familiei regale române. Sinaia și Carpații erau locuri familiare, Calea Victoriei era „bulevardul cel mai cunoscut din toată Europa de Est“, ambasada franceză unde lucra tatăl său se afla pe strada Biserica Amzei, ca și astăzi, iar Athénée Palace era „centru al tuturor conversațiilor și al tuturor intrigilor“.

frm jpg jpeg

Dincolo de surprinzătoarele legături cu România și cu românii pe care le dezvăluie încă de la început în cartea sa, d’Ormesson își scrie, de fapt, memoriile, sub forma unui dialog cu supraeul său, un fel de conștiință care încearcă să-l judece, ca la tribunal. E, de fapt, o manieră nostimă prin care d’Ormesson reușește să treacă în revistă o însemnată parte din istoria Franței (în care strămoși de-ai săi au avut de jucat roluri destul de importante) și să descrie cu multe amănunte lumea cultural-politică franceză în mijlocul căreia el însuși a trăit pînă la o vîrstă foarte înaintată. Schițează portretele foarte multor personalități cu care s-a întîlnit de-a lungul anilor. A lucrat o lungă perioadă la UNESCO, a fost apoi director al ziarului Le Figaro, intersectîndu se cu cei mai importanți scriitori sau politicieni ai Franței și cu mai toți președinții de după război ai republicii.

Amintirile sale deschid o fereastră către interesanta și rafinata lume intelectuală franceză. Deși savuroase și pentru un cititor străin, îmi pot închipui că, pentru francezii familiarizați mai bine cu această lume și cu întîmplările ei, poveștile relatate de d’Ormesson pot fi cu atît mai captivante. În definitiv, avem de-a face cu un scriitor briliant, premiat cu Marele Premiu al Academiei Franceze pentru romanul La Gloire de l’ Empire, fiind el însuși apoi invitat să ocupe unul dintre cele doar 40 de fotolii ale prestigioasei Academii Franceze.

Una din calitățile cărții la început pomenite e hazul cu care e scrisă, mergînd de altfel pe linia exprimată chiar de autor: „orice mare literatură îmi pare mereu amuzantă. (…) Toți cei mai mari (…) strălucesc prin veselie. Să nu mai vorbim de Rabelais sau de Cervantes, creatori ironici și comici ai romanului modern. Dar Chateaubriand, Stendhal, Flaubert, Zola însuși mi-au părut mereu plini de haz. Și Cioran. Și Ionescu. Și Claudel. Să nu mai vorbim de Chaplin. Voi merge puțin mai departe – poate prea departe: aș susține, cu dragă inimă, că autor comic este și ­Kafka. Există ceva comic în Procesul. Există ceva comic și în Metamorfoza lui. Știu, desigur, că Metamorfoza este o tragedie existențială. Dar dacă metamorfoza unui tip care se transformă în coleopter nu este, în același timp, un subiect de comedie, eu accept să fiu spînzurat.“ Un scurt exemplu din felul deschis și vesel în care d’Ormesson privește literatura și lumea.

Scriitorul știe să ia partea anecdotică, plăcută și spirituală din fiecare întîmplare pe care a trăit-o. Un elogiu pe care-l face apei, apa pe care a băut-o și în care i-a plăcut să înoate toată viața, e de-a dreptul antologic. Într-un final mai serios al acestei ultime sale cărți, ajunge la chestiuni filozofico-științifice legate de timp și de Dumnezeu, pe care le tratează într-un mod impresionant.

Supraeul său din carte, care încearcă să-l judece, eșuează, copleșit de argumentele și vitalitatea „acuzatului“. Acesta din urmă reușește, în ciuda exigentei conștiințe, să-și susțină temeinic cauza de bon viveur rafinat și intelectual, care, contrar aparențelor ușuratice, e în stare să prețuiască tot ce e valoros. Și da, revenind la mirarea de la început, s-ar zice că îi e mai la îndemînă unui aristocrat autentic, mai detașat decît alții de permanentele complicații cotidiene, să discearnă ce e bun și într-o țară mai lăturalnică. Vezi și cazul prințului Charles.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.