Mașina de înghețată

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Mașina de înghețată jpeg

Nu era tîrziu, dar era toamnă. Soarele era blînd și strălucitor. Fuseserăm să ne plimbăm prin Poros, insula plină de portocali al căror miros, cînd sînt înfloriți, se simte încă de pe mare, de la mile depărtare. Am mîncat la taverna Platanos, sub un uriaș platan. Ne plimbaserăm pe străduțele în pantă, încercînd să regăsim impresiile și amintirile de la precedenta noastră vizită, din urmă cu peste douăzeci de ani. Am obosit tot urcînd și coborînd acele pante, oprindu-ne pe la magazinele de suveniruri sau cumpărînd o înghețată ori o sticlă de apă. Vacanță deplină, ce mai…

În cele din urmă ne-am hotărît să traversăm canalul înapoi spre Galatas, pe malul Peloponezului. Am luat taxiul-barcă și am trecut înapoi, ajungînd în parcarea unde lăsaserăm mașina închiriată. Aveam de parcurs vreo cîteva zeci de kilometri pînă la hotel, pe o șosea plină de curbe, pe malul abrupt în colțul sudic al golfului Saronic. Cum știam deja drumul, nu mai doream neapărat să admir peisajul magnific, iar mașina incita la un condus ceva mai sportiv. Era un Peugeot mic, nou-nouț și neașteptat de sprinten, cu motoraș turbo căruia păreau să-i fie pe plac turațiile ridicate. Șoseaua era aproape pustie, dar în dreptul ultimelor case din Galatas, în față ne-a apărut o furgonetă destul de veche care transporta înghețată, pe a cărei cutie frigorifică, în formă de cub, erau o mulțime de reclame colorate. Oricît de mult încetineam, duba stătea în fața noastră, obturîndu-ne în bună parte vederea. Cînd am vrut s-o depășesc însă, a accelerat. Aveam de-a face cu un șofer cam ambițios, dacă nu chiar nebun. Mi-am zis că o fi și el asemeni multor conducători de dube pe care-i întîlnim pe la noi, tînăr și neliniștit. Recunosc că nu mi-a luat prea mult să mă ambiționez la rîndul meu și, forțînd puțin, am reușit să-l depășesc. O vreme am uitat de el și de ideea de condus sportiv. M-am relaxat și am început să vorbim. La un moment dat, însă, am observat în oglindă că mașina de înghețată, cu botul ei negru, stătea ca legată cu sfoară la un metru în spatele nostru. „Ei, fir-ar mama lui!“, mi-am zis și am accelerat. A rămas în urmă, dar după vreo două minute, iar era în spate. Îi ardea de joacă sau, cum ziceam, era cam nebun. Nebun am devenit și eu și iar am accelerat (uneori ne lăsăm astfel provocați). Urmau o serie de curbe periculoase pe care m-am gîndit că o mașină așa înaltă ca a lui n-avea cum să le ia prea în viteză. Am început să testez serios calitățile Peugeot-ului, al cărui motor de leu a început să toarcă extraordinar. Am luat curbele acelea vijelește (fără să depășesc totuși o limită). Am zis că omul cu furgoneta se va liniști văzînd că n-are nici o șansă, cum era și normal, dată fiind totuși diferența dintre mașini. La finalul seriei de curbe, uitîndu-mă în spate, am tresărit. Botul negru, cu steaua lui de Mercedes, era acolo, la cîțiva metri în spate. „Cum Dumnezeu?“, am exclamat. Nebunia mea limitată era bătută de nebunia nelimitată a acelui șofer. Cum de nu ajunsese cu înghețata lui direct în mare, luînd curbele alea așa repede cu măgăoaia lui urîtă?

Urmau niște porțiuni drepte și am realizat că acolo reușeam să accelerez mai repede decît el și să-l las în urmă. La curbe era problema, acolo unde măiestria și nebunia contau mai mult decît motorul. Totuși, cum de reușea să meargă așa? Mi-am luat distanță cît am putut pe liniile acelea drepte, pînă cînd nu l-am mai văzut. M-am relaxat, fără însă să slăbesc accelerația. A mai trecut ceva vreme și, la un moment dat, iar m am trezit cu el în spate. Poate că, în ciuda aparențelor, mașina lui era tunată cumva. Și sigur nu era plină cu marfă, era goală și ușoară. Sau poate la volanul ei era vreun pilot ieșit la pensie. Dar cum reușea oare să facă față înclinărilor care-mi imaginam că se produceau la acea cutie înaltă din spate, fără nici stabilitate sau aerodinamică, la curbele mai strînse? Așa ceva chiar nu mai văzusem niciodată. Peugeot-ul nostru căpătase parcă un iz de încins. Cauciucuri, ambreiaj, frîne, motor, naiba știe ce… Nu era însă la stadiul de abandon, nu, nici vorbă, era totuși nou-nouț. Pentru mine, lucrurile se păstrau în niște limite de siguranță. Pentru amicul din spate, sigur, însă, nu avea cum să fie la fel. Omul era complet sărit de pe fix. Cum șoseaua devenise dreaptă, avansul meu s-a mărit simțitor. O vreme l-am mai zărit în oglindă la sute de metri în spate pînă cînd a dispărut de tot. Învățasem însă lecția și nu m-am lăsat deloc pe tînjeală. Ne distram. Ne-am gîndit să cotim brusc pe o scurtătură care ducea la hotelul nostru, într-un moment în care șoferul din spate nu mai avea cum să ne vadă. Urma deci să-l lăsăm să gonească singur, ca bezmeticul, crezînd că ne-ar mai putea ajunge cîndva, deși noi nu mai eram de mult în fața lui. Zis și făcut. Ne-am apropiat ușor de parcarea din dosul hotelului, victorioși și deștepți. Fusese cît se poate de amuzant. Nici chiar așa periculos cum ar putea zice unii și nici chiar așa ilegal cum ar crede alții.

În timp ne apropiam de destinație, însă, ni s-a părut că nu vedem bine. Mașina de înghețată, cu botul ei negru și cutia frigorifică plină de reclame băzărate, era deja acolo. Cum și cînd ne depășise? Părea că găsise scurtătura scurtăturii, ca-n desenele animate. Am parcat și am coborît complet uluiți. Șoferul, ocupat cu descărcarea unor baxuri, nici nu ne-a văzut.

Foto: scenă din filmul The Ice Cream Truck

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.